Citeşte şi dă mai departe

Oameni şi locuri - de băut (I)

2012-02-15T01:19:00.019-08:00

I. Colentina (I)

După succesul cu articolul despre cluburi, o amică mi-a sugerat să fac şi o hartă a berăriilor. De asemenea, mi s-au cerut în mai multe rânduri direcţii către barul care vinde halba de Timişoreana la 2,5 lei despre care am scris mai demult. Păi vă arăt, dragilor. Aşadar, inaugurăm rubrica Oameni şi locuri de băut. Într-un fel, e o continuare a popularei Cum să te laşi de băut - eviţi următoarele stabilimente.

Să începem, deci, cu zona care mi-a mâncat 4 ani jumate din viaţă: Colentina. Sau Cole', cum îi spunem eu şi Chelu, tovarăşul meu din liceu care recent s-a stabilit tot pe aicişea. O altă persoană remarcabilă cucerită de frumuseţea acestor meleaguri este nebuna, ea locuind o vreme aici, după ce s-a mutat de la paznicul de care v-am mai povestit. A fost perioada de maximă obsesie, când vroia să fie cât mai aproape de mine, pentru a mă ţine sub supraveghere strictă. E bine că nu a stat mult, s-a mutat iar, culmea, tot la un badigard, dar în Italia (sau Italea, cum pronunţa ea). Apoi mi-a scos ochii cum şi-a găsit ea fericirea şi iubirea vieţii în persoana acelui mânuitor de pulan, pe care la un moment dat l-a trimis să mă bată. Dar nici asta n-a ţinut, deoarece Garcea a expediat-o cu primul avion, şi, mai rău, i-a pus sechestru pe haine, telefon şi ce mai lăsase pe acolo. Asta da metodă de despărţire!
În fine, povestea cu nebuna o s-o scriu integral altă dată, acum să vă spun unde se bea dans la Colentine, vorba francezului. N-o fi o zonă prea bogată, în sensul că nu sunt multe şi nici variate, dar să vedem ce avem:

1. Barurile

1 a. Sereno

Prezentare - odinioară o sală de biliard dubioasă, de cartier, s-a rebranduit de curând într-un local select, cu muzică live şi lumânări pe mese. Deasupra e o sală de fitness, deci te poţi trezi oricând cu o ganteră în cap dacă cedează plafonul.
Unde - a doua staţie de la Obor.
Cum ajungem - troleul 66, tramvaiul 21, orice autobuz de la Obor sau 10-15 minute pe jos.
Cât cheltuim- mult. E 8-9 lei berea şi chelneriţele sunt drăguţe, deci trebe bacşiş generos.
Cu cine bem - fiind patronat de nişte chinezi mafioţi, vor fi mereu 2-3 mese ocupate de astfel de domni. În rest, băieţi de cartier ceva mai cizelaţi, peşti sub acoperire, eu şi Chelu când avem bani.
Ce ascultăm - concerte live cu trupe gay ca Vunk şi Direcţia 5, au chiar şi una de-a casei, solistă fiind o tipă pe nume Viorela.
Ce mâncăm - nimic!! Pizza e scumpă şi infectă, odată chiar am adus la pachet de la Giulio.

1 b. Giulio

Prezentare - localul de cartier tipic sectoarelor 2 şi 3. Se vrea a fi un sports-bar, cu tricouri de fotbalişti pe pereţi şi meciuri proiectate pe un ecran imens. Sunt doi barmani, unul mereu vesel şi vorbăreţ dar stelist, şi unul mai dur, tatuat şi (bineînţeles) dinamovist. L-am văzut cu ochii mei cum a scos afară în pumni un client care nu a apreciat servirea. Deci aveţi grijă!
Unde - vis-a-vis de Kaufland, mai în faţă de Sereno.
Cum ajungem - idem Sereno.
Cât cheltuim - mai subţire, 5 lei berea, 13-20 de lei pizza.
Cu cine bem - băieţi de cartier, familişti de 40-50 de ani care rad o bere după muncă, microbişti, pariori împătimiţi (alături fiind agenţia Casa Pariurilor), eu şi Chelu, mai ales când e dinamovistul pe tură, avem chiar masa noastră, în colţul din stânga cum intri.
Ce ascultăm - comentariul de la meci şi urletele fanilor. Au încercat la un moment dat să bage karaoke vineri seara, de fapt clămpănea barmanul la orgă şi toţi ţăranii se înghesuiau să cânte Ionel Ionelule şi să urle pentru vecinu' meu să trăiascăăă!
Ce mâncăm - pizza la greu, o fac destul de bine. Mai au şi alte feluri dar nu v-aş recomanda.

2. Bodegile

2 a. La Negustori

Prezentare - cea mai josnică bombă pe care am putut-o găsi în 5 ani de băut prin Bucureşti. Şi Dumnezeu ştie cât am căutat. Noi o mai numim La Pişaţi filiala Bucureşti (datorită mirosului). În caz că poza nu vă spune destule, imaginaţi-vă că nu are scaune, intrarea e blocată de câini şi boschetari, ferestrele nu se deschid, iar toaleta e... pe zidurile de alături - observaţi tencuiala lipsă.
Unde - strada Ziduri Moşi, prima pe dreapta de la Obor.
Cum ajungem - după miros.
Cât cheltuim- cam ca la Giulio, din păcate nu e aşa de ieftin cum ne-am aştepta.
Cu cine bem - negustori din piaţa de scule de alături, căruţaşi, babe. Şi toţi beţi muci, rar găseşti o fiinţă bipedă. De asemenea, e foarte aglomerat, de la orele dimineţii până seara pe la 9-10, când închide.
Ce ascultăm - clinchet de sticle sparte, mese dărâmate şi răgete de beţivani.
Ce mâncăm - bătaie, mai ales dacă arunci vreo privire mai ciudată.

2 b. La Voievozi

Prezentare - acesta este, dragi prieteni, barul care vinde Timişoreana la halbă cu 2,5 lei. Paradisul! Genul de loc pe care îl vizitezi cu o oră înainte de a ieşi în club şi bagi repede 2-3 beri ca să nu cheltui mult acolo.
Unde - de la Kaufland, a doua stradă mai mare pe dreapta (se numeşte Litovoi Voievod).
Cum ajungem - cu nerăbdare!
Cât cheltuim - destul de puţin, cu 10 lei te ameţeşti bine.
Cu cine bem - e destul de aerisit. Puţinii clienţi sunt vecini de la casele din zonă, iar de servire se ocupă patronul şi soţia. Atmosfera e prietenoasă, ca într-o mică familie unde eu, Chelu şi Johnny suntem fiii risipitori, întorcându-ne periodic pentru a ne face plinul cu bere ieftină.
Ce ascultăm - musca.
Ce mâncăm - recent au băgat şi fast-food, cu şniţele, cârnaţi, pizza şi altele. Nu am mâncat niciodată, nu prea am încredere. I'm just here for the beer.

După cum vedeţi pe harta de mai sus, aceste patru puncte formează careul de aşi al zonei Colentina - Obor. Celelalte bodegi şi boscheţii vi-i prezint într-o ediţie viitoare, oricum nu e vreme de băut pe afară.
Să fiţi deştepţi şi fără frică!

Agentul 00-lei

2012-02-10T02:55:00.002-08:00

sau cum să NU ai succes în imobiliare

Pentru că am reuşit să mă îmbolnăvesc şi tre să stau în casă o perioadă, vreau să profit de ocazie şi să abordez subiecte mai seriose, că şi voi v-aţi săturat să vă povestesc cu ce nebune am mai umblat. Oricum, nici ele nu mai mişcă pe frigul ăsta. Una s-a întors la bărba-su pentru iernat, cealaltă nu ştiu prin ce ţări calde umblă. Şi nici nu vreau.
Astfel, vroiam să scriu ceva despre noul premier Mihai Răzvan Ungureanu şi guvernul său, dar m-am răzgândit, deoarece se ştie că poţi avea probleme dacă vorbeşti urât la adresa evreilor. Mulţumită Ordonanţei 31/2002 şi lui Adrian Năstase - meriţi să-ţi aduc pacheţel la pârnaie, Bombo.
Despre ce altceva să scriu? Despre vreme? Da, e nasol. Abia mai pot să ies din cartier, ca până vine 143 în staţie închide la Pişaţi. Şi, pentru cine nu merge în Vamă, la Pişaţi e non-stop. Dar cel mai tare mă afectează că toate tabloidele scriu numai despre zăpezi. Nici unul nu mai pune poze cu Crudu dezbrăcată!

Păi eu cu ce mă încălzesc toată iarna??

A, şi azi a ieşit un pedelist pe Realitatea şi a zis că oamenii care au murit de frig (vreo 70 la momentul la care scriu) erau beţi. Cu alte cuvinte, şi-o meritau. După logica asta, domnule portocaliu, şeful vostru trebuia să fie mort de mult.

Deci, după ce am rezumat toată actualitatea cotidiană în câteva rânduri, să trecem la rubrica meserie pe felie. Se spune că dacă vrei să ai parte de stres maxim, bani puţini şi concurenţă puternică, fă-te agent imobiliar. Deşi am cochetat cu ideea şi chiar am făcut curs de gen, nu am profesat niciodată. Totuşi îi cunosc foooaaarte bine, meseria impunându-mi să primesc zeci de telefoane zilnic de la astfel de indivizi, unul mai agent ca altul. Fiindcă nimic nu e mai plăcut decât să râzi de fraieri, acest text este despre cele mai frecvente greşeli pe care le fac ei, spre amuzamentul nostru.

Se ştie că, până la începutul crizei, domeniul imobiliar era un refugiu pentru tot felul de dubioşi, fără studii, cultură sau experienţă profesională. Imaginea generică a agentului imobiliar era, pe bună dreptate, a unui ţepar, care nu inspiră încredere şi pe care e bine să-l eviţi cât mai mult.
Dar dacă ştii cum s-o faci, e o meserie foarte frumoasă. Cunosc oameni extraordinari, care implementează în domeniu un mod de lucru profesionist. În plus, cei buni au rămas în activitate chiar dacă, în ultimii ani, banii s-au terminat, mii de firme s-au închis şi mulţi s-au orientat spre altele (de exemplu, s-au făcut consultanţi financiari la bănci, alt job mediocru pentru oameni mediocri care mă stresează cu telefoane).
Pentru că n-am scăpat chiar de toţi agaricii, vă rog, dragi samsari de case care aţi rămas, să învăţaţi câteva chestii de bun simţ:

- citiţi cu atenţie anunţul. Dacă am scris că închiriez casă 4 camere, nu mă întrebaţi de casa de 3 camere de vânzare. Nu suntem la Radio Erevan. Iarăşi, nu mă întrebaţi suprafaţa dacă am scris-o clar. Sau dacă are piscină, e logic că dacă avea, specificam.

- în aceeaşi ordine de idei, reţineţi numele străzilor. Dacă scrie Take Ionescu, nu mă întrebaţi de Caimatei. Habar n-am unde e Caimatei. Şi apropo, n-ar strica să ştiţi măcar cine a fost Take Ionescu, ca să nu-i schimbaţi numele în Enescu şi apoi să plângeţi că nu găsiţi strada.

- familiarizaţi-vă cu zonele. Învăţaţi măcar punctele de reper principale. Nu mă ţineţi juma de oră la telefon ca să vă explic cum să ajungeţi la adresă. Trebuie să cunoaşteţi foarte bine zona pe care pretindeţi că activaţi.

- fiţi atenţi la tonul vocii. Oferiţi respect ca să primiţi acelaşi lucru, nu faceţi pe şmecherii la telefon.

- nu slugăriţi cumpărătorii. Dacă aşteptaţi comision şi de la proprietari, trebuie să-i trataţi în acelaşi fel. Deci nu mă sunaţi să mă întrebaţi dacă puteţi veni la vizionare mâine la ora 11. Corect ar fi să mă întrebaţi la ce oră pot eu.

- nu pierdeţi timpul oamenilor. Dacă un client nu-şi permite mai mult de 100.000 €, nu-l duceţi să vizioneze proprietăţi de 120.000 - 150.000 €, în speranţa că proprietarul va lăsa din preţ. Chiar nu mă interesează ce buget are clientul, e problema voastră că-i arătaţi case prea scumpe.

- folosiţi agenda telefonului. Nu mă sunaţi să-mi cereţi informaţii despre o casă pe care aţi văzut-o cu două zile în urmă. E aceeaşi. Şi numărul e acelaşi, notaţi-l.

- nu-mi băgaţi cuvinte în gură, că vă bag şi eu altceva, vorba lui Vadim Tudor. Dacă am zis că nu plătesc mai mult de 50% comision, nu vă prefaceţi că ai înţeles 100%.

- faceţi rost de maşini. Proprietarul sau clientul nu au nici o obligaţie să vă asigure transportul.

- învăţaţi din greşeli. Perfecţionaţi-vă pentru a vă menţine sau plecaţi din marile oraşe, mergeţi la ţară, să faceţi agricultură.

O să-mi spuneţi, pe bună dreptate, că sunt arogant. Dar până la urmă, nu i-a obligat nimeni să se apuce de aşa ceva, şi-au ales singuri meseria. Şi atunci, de ce n-o fac cum trebuie?

Boala fostei nebune

2012-02-02T13:01:00.000-08:00

Motto: Fost-ai lele, cât ai fost, dar acu e lucru prost (proverb românesc).

Îmi cer iertare, dragii mei cititori, ştiu că aşteptaţi să aflaţi mai multe metode de agăţat în club dar cum nu e vreme de ieşit din casă, n-am mai putut experimenta. În schimb m-a pocnit brusc un subiect care nu suportă amânare.
De bună seamă, m-am inspirat din propriile aventuri post-relaţii, combinate în acest caz cu experienţa recentă a unui tovarăş, căruia nu-i dau numele de frică să nu-mi dea şi el două palme şi una la ficat. Oricum, tipa de care s-a despărţit (şi căreia îi dedic acest articol) zicea că eu sunt bădăran şi Mariusică e ciudat. Bine că nu l-a cunoscut pe Chelu.

Am scris despre cum să agăţi, cum să te desparţi şi cum să împrumuţi femeia altuia. Însă am omis să descriu o situaţie spinoasă, care apare frecvent nu doar la mine, ci, după cum am aflat de curând, şi la alţii: boala fostei nebune. Adică una care plânge că te vrea înapoi la o săptămână după ce singură a decis să-ţi dea papucii. Să le luăm pe rând. Fazele, nu fostele (dacă le-am lua pe ale mele şi le-am pune copertă, ar ieşi un excelent tratat de psihanaliză).

1. Faza incipientă (bâzdâcii) - când tipa e hotărâtă să mute cortul şi nimic nu o poate întoarce din drum. Nici măcar argumentele de maxim bun simţ. Ştim că femeile au idei fixe şi nu e bine să te pui contra, deci să nu uităm vorba lui Mircea Badea: cel mai bun lucru pe care poţi să-l spui unei femei pornită să încheie relaţia e bine, pa!
Şi totuşi, nu cunosc nici un bărbat în stare de aşa ceva. Să recunoaştem, domnilor, şi noi le dăm apă la moară. Fie că ţinem prea mult la ele, fie că, graţie orgoliului prostesc, nu putem accepta ideea că o termină ele (şi nu noi), momentele penibile sunt inevitabile. Chiar şi cel dintâi mascul, când e părăsit, se milogeşte, se crizează, se umileşte.
Dar să trecem la ceva mai vesel, şi anume ce e-n capul ei. Femeile iau decizii pe termen scurt şi nu se gândesc la consecinţe. De multe ori îşi cumpără câte ceva de îmbrăcat şi, ajunse acasă, constată că nu le mai stă aşa bine. Exact la fel procedează şi în dragoste, deci las-o să-şi facă numărul fiindcă habar n-are ce urmează. Nu s-a gândit mai departe.

2. Faza avansată (lachele) - pentru a-şi spori încrederea în sine (capitol la care cele mai multe femei stau prost), e obligatoriu să se agaţe de câte un lache. Mai ales de Sărbători, femeile devin alergice la statutul single, aşa că sar dintr-o relaţie în alta cu viteza luminii. Deci să nu te surprindă dacă pretextul despărţirii este că a găsit pe altul cu care se înţelege mai bine. Prostii. E doar nesigură pe ea, şi speră că alături de lache va reuşi s-o ducă până la capăt.

3. Faza cronică (circul) - în care toată determinarea iniţială se înmoaie ca un belengher la apă rece. Secretul e s-o laşi în pace. Dacă ţi-a spus că s-a terminat, fă-i pe plac, n-o suna, n-o căuta, nu te interesa de ea. Eterna metodă a struţului. Sau, şi asta funcţionează mai bine, te combini rapid cu altcineva şi ai grijă să afle. Rezultatul e de-a dreptul exploziv.
Faptul că îţi vezi de ale tale şi nu plângi după ea o va întoarce pe dos. Va fi de nerecunoscut. Se va manifesta în totală contradicţie cu ea însăşi. Reţineţi următoarele simptome:

- tu însemni enorm de mult pentru ea, vroia doar să luaţi o pauză, în care a aşteptat cu înfrigurare să dai un semn şi s-a convins că nu poate trăi fără tine, deci până la urmă, tot răul spre bine, nu?

- simte o nevoie acută de comunicare, nu se poate abţine să nu-ţi dea zeci de apeluri şi mesaje zilnic.

- cu lachele ăla nu e nimic serios, doar au ieşit de câteva ori (chiar dacă s-a mutat la el, a dormit pe podea şi a făcut-o pentru că a dat-o mă-sa afară*) şi oricum, doar la tine s-a gândit cât a fost cu el.

- poate îţi vine greu să crezi, tocmai de aceea trebuie să te facă să înţelegi, e musai să te vadă, să te ţină de mână şi să-ţi audă vocea, iar dacă tu nu vrei, nu contează - ţineţi minte cum un anumit personaj mă pândea la uşă în fiecare dimineaţă?

4. Vindecarea - dacă nimic din toate astea nu ţine, înseamnă că eşti un insensibil care nu ştie să aprecieze sentimentele ei! Huo!

5. Concluzii - dacă te întrebi care e adevărul din toată brambureala pe care a pus-o în scenă, cui îi pasă? Un singur lucru e cert: femeile nu ştiu să se despartă.
Oricum, e o boală grea, care poate lovi din senin, pe oricine. Eu am tratat două astfel de cazuri, dintre care unul mai complicat, în sensul că lachele era bărba-su. Cu acte.
Vă salut cu respect,

Dr. Iulică de la Secţia Suflete!

* - poveste adevărată.

Metode de agăţat în club (I)

2012-01-22T22:49:00.000-08:00

Bună dimineaţa, dragi cititori. După cum ştiţi, am declarat în mai multe rânduri că habar n-am cum se agaţă în general, cu atât mai puţin în cluburi. Dar totuşi, e 2012 şi timpurile se schimbă, deci acum ori niciodată! Pentru început, voi face o clasificare a cluburilor din Capitală. Un pescar bun cunoaşte toate bălţile dintr-o anumită zonă, în consecinţă ştie ce fel de peşti poate prinde şi ce momeală să folosească. Să urmăm acest exemplu.

1. Cluburile de fiţe

1 a. Adevăratele

Exemple - Bamboo, Le Gaga, Fratelli
Unde - zona de Nord, cu cel mai mare preţ pe metru pătrat (logic).
Cum ajungi - doar domnişoarele au voie să vină cu taxiul, la băieţi e obligatorie o maşină de fiţe (cel puţin un Audi TT).
Buget - maxim. Toate sunt scumpe. Există chiar o serie de ritualuri bizare prin care clienţii îşi arată puterea financiară. De exemplu, cumperi un pachet de şerveţele (care costă 50 de lei) şi le arunci pe jos. Sau, dacă oferi unei tipe şampanie şi ea acceptă, amândoi încuviinţaţi tacit să plecaţi împreună acasă. Sau la hotel.
Fauna - lumea bună a Capitalei, celebrităţi de Cancan, Poponeţ. În rest, cocalari, piţipoance şi ţigani.
Muzica - proastă. Hause comercial, cu versuri ce conţin maxim 10 cuvinte diferite.
Replica de agăţat - Pisi, eu am mai mulţi bani decât poţi tu să cheltui.

1 b. Imitaţiile

Exemple - Bellagio, Player, Gaia
Unde - zone mai de cartier, ca Lizeanu sau Lacu Tei.
Cum ajungi - RATB, metrou, ca tot omul.
Buget - ceva mai mic decât în cazul precedent, dar totuşi se recomandă să fie peste 100 de lei.
Fauna - mai puţine personaje mondene şi mai multe piţipoance, cocalari şi ţigani.
Muzica - mai proastă.
Replica de agăţat - nu contează, ideea e să-ţi arăţi fiţele şi firmele de pe tine. Un logo Armani face cât 1000 de cuvinte.

1 c. Imitaţiile studenţeşti

Exemple - Princess, Dumars, Maxx, The Gate, Blue Night
Unde - campusurile Regie şi Agronomie.
Cum ajungi - cobori din cămin.
Buget - redus, oricum faci cheta cu încă 10-15 tovarăşi la o masă şi o sticlă de vodkă.
Fauna - studenţi care fac foamea o săptămână ca în weekend să-şi permită să se combine la o vodkă.
Muzica - cea mai proastă, gen Guess Who şi Rihanna.
Replica de agăţat - n-ai cumva un pat liber în cameră?

2. Azilurile de bătrâni

Exemple - Hard Rock Cafe, Spice, Coyote
Unde - Herăstrău, Calea Victoriei, în general zone care trezesc amintiri din tinereţea îndepărtată a clienţilor.
Cum ajungi - cu bastonul sau scăunelul cu rotile.
Buget - destul de mare pentru o amărâtă de pensie.
Fauna - oameni săriţi bine de 30 de ani, care ar trebui să stea acasă să-şi crească nepoţii, dar suferă de insomnie, ca toţi pensionarii. Familişti, vin cu nevestele şi prietenii, mai fac un rummy, un whist şi alte jocuri specifice vârstei. Dacă îţi place ciorba de găină bătrână şi posezi morcov tânăr, ai găsit locul potrivit.
Muzica - Taxi, Ştefan Bănică Jr. şi alte chestii pe care numai cineva trecut de prima tinereţe le poate aprecia.
Replica de agăţat - nu contează, oricum toate stau prost cu auzul.

3. Cluburile intermediare

Exemple - Music Club, The Vault, El Comandante
Unde - Centrul Vechi, fac trecerea de la fiţăraie la categoria hard.
Cum ajungi - RATB, metrou, oricum nu găseşti loc de parcare.
Buget - mai ieftin ca la Bamboo dar mai scump ca la Club A.
Fauna - oameni de mijloc, desigur. Ceva între cocalarii de Bellagio şi beţivii veseli de Lipscani.
Muzica - mai bună ca la fiţe dar tot proastă per ansamblu, în genul indie rock sau cum se scrie.
Replica de agăţat - ce caută o fată ca tine într-un loc ca ăsta?

4. Cluburile hard

4 a. Adevăratele

Exemple - Club A, Fire, Expirat, B52
Unde - invariabil zona Lipscani. Doar B52 s-a mutat recent spre 11 Iunie.
Cum ajungi - împleticindu-te după 2-3 beri la Argentin.
Buget - normal, e 5 lei berea, deci te poţi ameţi bine cu bani puţini.
Fauna - odinioară erau numai roacheri supăraţi, acum s-au coborât standardele atât de jos încât apar fără probleme piţipoance de Bellagio şi căministe de Princess.
Muzica - dansabilă, mai un Rammstein de dat din cap, mai un Bregovic de făcut o horă.
Replica de agăţat - SIEG HEIL! (Chelu ştie).

4 b. Imitaţiile

Exemple - Revenge, Iron City, Chat Noire
Unde - tot Lipscani, dar zone mai obscure, unde au prins chirii mai ieftine.
Cum ajungi - cu ajutorul unui prieten care a mai fost, altfel n-o să le nimereşti niciodată.
Buget - ar fi şi culmea să pună taxă de intrare.
Fauna - oameni care n-au mai prins locuri în Club A.
Muzica - exact aceeaşi ca în Club A, nici măcar ordinea din playlist nu diferă.
Replica de agăţat - mergi mai târziu în Club A, când se eliberează?

4 c. Imitaţiile ciudate

Exemple - Control, Kulturhaus, Goblin, Suburbia
Unde - mărginimile zonei Lipscani.
Cum ajungi - tramvaiul 21, autobuzul 104.
Buget - ieftin tati!
Fauna - toate ciudăţeniile. Ori sunt numai gagici pitice şi urâte, ori nu găseşti vreuna trecută de 17 ani (Mariusică ştie), ori sunt îmbrăcate ciudat, ori dansează ciudat, ori sunt drogate, ori sunt rocko-punko-rapperiţe, ori lesbi, din acelea cu atitudine.
Muzica - dubioasă. Rău. Chiar şi pentru mine. Şi doar ştiţi ce ascult eu.
Replica de agăţat - herpa derpa derp.

Daţi cu pietre!

2012-01-16T00:12:00.000-08:00

Aseară am coborât la Unirii la 18.30, linişte şi pace, în faţă la Mc se întâlnea lumea ca de obicei, piţipoance de 15-16 ani făceau gălăgie, nea Gică cu vioara cânta. Nimic anormal. Peste vreo două ore, pe la Sf. Vineri se plimbă mici grupuri de băieţi cu şepci, fulare şi pantaloni de camuflaj care huiduie. O chestie, probabil un coş de gunoi, arde pe trotuarul de vis-a-vis. În capăt la Lipscani, cam în dreptul Hanului Manuc, vedem două maşini de jandarmi şi un mare nor de fum în spatele lor. Cum ne apropiem de colţul magazinului Unirea, pe lângă noi trec în fugă vreo 30 de băieţi strigând criminalii, criminalii. Intrarea la metrou e închisă. Cordon de jandarmi. Unul îmi spune că pentru siguranţa dumneavoastră, evitaţi zona, se dă cu pietre. Şi, ca să mă convingă, o piatră aterizează cam la 2 metri de noi. Fascinant cum tot centrul Capitalei s-a întors pe dos într-un timp atât de scurt. Am simţit un pic de adrenalină, mi s-a părut că trăiesc un moment inedit în istorie şi mi-am amintit povestea mamei dintr-o seară a lui decembrie '89, când, plimbându-se pe faleza Brăilei, a auzit împuşcături dinspre primărie.
Acum, când incendiile s-au stins şi pietrele nu mai zboară peste căştile jandarmilor, lumea se întreabă cine erau acei indivizi, de ce au făcut asta şi, mai important, cum au reuşit să surprindă forţele de ordine. Presa băsistă vorbeşte de ultraşi la fel cum cea iliesciană vorbea de golani şi Scânteia de fascişti reacţionari. Îi împarte în şomeri, borfaşi de cartier, huligani de peluză, ţigani, beţivi. Şi totuşi, aceste elemente marginale v-au dat peste cap. Cum a fost posibil?
Dan Talpălabă de la Hotnews şi alţii asemenea lui n-au cum să înţeleagă, pentru că n-au călcat vreodată într-o peluză. N-au plătit 10 lei ca să fie îmbrânciţi, plimbaţi dintr-o parte în alta a stadionului şi percheziţionaţi până şi la şosete (ca nu cumva să ascundă monede sau vreo brichetă). Nu li s-a reţinut camera foto la intrare. N-au fost nevoiţi să aştepte îngrămădiţi ca să li se permită accesul abia la jumătatea meciului. N-au stat 90 de minute ca-n puşcărie, înconjuraţi de jandarmi şi garduri de sârmă. N-au fost luaţi pe sus, îngenunchiaţi şi încătuşaţi doar pentru afişarea unui banner. Nu au primit bastoane în cap pentru simplul fapt că se aflau acolo. Pe mine, care am văzut multe astfel de situaţii, nu mă miră seara trecută.
Prin astfel de măsuri (preventive, cum le spun jandarmii) cei care au plăcerea de a merge pe stadion, de a cânta şi aplauda o echipă, sunt desconsideraţi, persecutaţi şi umiliţi în mod sistematic. Şi iată că, de ceva timp, conflictele nu se mai poartă între galerii rivale, ci între acestea şi forţele de ordine. Acum 4-5 ani, după un meci Dinamo - Steaua, steliştii alergaţi de jandarmi cu caii pe Ştefan cel Mare erau ascunşi în scările de bloc de către dinamovişti. La un alt derby, jucat la o săptămână după ce roş-albaştrii aflaţi într-o deplasare au fost împuşcaţi cu gloanţe de cauciuc, dinamoviştii au afişat un banner imens înfăţişând o ţintă sub care scria Trageţi! Aseară, la Unirii, s-a strigat şi Luptă Steaua, şi Dinamo, Dinamo. Au fost şi rapidişti. Blondu, şeful galeriei Craiovei, a fost oprit în drum spre Bucureşti alături de 30 de tovarăşi. Surprinzător?
Deloc, având în vedere modul în care sunt trataţi aceşti oameni. Poate o fi pentru Talpălabă şi alţi propagandişti portocalii. În realitate, nici ei nu mai cred ce scriu. Culegeţi ce aţi semănat, domnilor politicieni. Ultraşii răspund la violenţă cu violenţă. Măsurile votate de voi şi aplicate de jandarmi i-au făcut să fie aşa. Iar acum i-au scos în stradă, unde nu-i puteţi ţine în frâu ca pe un stadion cu intrări păzite şi garduri de trei metri.
Odată ajunşi în stradă, aţi văzut ce pot face. Iau piatra cubică montată astă-vară de Oprescu pe Lipscani şi aruncă cu ea în dube. Incendiază - culmea!- o maşină de pompieri. Smulg panouri din staţiile RATB şi fac baricade din ele. Într-o oră ocupă Piaţa Unirii, fac un foc în intersecţie şi scandează în jurul lui. Derbedeii, ţiganii şi beţivii ăştia uită rivalităţile fotbalistice şi stau drepţi, umăr la umăr în faţa duşmanului comun. Îl ridiculizează, scoţându-i în evidenţă incapacitatea de a-şi face datoria. E un fapt: jandarmii îmbrăcaţi ca Robocop au dat chix în faţa câtorva sute de băieţi cu fulare şi hanorace. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă erau câteva mii?
În încheiere, mărturisesc sincer, nu credeam, dinamovist înfocat fiind, că voi reproduce vreodată ceva publicat pe fcsteaua.ro. Totuşi, o fac. Să nu uităm că şi Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e provine tot din tribunele stadionului Ghencea. Respect pentru toţi cei din stradă!

Feriti-va de ziua cand acesti oameni care nu au multe de pierdut vor ramane fara singurele supape prin care isi gasesc o insemnatate in viata neagra din Romania. De abia atunci, cand tumburusul de la oala sub presiune in care traiesc sufletele acestea va fi acoperit de "sistem", veti vedea adevarata putere a strazii. Ei nu sunt interlopi, ei nu fac parte din lumea voastra, cu ei nu puteti face compromisuri, pe ei nu-i puteti cumpara. Feriti-va de ziua cand le veti fi luat tot ce au avut mai drag pe lume - grupul, stadionul, pasiunea, bula care pe voi v-a protejat pana acum. Momentul e din ce in ce mai aproape. Tic-tac!

Bucureştiul meu iubit

(Super) Puterea cuvântului

2012-01-09T23:27:00.000-08:00

sau cum am devenit super-erou

Domnilor şi domnişoarelor, situaţia e groasă. Şi cu păr. Râde lumea de mine la modul grav, zice că mă combin cu toate nebunele. Mi-au scos şi bancuri. Cum agaţă Iulică? Stă la poarta balamucului şi întreabă paznicii: cine iese azi? Sau Iulică are contract cu spitalul 9, le furnizează cliente, merge la director şi întreabă: câte să-ţi aduc luna asta, două, trei? Ca să vedeţi şi voi ce prieteni înţelegători am, şi cum mă sprijină ei.
Deşi, serios vorbind, la dilibau nu am băgat decât una, şi de fapt a fost decizia ei, mi-am dat seama că ceva e adevărat în toată caterinca asta. Posed o capacitate extraordinară de a tâmpi femeile. În continuare vreau să vă explic cum am ajuns conştient de acest lucru şi ce e de făcut mai departe.
Totul a început în copilărie, când am citit Shogun. Mi-a dat seama că, vorba papagalului ăluia de Guess Who, nu m-am născut în locul potrivit. Societatea perfectă pentru mine e Japonia medievală. Un loc în care ţăranii proşti îşi sapă singuri groapa şi se aşează în genunchi pe marginea ei, aşteptând cuminţi lovitura de sabie care le zboară capul. Iar femeile... o, femeile! Păi când vine Shogunul şi îi spune unui samurai: uite, ea e soţia ta, credeţi că au tupeul să comenteze? Se ţin după ăla toată viaţa! Vă spune mandea, shogunatul este calea!
Această îndoctrinare s-a suprapus peste faptul că sunt zodia leu, şi se ştie că ăştia sunt buni conducători, organizatori şi băutori. În plus, am o diplomă în Ştiinţe Politice, adică în ştiinţa de a conduce. Cel mai mult mi-ar place să stau cocoţat undeva şi să dau indicaţii ca Shogunul: tu, mai încolo; tu, cu ăla; tu, vino încoacea! Şi sunt convins că m-aş descurca al naibii de bine. Lumea ar fi un loc mai bun!
Dar să vedeţi fază. Am crescut (fetele ştie) şi am avut o prietenă. Fată isteaţă altminteri, dar cam imatură aşa. La un moment dat i-am spus că n-aş vrea să ne mai vedem, să mai crească un pic, să mai înveţe una-alta despre cum merge o relaţie şi să mă caute. Zis şi făcut, s-a combinat cu un tovarăş de-al meu. Şi cel mai tare e că mi-a reproşat: păi nu mi-ai zis tu că n-am destulă experienţă? Uite, asta fac acum. Experimentez. La naiba, a funcţionat!
Alt exemplu. În clasa a 12-a aveam o profă de mate care nu mă suporta. La un moment dat a vrut să mă dea afară, şi eu i-am spus cuminte că nu ies, deoarece nu consider că am făcut nimic rău. La care ea: atunci ies eu, vrei să ies eu? I-am spus că da, şi ce credeţi că a făcut? Şi-a luat catalogul sub braţ şi a ieşit. Bine, ulterior toată clasa m-a înjurat şi tâmpita s-a întors cu directorul, asta e altă poveste. Dar iarăşi, mi-am dat seama că, dacă mă concentrez suficient, pot face orice femeie să mă asculte orbeşte!
Cel mai des s-a întâmplat cu nebuna. Cum făcea câte o prostie, mă confrunta: nu aşa mi-ai zis tu? Capodopera mea a fost când ne-am certat şi i-am zis să se ducă dracu'. Desigur că peste o zi-două mi-a părut rău, am vrut să ne împăcăm şi am sunat-o. Şi ce credeţi fraţii mei? Mi-a răspuns dracu'! A zis că e la baie, că s-o las în pace şi că acum e iubita lui. Am rămas mască. Ce tare am fost! A făcut fix ce i-am zis eu. Literalmente! Bine, mai târziu m-am prins că dracu' era un paznic de la Mall Băneasa. Efectul contează.
Ultimul exemplu e cel mai concludent şi se leagă, bineînţeles, de un alt personaj din tenebrosul meu trecut sentimental. Umblam într-o vreme cu o doamnă, sau semi-doamnă ca să zic aşa, având în vedere că nu avea încă fierul pe deget. Dar urma să. Şi nah, cu câteva luni înainte, treaba nu mai mergea din anumite puncte de vedere, şi i-am spus că mai bine mă lasă în pace, oricum se mărită cu ăla. Paranteză: dacă bărba-su citeşte vreodată aici, da, bos, de atunci se întâmpla.
Revenind, peste ani şi ani, ce mărturisire credeţi că îmi face doamna? Că ea nu se mărita, dacă nu-i spuneam eu atunci. Cuvântul meu a fost argumentul decisiv. Sunt Shogun să moară Franţa! S-a măritat că aşa i-a zis tătuţu'! Nu fiindcă la asta visa de când era mică. Sau fiindcă era cu ăla de 7-8 ani. Sau că totul era planificat dinainte să apar eu în peisaj. Sau că nici ea nu mai era chiar tânără. Nu! Că aşa i-am zis eu. Vă daţi seama ce putere am? Cuvintele mele au unit destinele a doi oameni. Deci, din moment ce eu am măritat-o, rezultă că sunt naşul, nu?

Bine că nu m-a pus să-i plătesc nunta.

În fine, sper că acum v-aţi convins. Sunt super-erou! E suficient să mă uit în ochii unei femei, să-i spun ce să facă, şi în secunda doi, o face. Dacă aveţi probleme de cuplu, chemaţi-mă. Desfaceţi o doză de Beck's şi repetaţi de trei ori la gura ei incantaţia cika-laka-cikă-lu-Iulică-nu-i-e-frică. Şi o să apar. Şi o să vă fac femeile să vă asculte. E menirea mea pe lume!

Cu prietenie,
Iulică Viteză, de profesie super-erou.

Cum să te laşi de băut (IV)

2012-01-05T04:31:00.000-08:00

Jurnal de front

Brigada Zece Tone este o formaţiune de elită din cadrul organizaţiei paramilitare Sticla de Fier. Deşi doar unul dintre membri are stagiul militar satisfăcut (prin urmare l-am numit Generalul Gioane), cu toţii avem experienţă atât în practicarea sporturilor 1000 litri garduri, halbere, sticlism, sau coniac-canoe, cât şi din numeroase teatre de operaţiuni, de la Club A la Casablanca. În continuare puteţi citi câteva isprăvi de vitejie din Războiul contra Ficatului pe 2011, consemnate telegrafic de sergent Iulică.

Ianuarie

- Brigada grav afectată de Revelion. Două zile permisie. Refacere la pat.
- Sfârşitul sesiunii: lupte grele în zona Kulturhaus. Col. Chelu se remarcă prin strigătele de luptă. Ciocnirile (de pahare) continuă în Colentina. Printre pagube se numără o mapă de piele conţinând importante documente strategice. Terminat.

Aprilie

- Bătălia de la Complex Baicului: col. Chelu cade la începutul luptei. Serg. Iulică rezistă eroic până dimineaţă. Luăm cu asalt cârciuma din cartier. Facem joncţiunea cu gen. Gioane. Serg. Iulică, rănit grav, solicită transportul la domiciliu. Luptele continuă până spre seară. În final, gen. Gioane rechiziţionează 2 l de vin, 1 l vodcă, 1/2 l palincă. Nesimţit!
- Serg. Iulică începe serviciul - este lăsat la vatră. Terminat.

Mai

- Serg. Iulică se lasă de servici: Brigada revine la efectivul complet.
- Prima bătălie de la Vama Veche: ne stabilim cartierul general într-un cort la Nea Ilie în camping. În bucătăria de campanie servim varză. Apoi ne facem. Suntem atacaţi de o companie de delfini turbaţi. Col. Chelu se oferă voluntar pentru a pleca în recunoaştere în zona cârciumii La Pişaţi. Ocupă o importantă poziţie strategică. Spre seară, maior Mariusică dezertează la Stuf. Revine peste două ore cu o fată. Solicită eliberarea cortului. Negativ, Sică! Pe aici nu se trece! Brigada Zece Tone nu dă înapoi!! În ultima zi de luptă, col. Chelu decide să saboteze cortul cu cuţitul din dotare, pentru a nu-l lăsa să cadă în mâinile duşmanilor. În urma rănilor suferite, serg. Iulică îşi pierde cunoştiinţa. Este trezit în tren, în zona Ciulniţa, de trei fete drăguţe. Conform acestora, col. Chelu a supravieţuit şi a coborât la Feteşti. Victorie! Terminat.

Iunie

- La invitaţia camaradei Ana Maria, comandanta diviziei de partizani Câinii Roşii Grozăveşti, serg. Iulică merge în tabăra de antrenament Speranţa (Moare La Intrare) din Predeal. Înarmat cu artilerie grea şi muniţie de război (un bax de bere, narghilea cu tutun şi cărbuni). Timp de o săptămână, lupte grele în fiecare noapte, până pe la orele 04.00 - 05.00. Aerul tare de munte se dovedeşte un aliat valoros. Terminat.

Iulie

- Bătălia din Club Fire: cu ocazia aniversării serg. Iulică. Col. Chelu şi gen. Gioane răniţi grav, Maior Mariusică uşor. Serg. Iulică cade eroic sub masă. Pagube totale în valoare de 800 de lei. Terminaţi - suntem!

August

- A doua bătălie de la Vama Veche: aflat în recunoaştere pe aliniamentul La Pişaţi - Cartoane, col. Chelu recrutează noi membri. Pe unul, Matei din Ploieşti, îl aduce să doarmă în cortul Brigăzii. Lupte crâncene de dimineaţă până seară. Serg. Iulică se infiltrează în brigada Cartonari. Este răscumpărat de Maior Mariusică în schimbul unui pet de Timişoreana. Dimineaţă, pierdem legătura cu col. Chelu. Suntem nevoiţi să-l lăsăm în urmă, în spatele liniilor inamice. Datorită faptelor de vitejie, decidem să-i ridicăm o statuie în faţă La Pişaţi. Moment solemn. Se intonează melodia lui preferată. Se dă onorul. Nea Ilie ne dă interdicţie. Scârba! Viitorul cartier general va fi la nea Ion. Are plasmă şi cinci posturi porno. Terminat.

Octombrie

- Întâlnirea veteranilor la Maior Mariusică's Pub. Alegem design-ul drapelului brigăzii. Vedeţi mai jos. Terminat.

Decembrie

- Bătălia din Club A: cu o zi înainte de Revelion. Berile ne depăşesc numeric. Fiecare dintre noi trebuie să lupte cu câte 4-5. Sub focul continuu al duşmanului, ne retragem strategic până acasă. Lansăm bombardament cu petarde asupra ferestrelor. Scandal cu vecinii.
- Primul Revelion pe uscat pentru serg. Iulică. Doar trei beri pentru col. Chelu. Maior Mariusică doarme în post. Nu putem lua legătura cu gen. Gioane. Probabil a căzut la datorie sub masă. Brigada nu mai funcţionează la capacitatea optimă. Ordonăm o săptămână repaos. Terminat.

Poza e din vremurile de glorie. Gioane - sus, Sică - stânga, io - mijloc, Chelu, şi steagul nostru în spate.

Aventurile lui Pişti cel Prost (II)

2011-12-25T06:56:00.000-08:00

Într-o zi, Regele Cap de Leu pleacă la vânătoare de piţipoance în Pădurea Băneasa. Bineînţeles că Pişti este cel care îi duce tolba cu săgeţi.

Spre seară, alaiul trage la cabana Plăpumioara...

...unde regele şi ai lui se pun serios pe băut.

Şi dă-i, şi luptă...

...până toţi se fac muci...

...în afară de Pişti, care trebuie să fie chelner.

Spre dimineaţă, în afară de o mahmureală zdravănă, Regele mai are o surpriză: este înconjurat de duşmanii săi de moarte, Cavalerii Negri.

Astfel, Regele şi oamenii lui sunt luaţi prizonieri şi duşi spre Castelul Cavalerilor Negri, aflat undeva la intersecţia Rahova cu Ferentari.

Iar Pişti, care, treaz fiind, a reuşit să se ascundă, priveşte neputincios.

Ce va face eroul nostru în continuare?

Cum să-ţi deschizi o relaţie (II)

2011-11-16T00:15:00.000-08:00

Îmi cer scuze că am întârziat, am avut o problemă acasă, s-a rupt cheia în broască, apoi a înghiţit-o pisica şi a trebuit s-o duc la veterinar. Dacă mergea la liceu, tre să meargă şi aici.
Deci să asemuim o relaţie cu o cârciumă: după ce ai deschis-o, e momentul să bagi cât mai multă lume în ea. Şi care este instrumentul de marketing ideal în zilele noastre pentru orice astfel de stabiliment, fie că se numeşte Vault sau La Pişaţi? De bună seamă, facebook! Nu există metodă mai la îndemână prin care să dai poporului de ştire că ai ceva de oferit. Eu, care nu sunt prea sociabil de fel, sunt asaltat săptămânal cu cel puţin 3-4 anunţuri de la bodegile din Bucureşti. Şi mă duc la toate! Ce altă dovadă vreţi că funcţionează?
Să corelăm această posibilitate cu o altă binecuvântare feisbuchistă: acel relationship status sau cum se scrie. Puteţi afişa, de exemplu, Iulică is in an open relationship, ceea ce echivalează cu cartonul Am deschis! plasat strategic pe geamul unui local. Mai aveţi opţiunea să spuneţi Iulică is in an open relationship with Maricica, asta ca eventualii pretendenţi să ştie în ciorba cui trebuie să sufle. Vă puteţi ştampila cu in a relationship, semn că v-aţi înhămat, chipurile, la ceva serios şi trebuie să fiţi trataţi ca atare. In extremis, puteţi fi engaged sau married. Dacă, totuşi, jucaţi la mai multe capete, puteţi pune aşa: Mihaela is married to Lucian, but in an open relationship with Iulică (numele le-am ales absolut la întâmplare). Şi umblaţi la Privacy settings astfel încât să nu vadă cine nu trebuie.
Mai există metoda promovării prin viu grai, din om în om, recomandarea, cum vreţi să-i spuneţi. Se ştie că un client mulţumit aduce alţi clienţi, deci daţi-vă toată silinţa ca serviciul să fie ireproşabil. Până la final. Şi o dată încheiat procesul, scoateţi un formular tipizat şi rugaţi partenerul să vă dea minim 10 recomandări pentru viitoare contacte. Când lucram în vânzări, ne învăţau să băgăm următoarea vrăjeală: credeţi că întâlnirea noastră a fost benefică pentru dumneavoastră? Aţi vrea ca şi persoane apropiate dumneavoastră să beneficieze de aceleaşi avantaje? Îmi puteţi spune numele lor?
Notaţi, şi nu uitaţi să menţionaţi în ce relaţie se află persoana respectivă cu cele de pe listă, să nu cumva să ajungeţi să vă combinaţi cu bunica vreunei domnişoare. După care sunaţi-le. Bună dimiseara, Iulică mă numesc, de la firma 20 de cm la apă caldă, am o relaţie deschisă, aţi fi interesată să stabilim o întâlnire pentru a vă prezenta oferta?
O dată constituit un portofoliu de clienţi, e foarte important să-i fidelizăm. Vorba lui Zavaidoc, Foaie verde ca aluna\Aseară fusei la una\Unde mă duc totdeauna. Trebuie să vă orientaţi belengherul către client, să-i câştigaţi încrederea pe termen lung şi să-i trataţi eventualele reclamaţii cu maxim de profesionalism. Implementaţi o promoţie ca la Vodafone - cine aduce un prieten în reţea are reducere. Nu strâmbaţi din nas, se practică, un tovarăş de-al meu chiar se combinase odată cu două tipe, best friends. Dezavantajul este că toate cheltuielile se dublează, deci investiţia iniţială trebuie să fie considerabilă.
Că veni vorba de investiţii, e o regulă care spune că nu se deschid afaceri cu banii proprii. Tot ce înseamnă capital iniţial se împrumută. La fel, nu e deloc recomandabil să încerci o relaţie deschisă cu femeia din dotare, trebuie s-o împrumuţi pe a altuia. Şi v-am tot vorbit pe aici despre asta.
Sper că sunteţi mulţumiţi de serviciile mele de consultanţă. Cum zice Tataee, v-am pupat pe portofele, programul s-a terminat!

Boy meets girl

2011-11-11T23:15:00.001-08:00

Boy meets girl.

Boy likes girl.

Boy looses girl.

Boy goes to Vamă.

Boy couldn't care less.

Bonus: statue of Chelu, last of the Vamaiots!

Cum să-ţi deschizi o relaţie (I)

2011-11-02T05:11:00.000-07:00

Mie nu îmi plac chestiile deschise. De exemplu, niciodată nu pot dormi cu fereastra deschisă, indiferent de cât de cald e. Iar expresia deschis la minte mi se pare o prostie. Doar conservele merită deschise. Aici trebuie să menţionez că un vechi desfăcător, moştenire de familie, mi-a salvat viaţa în mai multe rânduri pe când locuiam la cămin. Şi recunosc că, în viaţa sentimentală, e nevoie câteodată de acei deschizători de relaţii.
După cum putem observa la o simplă aruncare cu privirea prin tabloide, timpurile se schimbă. La fel cum, odinioară, căsătoria se oficia între un bărbat şi o femeie, iar acum se poate la fel de bine între doi indivizi de acelaşi sex, nici o simplă legătură amoroasă nu mai e ce a fost. În doi nu mai e la modă. The more, the merrier, vorba americanului. Sau, cum spune un vechi slogan PSD, mai bine pentru mai mulţi.
O astfel de relaţie impune câteva condiţii, referitoare, în primul rând, la starea de spirit. Astfel, trebuie să-ţi pese de partener cam cât negru sub unghie. Simultan, e obligatoriu ca respectul de sine să fie la cote minime. Ideal, zero. Mai trebuie să fii sincer şi să-ţi dezvălui intenţiile. Spune-i aşa: uite dragă, am stat toată noaptea şi m-am gândit, m-am gândit toată noaptea şi am stat, eu sunt un om cald, mediteranean, iubesc pe toată lumea, lasă-mă să mă desfăşor, altfel fac implozie! Eu am încercat o singură dată, nu a mers, probabil că nu era destul de deschisă la minte.
Apoi puneţi pe hârtie regulile de bază. Nu poţi deschide o afacere fără un plan, ceea ce se aplică şi în cazul unei relaţii. De pildă, unii zic că te poţi întâlni cu altcineva doar dacă partenerul îţi dă acordul. Iar aici apare o dilemă: cum să-i ceri voie? Propunerea mea e să evitaţi conversaţiile stânjenitoare înaintându-i o cerere în scris. Ştiţi cum se face, am avut şi la BAC la română astfel de probe. Subsemnatul, Nelu I. Beleştoiu, domiciliat în strada Zdamătii nr. 69, comuna Belengheru Mare, vă rog cu respect să-mi acordaţi permisiunea de a copula cu domnişoara X (dezvăluirea identităţii este opţională). Legea spune că orice solicitare scrisă se soluţionează în termen de 30 de zile, deci ocupaţi-vă din timp.
De asemenea, răspunsul să fie în tot scris, cât mai clar. Dacă hormonii urlă şi săvărşiţi actul fără să mai apucaţi să redactaţi documentul, faceţi o cerere pentru motivarea escapadei. Cum se proceda în liceu cu absenţele. Atenţie însă, la peste 10 nemotivate, eşti exmatriculat!
Cică mai ai voie să te vezi cu alţii când partenerul nu e în oraş. Drept urmare, vă sugerez să vă orientaţi spre relaţiile la distanţă. Cât mai mare. Cum spun culturiştii, bigger is better. Sau, dacă situaţia o cere, aranjaţi-i partenerului o plecare inopinată. Poate o rudă de la ţară păţeşte ceva, poate şeful îi spune să meargă urgent în delegaţie sau poate pleacă cu nişte prieteni la munte, iar tu nu-i poţi însoţi că ai rău de înălţime. Variante se găsesc. Deschis la minte să fii.
Că tot veni vorba, altă regulă stipulează că nu aveţi voie să vă întâlniţi cu prieteni comuni. Aici vă scoateţi uşor: iepuraş, e prietena ta, nu şi a mea, eu abia am schimbat doo vorbe cu ea! Îi închideţi gura pe moment, însă nu funcţionează de prea multe ori. Deci păstraţi-o pentru cazurile în care prietena e bună. Bună rău. Pe de altă parte, ca să nu păţiţi acelaşi lucru, e bine să vă înconjuraţi cu amici de încredere, care nu s-ar preta la aşa ceva. Sau care să nu-i provoace nici un fel de atracţie. De exemplu, eu pe Chelu şi Johnny i-am prezentat mai multor prietene şi nici una nu i-a plăcut, cică sunt dubioşi.
Referitor la sex cu alte persoane, unii zic că nu aveţi voie acasă, deci găsiţi-vă un vecin ca Mariusică al meu, care locuieşte singur şi lucrează în tura de noapte. Îi duceţi o sticlă de ceva şi aţi rezolvat cu locaţia. După alţii, mai deschişi la minte, sau care nu vor să bată drumul până la Mariusică, e permis acasă, dar nu în dormitor. În acest caz nu vă pot recomanda decât să vă luaţi o canapea extensibilă în sufragerie. Pe mine m-a costat 700 de lei, dar merită.
Ca şi în cazul unei afaceri, o dată deschisă, relaţia are nevoie de clienţi. De muşterii, cum se zicea o dată. Am deschis relaţia, poftiţi înăuntru! Deci data viitoare vă învăţ tehnici de marketing.
Sayonara!

Culmea infidelităţii

2011-10-21T01:21:00.000-07:00

Fănuş Neagu, un alt mare brăilean, spunea că femeile seamănă cu merele: cele mai bune sunt de furat. Episodul de astăzi face parte din populara categorie cum să, şi îmi oferă prilejul de a vă iniţia în tainele construirii unei relaţii apropiate cu o femeie. A altuia.
Data trecută am demonstrat că femeilor le place să fii ăla care plânge după ele. Ei bine, unele vin la pachet cu câte un ăla. Sunt lipite de ăla ca musca de îngrăşământ. Şi atunci, nu ai de ales - vrei să fii cu ea, îl iei şi pe ăla, că e super ofertă. E o variantă a termenului (care pot să jur că a fost inventat tot de o femeie) relaţie deschisă. Pentru mine, cu cât o relaţie e mai deschisă, cu atât încap mai multe persoane în ea, şi ţineţi minte asta, că o dezvoltăm data viitoare. Deci treaba e clară, joci după regulile ei sau giocco del mano. Şi să recunoaştem, domnilor, dacă e bună, joci. Case closed.
În caz că încerci să înţelegi de ce vrea, vorba bunicului, să umble cu curu-n două luntre, explicaţia e simplă. Femeile nu caută bani şi sex, ci afecţiune, comunicare, şi iubire adevărată. Iar unele caută în permanenţă. Au un fel de radar care nu se opreşte din bipăit. Chiar şi când găsesc, mai caută şi prin alte părţi. Ştiţi vorba aia, mănânci ce mănânci portocale, dar parcă mai vrei şi-o pară. Şi ce putem face noi, masculii, decât să le dăm?
Deci, dacă ai norocul să întâlneşti aşa ceva, dă-i. Dă-i şi fugi. Până la un punct, e chiar de râs, de exemplu când o sună ăla şi o întreabă unde e, ea zice că vine într-o oră, şi tu te gândeşti că nu termini aşa repede. De vorbit cu ea. Că poate eşti nevorbit. E mişto, nu? Dar când devine pisicoasă, dă ochii peste cap, începe să-ţi spună de iubire, viitor, copii şi alte boli cu transmitere sexuală, fugi. Nu pune întrebări, nu te uita înapoi, mută cortul şi gata. Roiu'! Caramba! Run Forrest, run!! Gândeşte-te la ăla. Vrei să fii ca ăla? Crezi că ăla a vrut? Normal că n-a vrut, dar n-a fugit la timp!
Să spunem că totuşi nici tu nu fugi, poate eşti mai idealist şi vrei s-o faci să renunţe la vechile obiceiuri. Sau pur şi simplu nu ştii să sprintezi. Te aşteaptă o experienţă cel puţin interesantă. Aparent, totul frumos, vă iubiţi, vă simteţi bine, alea alea. Dar totuşi, e ceva care strică peisajul. O chestie din trei litere: ăla. Chiar credeai că-i poate spune aşa direct? Noo, trebuie să găsească un moment favorabil, să-l ia uşor, cu frumosul, că doar nu suntem animale! A, şi e musai să continue relaţia un timp. Nedefinit. Doar tre să fie fată bună, să aibă mâna uşoară, ca tranziţia să fie cât mai lentă, nu? Trebuie să înţelegi, situaţia e complicată şi nu-i e deloc uşor, dar fii sigur că ea pe tine te iubeşte! Gen tu la munte, eu la mare, ne iubim prin cărţi poştale.
Culmea infidelităţii e să-ţi înşeli amanta cu nevasta. Sau, cum spunea Seinfeld, există oameni care-i înşeală de fapt pe cei cu care trebuia să înşele. Fix asta te aşteaptă dacă nu fugi la timp. Un triunghi conjugal, nu şi echilateral, de toată frumuseţea. Iar eu am urît trigonometria. Mie mi-a plăcut să fug. Metoda struţului, domnilor.
Sau poate îl lasă pe ăla. Îi spune, trec de partaj, morţii cu morţii mă-sii, vii cu vii. Şi totuşi, ai grijă ce-ţi doreşti fiindcă se poate îndeplini. Dacă l-a lăsat pe ăla, are cel mai bun pretext să te încalece. Şi nu în sensul bun. Asta va deveni arma ei şi dovada supremă a iubirii ce ţi-o poartă. Nu-i mai poţi pretinde nimic, în schimb ea îţi va cere totul, doar, nu-i aşa, l-a lăsat pe ăla pentru tine. Faptul că relaţia cu ăla nu era în sine ceva bun, din moment ce a ajuns să joace la două capete, nu va constitui un argument. O astfel de femeie are o logică aparte. Stai acasă şi te uită pe tube8 dacă n-o înţelegi. Eu sper că v-am ajutat cât de cât.
Pace şi prietenie!

Despre preşuri

2011-09-29T01:58:00.000-07:00

Tocmai mă credeam în pană de inspiraţie, când am dat de un articol mai vechi de-al unei prietene şi mai vechi, pe numele ei Lore (să-mi dai o bere, iar ţi-am făcut reclamă). Pentru început vă rog să-l citiţi, în timp ce ascultaţi melodia de mai sus. Citiţi şi comentariile, acolo e cireaşa de pe tort. Spor la lecturat! Apoi reveniţi.
Probabil fără să vrea, Lore îmi dă apă la moară identificând acolo un mare adevăr: cu femeile, nu prea ai de ales, poţi fi ăla care nu le sună sau ăla care plânge după ele. Cale de mijloc, dacă stăm să ne gândim, nu există. Aşadar, vom încerca în cele ce urmează să elucidăm o dilemă: e mai bine să fii ăla sau ălălalt?
În primul rând, dacă accepţi ca o femeie să-şi impună propriile reguli într-o relaţie vei sfârşi prin a fi călcat în picioare la fel ca şi cum ai duce un fular cu Dinamo în galeria Stelei. Măcar aşa, mai ai o şansă să fii respectat. Ceea ce nu se poate spune dacă eşti de acord ca, de exemplu, să o suni doar la intervale prestabilite, să te lase baltă dacă are treburi mai importante sau să mai umble şi cu alţii. Dacă ai făcut prostia să te complaci în aşa ceva, dasvidania, nu e ca la calculator, să poţi da CTRL+Z. Ţi-ai distrus orice şansă ca ea să vadă în tine, vreodată, altceva decât un căţeluş.
Mintea femeilor este, de obicei, o structură foarte organizată şi rigidă. Iar dacă ea te aşează de la început în categoria C (de la cârpe), nici descarcerarea nu te mai scoate de acolo. Practic, îi dai acordul pentru a aborda viitoarea relaţie de pe o poziţie forte şi de a conduce cu o mână de fier. Ştii ce-ţi mai râmăne de făcut? Să-ţi scrii mare pe spate WELCOME şi să te aşezi în faţa uşii ei, deoarece vei fi fix preşul.
Cât despre neexclusivitate, aspect menţionat de Lore acolo, ce să zic, se întâmplă. Chiar frecvent. Dar chiar ca să ştii şi să accepţi asta, tre să fii un pic fraier. Mai mult ca sigur, e o decizie pe care o vei regreta. Vei avea riduri din cauza asta. Şi, sincer, merită?
Sfatul redacţiei e să nu vă băgaţi în aşa ceva. Şi voi, fetelor, ştiţi bancul cu EBA? E BAlabil şi pentru voi.
Data viitoare vorbim despre relaţiile deschise. La maxim.
Ceaules!

Cinci ani

2011-09-20T00:35:00.000-07:00

Zilele acestea se împlinesc cinci ani de când te-am cunoscut. Cinci ani frumoşi, în care mi-ai fost aproape, şi cu bune, şi cu rele. Deşi am ajuns să te ştiu foarte bine, încă mă surprinzi. Te-au iubit şi alţii înaintea mea, aşa alţii o vor face după mine, dar nu-mi pasă. Sunt sigur că peste ceva timp, nici nu-ţi vei aminti că am trecut prin viaţa ta agitată. Dar în prezent, noi împărtăşim ceva special şi asta e tot ce contează!
Lângă tine le-am făcut pe toate: am crescut, am visat, am avut realizări şi eşecuri, am râs şi am plâns. Am petrecut împreună nopţi de neuitat şi zile pline. Tu m-ai învăţat atât de multe. Şi tot prin intermediul tău mi-am cunoscut cei mai buni prieteni. E clar că datorită ţie am devenit ceea ce sunt azi. Bun sau rău. Eşti o parte din viaţa mea şi nu-mi pot imagina cum ar fi fost fără tine.
La început, eram un puşti timid din Brăila, plin de vise şi entuziasm. M-am ataşat repede de tine şi mi-am propus să nu te dezamăgesc niciodată. Relaţia noastră va fi perfectă, îmi spuneam. Am renunţat la multe lucruri ca să fim împreună, practic la toată viaţa mea de dinainte. Mama încă mă întreabă dacă am făcut cea mai bună alegere încurcându-mă cu tine. Aveam o sumedenie de planuri pentru noi şi trăiam la maxim fiecare zi cu tine.
Am devenit fascinat de tine şi de tot ce e al tău. Încercam să-mi imaginez cum arăta viaţa ta până să ne cunoaştem, ce făceai când eu doar te visam, cum ar fi fost dacă te-aş fi descoperit mai devreme, ce ne rezervă viitorul...
Apoi, cu timpul, ceva s-a schimbat. Amândoi ne-am schimbat. M-am obişnuit cu tine şi am trecut de faza entuziastă. Vorba americanului, I took you for granted. Nu te-am mai tratat aşa cum meriţi. Mai mult, în câteva rânduri chiar am abuzat de tine. Şi, cu toate astea, mereu m-ai iertat şi am luat-o de la capăt împreună. Nimeni şi nimic nu se compară cu tine. Eşti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Multe se schimbă în jurul nostru, fapt care îmi provoacă, uneori, o stare de confuzie. Dar reuşeşti de fiecare dată să mă aduci pe drumul cel bun. Să-mi aminteşti de visele pe care le aveam cândva. De acel brăilean de 19 ani care s-a îndrăgostit iremediabil de tine, într-o dimineaţă însorită, pe peronul Gării de Nord.
Acum cinci ani...
Pentru tot ce a fost, şi pentru ce-o să fie, te iubesc, Bucureşti!

P.S. - flori nu-ţi aduc, are grijă Oprescu să-ţi care cu basculanta, chiar şi acum în prag de toamnă.

Aventurile lui Pişti cel Prost (I)

2011-09-10T11:07:00.001-07:00

Faceţi cunoştiinţă cu Pişti, cel mai viteaz cavaler din armata Regelui Cap de Leu...

...în visele lui. Pişti este de fapt cel mai prost din curtea castelului. Om de-al nostru din popor, a pornit de jos. Întâi era trimis la pădure să taie lemne.

Apoi a ajuns să ascută săbiile paznicilor castelului.

Când Cavalerii se întrec în turnir, Pişti e băiatul cu apa rece.

Cea mai de preţ amintire a lui Pişti este o paradă la care i s-a permis sa care scutul Regelui Cap de Leu.

Ceilalţi ostaşi nu îl lasă să stea cu ei şi fac mişto de el pentru că e ungur.
"Hei Pişti, de ce toate unguroaicele din Ardeal sunt UDeMeReu?"

Însă Pişti i-a promis bătrânului său tată, care în luptele de la Băicoi şi-a pierdut un picior, că va ajunge Cavaler.

Oare va reuşi?

Cum am învăţat eu contabilitate

2011-09-06T15:03:00.000-07:00

Altă glumă cu circuit închis

Despre restanţe am mai scris pe aici. Cum seamănă cu femeile la capitolul mâncat zilele. Ei bine, acum am avut doar una, în alţi ani duceam câte trei. Restanţe. La femei, situaţia stă altfel, dar nu de asta e vorba acum. Buba de anul ăsta s-a numit contabilitate. Pentru afaceri mai exact, că asta studiem. Şi nah, tot asudînd cu burta pe carte, mi-a venit ideea unui nou articol. Unde mai pui că o anumită doamnă, de profesie contabil, mi s-a plâns că am scris numai despre nebuna, i-am făcut şi rubrică, şi de dânsa nu zic nimic. Cu cea mai mare plăcere vă servesc. Poftiţi la lectură!
Deci contabilitatea e ca viaţa: când unul e pe debit, celălalt e pe credit. Adică în pierdere. Altfel nu se poate. Conturi sunt fel de fel: mai de cheltuieli, mai de clienţi, mai blonde, mai brunete. Depinde ce vrei să faci. De exemplu, un tovarăş îmi mărturisea acum câteva zile că el caută un cont de casă, cu care s-ar vedea operând şi peste zece ani. Ce să zic, şi eu am parcurs din scoarţă-n scoarţă planul de conturi fără să văd aşa ceva. Deci aştept să-l reactualizeze, poate ne salvează generaţiile tinere.
Că veni vorba, deja, de la o vârstă, majoritatea conturilor se gândesc la ceva stabil. Vor să-şi găsească un analitic serios cu care să se aşeze la balanţa lor şi să facă nişte contuleţe mai mici. Deci trebuie să-i înţelegem pe contabilii mai versaţi care preferă să opereze cu conturi mai tinerele, deoarece acestea nu au gânduri de închidere a bilanţului.
Oricum, modernitatea a schimbat fundamental şi standardele din acest domeniu. S-au dus vremurile în care o notă contabilă era alcătuită din două conturi care se creditau fericite până la adânci bătrâneţi. În lumea de azi, decadentă şi lipsită de valorile fundamentale, toată lumea debitează pe toată lumea. Am cunoscut un cont şmecher, bineînţeles de activ, care opera cu patru-cinci conturi de pasiv simultan. Şi culmea, alea mici ştiau una de alta şi nu aveau nimic împotrivă!
ATENŢIE! Dacă alegi să operezi cu un cont care nu-şi încheie la termen exerciţiul financiar precedent, e groasă. Şi cu păr. Degeaba o aşezi în Clasa 1 din planul tău de conturi, dacă ea trage spre 4 - Operaţiuni cu terţii! Degeaba îi promiţi să n-o debitezi niciodată dacă ea te pune mereu în contrapartidă cu alte conturi! Degeaba încerci s-o scoţi din balanţa ei dacă are aceleaşi tranzacţii în derulare de câţiva ani! Până la urmă, dacă nu-ţi iese bilanţul cum trebuie, o treci pe mijloace fixe şi o scoţi din gestiune. Cum se face asta am explicat aici.
Baftă la restanţe (şi măriri pentru cine are nevoie), eu mi-am luat-o!

Cum să te laşi de băut (III)

2011-06-29T09:12:00.000-07:00

V-am explicat cum să începeţi, acum a venit momentul să învăţaţi cum renunţaţi efectiv la băut. Toate cele de mai jos sunt testate pe propria piele şi funcţionează perfect. Cum ar spune un viitor slogan pentru alegerile prezidenţiale, crede-l pe Iulică!
În primul rând, e esenţială atitudinea cu care abordaţi problema. Gândiţi-vă la băutură că la o femeie. Una care v-a făcut viaţa de rahat în atâtea rânduri, că vă vine să o strângeţi de gât numai când o vedeţi. Iar dacă aţi fost îndeajuns de norocoşi să nu daţi de astfel de femei, vă împrumut eu un exemplu.
De asemenea, trebuie identificat precis momentul când realizaţi că e nevoie de o schimbare. Când constataţi că vă găsiţi la fundul sticlei, fără să fi vrut vreodată să ajungeţi până acolo. Logic, nimic nu ne poate impulsiona în lupta cu flagelul alcoolului mai bine ca o beţie cruntă cu urmări neplăcute. Deci plănuiţi-o, asigurându-vă că va fi cea mai crâncenă din viaţa voastră, dar, în acelaşi timp, ultima.
Urmează convalescenţa, 2-3 zile petrecute în pat, cu ligheanul pe noptieră, ficatul în pioneze, şi jurăminte gen nu mai beau niciodată. Astfel, durerea fizică (de cap, ficat, membre fracturate etc.) are un rol purificator, putându-ne schimba percepţia asupra vieţii.
Pentru mine şi Chelu, evenimentul s-a numit 1 mai (beat ca altu'). El a fost cuminte, doar a încercat să se spânzure de un copac cu căştile şi şi-a abandonat cortul după ce l-a tăiat în prealabil cu cuţitul. În schimb eu am fost în formă maximă, reuşind să câştig titlul de cel mai beat om din Vamă (by Mariusică). Iar dacă stau să adun câte zile din ultimul an am petrecut în convalescenţă, cred că ajung cam la două luni legate. Asta la mine înseamnă vreo trei relaţii. Serioase.
Mai aveţi nevoie să vă impuneţi un termen concret de la care să faceţi marele salt înainte. O zi fixată în prealabil, începând cu care veţi fi cu totul mai buni, mai curaţi, mai treji. O zi începând cu care lăsaţi în urmă tot ceea ce a fost rău şi porniţi pe un nou drum. Prima zi din restul vieţii voastre! Eu mi-am ales-o, e luni, 33 august, anul curent.
Apoi, foarte important este să vă menţineţi motivaţia. Am aflat că metoda micilor recompense, folosită la dresajul câinilor, se poate aplica cu succes şi aspiranţilor la trezie. Deci puneţi-vă pe numărat: o zi de când m-am lăsat de băut, două, trei... Ţineţi evidenţa şi celebraţi succesele, oricât de minore ar fi. E esenţial pentru a vă asigura o stare interioară adecvată şi a vă menţine pe drumul cel bun. De exemplu, eu am încununat fiecare zi scursă de la luarea deciziei cu câte o bere. Sau două.
Mă mai gândeam la ceva. Eu sunt alergic la o grămadă de chestii (praf, polen, grase) şi cred că n-ar fi rău să descopăr mâine-poimâine că am dezvoltat şi o sensibilitate la alcool. Atunci sunt sigur că instincul de conservare va funcţiona şi mă voi lăsa definitiv şi irevocabil. Deci dacă există printre cititori studenţi la medicină sau ceva care au auzit de o astfel de boală experimentală, să dea o strigare, mă ofer cobai!
Scăpaţi de toate sticlele şi cutiile de alcool de prin casă. Cu asta m-a ajutat foarte mult un prieten. Johnny (apelat Gioane) stă în Colentia, are 40 de ani, pleată până la fund şi se crede viking. Când a fost ultima dată pe la mine mi-a furat toată băutura, inclusiv o sticlă de palincă adusă din Ardeal de Flaviu. Deci mulţumesc Gioane, când mai vii în vizită te servesc cu apă de la robinet. În cel mai bun caz.
Cumpăraţi-vă o chestie mică şi ieftină (un inel sau o brăţară) pe care să o purtaţi mereu pentru a vă aminti câ nu trebuie să puneţi mâna pe alcool. În cel mai rău caz, veţi lăsa zeci de astfel de zdrăngănele prin baruri (pe post de bacşiş) sau veţi învăţa, ca subsemnatul, să beţi fără mâini. Ceea ce, să recunoaştem, vă poate salva viaţa în anumite situaţii.
Când ispita vă macină, imaginaţi-vă cum aţi arăta beţi cracă. Acea postură dezolantă sigur vă va descuraja şi vă va readuce pe făgaş. Dacă nu aveţi prea multă imaginaţie, cedaţi pentru moment tentaţiei şi faceţi-vă muci, dar asiguraţi-vă că cineva din preajmă vă filmează pentru posterioritate. Apoi priviţi acel filmuleţ ori de câte ori simţiţi nevoia să beţi. Chiar dacă nu merge, măcar veţi avea, ca mine, o filmotecă impresionantă de la beţii.
In extremis, dacă nimic nu dă rezultate, coaseţi-vă gura!

Până la urmă, reţeta e simplă: preţuiţi viaţa, bucuraţi-vă de ce aveţi, faceţi mişcare, alea alea. Dar sincer, chiar asta vă aşteptaţi să citiţi aici?

Cum să te laşi de băut (I bis)

2011-06-10T04:20:00.000-07:00

Asemeni lui Băsescu, care se încăpăţânează să nu ne lase, şi eu consider că mai am destule să vă arăt şi să vă spun. Aşa că vă invit să reluăm ideea din prima parte, deoarece am trecut prea uşor peste nişte aspecte importante ale procesului de beţiveală.
În primul rând, nu ştiu cum am putut uita că, la fel ca orice sport, alcoolismul impune un genetic bun. Din fericire, ca popor stăm bine la acest capitol: majoritatea taţilor, dacă nu sunt adventişti sau ceva, beau de sting. La fel au făcut şi bunicii, străbunicii şi toţi înaintaşii noştri până la Burebista, care, într-un teribil act de sfidare a tradiţiei şi fiinţei naţionale, a ars viile.
Acuma, tata bea atât de bine, că unul dintre obiectivele mele pe următorii 15 ani (alături de cumpărarea Casei Poporului în scop locativ, o partidă în trei cu două anumite foste colege şi, ovcorze, intrarea în Mafie), este să reuşesc să-l bag sub masă. Am încercat în câteva rânduri, fără succes, dar eu nu renunţ niciodată atunci când vreau ceva cu adevărat. Oricum, recunosc că e cel mai puţin realizabil obiectiv de pe listă, deci presimt că mai curând mă vizitaţi la Casa Poporului. Ştiţi drumul.
Una dintre principalele funcţii ale alcoolului, şi un motiv pentru care merită să te apuci, este faptul că sparge barierele sociale. De asta merg mulţi în Vamă, acolo toată lumea e (îndeajuns de beată încât să fie) prietenă cu toată lumea. Unde mai pui că cele mai trainice amiciţii sunt cele legate la băutură. Ca de obicei, ilustrez afirmaţia cu exemple din experienţa proprie şi mărturisesc că toţi tovarăşii i-am găsit la gura sticlei. Alţii n-am. Deci îmi e de două ori mai greu să mă las de băut, fiindcă risc să devin antisocial, dar despre asta vorbim data viitoare.
De asemenea, dacă balotezi suficient, ajungi să te împrieteneşti cu oameni faţă de care, în mod normal, ai o anumită reţinere. Revenind la cazul meu, vreau să folosesc acest prilej pentru a demonta acuzaţiile de xenofobie pe care mi le aduc unii: am băut cu negri, cu unguri, cu evrei, cu chinezi. Chiar şi cu musulmani, care n-au voie să bea. Deci terminaţi cu prostiile! N-am nimic cu ei, Dumnezeu să-i odihnească!
Apropo de minorităţi, unii spun că nu e bine să amesteci femeile cu băutura. Este într-adevăr o problemă spinoasă, pe baza căreia, dacă aş fi trăit pe timpul comuniştilor, aş fi scris o carte la editura Sport Turism, cu titlul Manualul tânărului pionier beţiv. Domnilor, până la urmă, să recunoaştem: se amestecă! E demonstrat chimic. Dar rezultatele sunt imprevizibile şi variază mult, pot ieşi scântei, explozii, muniţie, droguri la peneţeu!
Mai rar se pot întâmpla şi chestii bune, depinde, după cum am spus, de tipă. Unele detestă băutura atât de mult încât, dacă te văd o dată beat, e şi ultima. Pe altele pare să nu le deranjeze dacă partenerul trage la măsea, de exemplu nebuna: am fost matol de la prima întâlnire, la care m-am dus direct de la Mariusică, până la ultima, când i-am făcut o vizită nocturnă după câteva beri. Deci luaţi aminte, sunt femei pe care nu e recomandat să le vezi treaz. Că apoi se învaţă.
Dar ideal e să cunoşti femeia care bea mai mult ca tine. Eu am căutat-o în toţi anii ăştia. Şi nu a apărut. Am întâlnit doar fete care spuneau Iulică... eu nu mai pot! Aşa cum toate adolescentele visează la ziua nunţii şi îşi imaginează până şi cele mai mici detalii, şi eu îmi creionasem în minte acea seară fatală. Un bar discret, întuneric, fum peste tot, muzică bună în surdină, ea într-o rochie roşie, sorbind dintr-un pahar de whiskey sec... La naiba, aş fi luat-o de nevastă, cu sau fără voia ei!
Oricum, e prea târziu acum. M-am lăsat şi de băut, şi de combinat prin cârciumi. Iar ca parte a procesului de recuperare, voi petrece toată vara la bibliotecă, în parc sau la pescuit. Deci pentru cine se entuziasmează că vine ziua mea şi o facem lată ca în anii trecuţi, planurile s-au schimbat - vă propun o serată literară, un concurs de şah sau ceva asemănător. Cuminte şi fără dureri de cap.
Şi apropo de amestec şi dureri de cap, mă întreba cineva cum să combini băuturile ca să nu-ţi fie rău. Păi e exact ca atunci când ridici greutăţi, pe sistem piramidal, de la mic la mare, de la slab la tare. Ordinea corectă e bere - vin - tărie. Niciodată invers! Puteţi afla asta şi studiind folclorul românesc, care ne-a mai lăsat o mostră de geniu prin vorba vinul după bere, o plăcere, berea după vin, un chin.
Ceaules!

Testament

2011-06-03T15:20:00.000-07:00

Din ciclul ce reclame stupide am mai văzut la TV după 1 noaptea când aşteptăm să înceapă porno softcore, o ştiţi pe asta?

Hai să vă fac o confidenţă. Am încercat, în premieră, să muncesc. Eu. Iulică. Să muncesc! 9-6, cu o oră pauză. Ca tot omul. Să mă înghesui la metrou dimineaţa la 8 juma şi seara la 6 juma. Să respect procedurile şi să fac rapoarte de activitate. Să stau la birou, unde aveam telefon, capsator, chiar şi coş de gunoi. Am încercat toate astea. Două săptămâni jumate. Nu a mers.
Şi să vă spun şi de ce: trăim vremuri în care a lucra pentru altul e la fel ca poziţia misionarului. Moartea pasiunii. Şi cine mă contrazice e, din păcate, un sclav care îşi merită soarta. M-am săturat până peste cap de clişee gen tre să mergi la servici cu drag, să creşti o dată cu firma, să ai siguranţa locului de muncă, să nu arunci prezervative pe geam. Mă rog, ultima n-are legătură dar aţi prins ideea. Numai fraierii şi pupincuriştii cred în aşa ceva. Sincer, eu vreau alte chestii de la viaţă.
De exemplu, să pot pierde o noapte fără grija că tre să mă trezesc a doua zi la 7. Să nu fiu obligat să petrec 8 ore pe zi lângă persoane care-mi sunt antipatice. Să fac ce vreau eu şi să văd de ce sunt în stare. Să câştig lunar mai mult de 10 milioane. Să nu am şefi. Cu modestia de rigoare, cred că merit mai mult.
Şi ştii ceva? La fel şi tu, care citeşti acum! Indiferent că te consideri o persoană de carieră, că eşti şomer cu diplomă, că n-ai muncit o zi din viaţă sau ai încercat mai multe joburi decât am avut eu gagici, ce am scris mai sus ţi se aplică! Nu-i lăsa, cum se spune la mine în cartier, să tragă pe tine! Eşti mai bun(ă) de atât!
Cum spunea De Niro în Poveste din Bronx, cel mai trist lucru în viaţă e să-ţi iroseşti talentul. Trebuie să fie ceva ce faci cu plăcere şi la care te pricepi foarte bine, gândeşte-te cum scoţi bani din acel lucru şi pune-te pe treabă! Când munceşti pentru tine, o faci şi mai mult, şi mai bine, şi mai uşor. Nu-ţi trebuie un plan de afaceri complicat, ci doar curaj. Restul vine de la sine. Citeşte Kiyosaki, Trump, biografiile lui Henry Ford şi Dale Carnegie. Familiarizează-te cu exemple de succes, astfel capeţi încredere. Sunt multe modalităţi de reuşită, e imposibil să nu găseşti una dacă îţi doreşti cu adevărat!
Cezar obişnuia să ardă punţile din spatele trupelor sale ca să le împiedice retragerea. Şi eu mi le-am ars pe toate. În următoarea perioadă intenţionez să mă arunc cu capul înainte, sperând ca instinctul de supravieţuire să funcţioneze şi să câştig măcar cât să am ce mânca. Şi, mai important, ce bea. Care e cea mai nefastă consecinţă posibilă? Să mă întorc la muncă de la 9 la 6, pe 10 milioane + comision. La câte joburi de gen se găsesc, nu am nimic de pierdut.
Observaţi că nu exclud posibilitatea ca, într-o zi nefastă, să revin pe plantaţie. Deşi mai degrabă m-aş castra. Şi vă garantez că, dacă o să mă angajez vreodată, va fi în cea mai mare scârbă. Şi strict pentru bani, ca să am cu ce trăi. Şi, bineînţeles, cu ce să-mi finanţez următoarea idee de afaceri. Pentru că nu voi renunţa niciodată!
Acuma, blogul meu nu e locul unde v-aţi aştepta să găsiţi chestii gen dezvoltare personală. Dar mi-ar place să ştiu că, după ce aţi citit asta, îi veţi lăsa pe proşti să se sclavagească pentru 10 milioane şi veţi începe să vă gândiţi că puteţi face lucruri mari. Că puteţi trăi bine voi cu familiile voastre şi atât! Fără firme, fără manageri de rahat, fără proceduri inutile. Acesta a fost testamentul profesional al lui Iulică, fost angajat, cu voia lui Dumnezeu, viitor director, şi niciodată invers!

Cum să te laşi de băut (I)

2011-05-18T09:45:00.000-07:00

Pentru că m-am obişnuit ca pe acest blog să postez lucruri folositoare pentru oameni, îmi ţin promisiunea de data trecută şi vă prezint prima parte din Ghidul Alcoolistului. O observaţie de bun simţ spune că, pentru a vă lăsa de băut, trebuie întâi să vă apucaţi, deci să vă explic cum se face asta. Cel puţin teoretic. Pentru aplicaţii practice, ne întâlnim vineri seară în spate la Kaufland Colentina, unde e o bombă de bar care vinde halba de Timişoreana cu 2,5 lei. Nu are un nume, însă noi, băştinaşii, îi spunem Paradisul.
În primul rând, trebuie să ţi-i alegi ca modele pe cei mai buni în domeniu. Dacă te apuci de fotbal, înveţi de la Ronaldo. Dacă faci karate, te uiţi la Bruce Lee. Dacă practici culturism, îl asculţi pe Arnold. Dacă vrei să bei cum trebuie, înveţi de la Iulică şi prietenii lui. Deci beliţi binoaclele!
Al doilea aspect fundamental este anturajul. Ca şi culturismul, băutul este un sport individual, dar aportul unor parteneri de antrenament face diferenţa dintre amatori şi campioni. Eu vă spun sincer, nu aş aş fi ajuns la performanţele actuale fără susţinerea morală (şi câteodată fizică) venită din partea unor oameni deosebiţi.
În liceu am fost în clasă cu Chelu, deci în loc de emoţii la română aveam şapte beri în mână. La facultate, am constatat cu surprindere că mai toţi băieţii se îndeletniceau cu trasul la măsea. Chiar şi unele fete, ceea ce am apreciat cu vârf şi îndesat. La muncă, aceeaşi problemă, şeful meu a fost un englez care m-a dus prin toate cârciumile de expaţi din Bucureşti. Deci reţineţi, factorul uman e deosebit de important, nu ajunge să ai de la cine învăţa, trebuie să ai şi cu cine exersa.
Să vă spun şi o regulă pe care am respectat-o mereu: la o masă, identifică rapid cine bea cel mai vârtos şi ţine pasul cu el. E obligatoriu să bei pahar la pahar, nu rămâne în urmă sub nici o formă! Se recomandă chiar să preiei conducerea, dar, ca la atletism, trebuie să-ţi dozezi cu mare atenţie eforturile, altfel rişti să abandonezi cursa. Eventual pe targă. Şi să fii scos din circuit o perioadă de timp.
Că tot veni vorba de accidente, 1000 litri garduri este un sport de risc maxim. Să fim sinceri, toţi am avut mahmureli crunte. Care, odată cu înaintarea în vârstă, devin şi mai crunte. Toţi am borât după un episod de beţie puternică. Unii chiar în coşul de gunoi din staţia de metrou Piaţa Victoriei. Dar medicina ne învaţă că ficatul este un organ regenerabil. Deci daţi-i înainte, perfecţiunea cere sacrificii. No pain, no gain! Se obişnuieşte el mai devreme sau mai târziu. În fond, e chiar sănătos să bei, mai ales tărie, curăţă stomacul, mi-a zis mie Mariusică. Şi dacă nici el nu ştie, eu mă las de meserie!
Pe lângă cele de natură fizică, mai există o categorie de efecte secundare. E vorba de tâmpeniile care se întâmplă când eşti prea beat ca să-ţi mai pese de ce faci. Vorba unui prieten, hai noroc şi să nu uităm de ce am venit! Totuşi, câteodată uităm şi atunci avem blackout-uri. Mai pe româneşte, se rupe filmul.
De exemplu, astă toamnă am ieşit într-o seară să beau o bere cu Chelu şi m-am trezit dimineaţă la Poliţie. După o săptămână, fix aceeaşi figură, aceeaşi bere, acelaşi Chelu: m-a prins dimineaţa în dormitor la fosta. În ambele cazuri, m-am ridicat cuminte, am salutat respectuos şi am promis să nu mă mai întorc. E o chestie filosofică, parcă am citit pe undeva, ca să te poţi menţine pe linia de plutire trebuie să vezi uneori cât de rău poţi ajunge. Aceeaşi atitudine vă recomand şi vouă, turnaţi pe gât şi aflaţi-vă limita.
În fine, cam asta ar fi, data viitoare vă învăţ cum să vă lăsaţi. Ţineţi minte până atunci un citat din marele rapsod Dean Martin: Nu eşti beat cât timp poţi sta întins pe podea fără să te ţii de nimic. Deci spor la treabă, make me proud!

La muncă bă!

2011-05-15T08:37:00.000-07:00

Nu am petrecut acest frumos weekend aşa cum aş fi vrut, adica în parc sau la pescuit, ci la nişte cursuri de broker imobiliar (nu agent, ţăranilor!). În urma acestei experienţe cred că e momentul să inaugurăm pe blog o nouă rubrică, numită Meserie pe felie, unde vreau să avem discuţii cât mai coerente despre tot ce ţine de latura profesională, să analizăm cele mai interesante oportunităţi de pe piaţa muncii şi să împărtăşim din experienţele legate de cariera fiecăruia. Alfel spus, facem băşcălie la cel mai înalt nivel.
După cum spuneam în articolul precedent, eu nu am fost făcut pentru muncă. Şi totuşi am muncit şi nopţi, vorba cântecului, şi am făcut de toate. De ceva timp activez în domeniul imobiliar, unde mă simt ca peştele în apă sau ca fratele meu Chelu în cârciuma La Pişaţi din Vamă. Dar mi-ar place să încerc şi altele, de exemplu consultanţă politică, doar am terminat o facultate de profil. Nu mă gândesc la analize, discursuri sau ciurucuri de gen, ci la chestii serioase ca răsturnări de guverne, lovituri de stat, mişcări de masă etc. Dacă nu iese, cârciumar sau profesor universitar mă fac, v-am zis şi cu alte ocazii.
În fine, vă prezint în continuare ce am înţeles eu de la cursul ce s-a întins pe durata a trei zile frumoase de mai, de dimineaţă până-n seară.

1. Agentul imobiliar trebuie să fie şi şofer, şi psiholog, şi jurist, şi cadastrist, şi arhitect. Cum zice englezul, jack of all trades, master of none.

2. Deşi e evident că agentul imobiliar vinde case, ne-au zis că nu e aşa. Cică el vinde încredere, siguranţă şi, în ultimă instanţă, se vinde pe sine.

3. În aceeaşi ordine de idei, am aflat că în zona Piaţa Muncii există o cafenea unde la etaj e bordel. Intrarea e în jur de 200 de lei. Ieşirea, după o oră. Pentru cine vrea, am şi un număr de contact.

4. Un agent imobiliar are cel puţin 3 costume, 4 cămăşi, 3 perechi de pantofi, 2 curele şi 2 cravate. Cine merge sâmbătă dimineaţă la Dragonul Roşu?

5. Femeile se vor bucura întotdeauna de mai mult succes în această branşă. Mai puţin cele urâte.

6. Care e culmea paternităţii? Să-ţi recunoşti copilul de la o poştă. Nu era în curs dar mi-a zis-o un domn de la Iaşi care stătea în faţă.

În fine, weekendul ăsta a fost şi primul din 2011 în care nu mi-am bifat norma de 7-8 beri pe seară. Asta pentru că atât eu, cât şi Chelu am încheiat socotelile cu băutura. El s-a lăsat chiar şi de facebook, lucru de care, recunosc, nu sunt în stare. Revin în scurt timp cu un articol pe această temă.
Până atunci, vă pupă tata şi baftă în sesiune!

Cine sunt eu ?

2011-04-15T17:31:00.000-07:00

...trebuia să fie titlul unei teme la economie comportamentală, disciplină interesantă, nouă, în strânsă legătură cu psihologia şi în care îmi dau dizertaţia. Bineînţeles că am chiulit şi nu am predat-o, dar m-a apucat să scriu aşa, de curiozitate. A ieşit ceva care se potriveşte mai bine aici decât pe biroul doamnei profesoare.

Deci cine e Iulică? Păi nici el nu prea ştie, dar ştie în schimb ce vrea de la viaţă. Şi, deşi nu ştie unde va dormi la noapte, Iulică ştie exact unde va fi peste 10 ani. Dar nu vă spune, că nu ştiţi să vă ţineţi gura şi daţi la Securitate! Şi lui Iulică nu-i plac securiştii.
Lui Iulică nu-i mai place şcoala. Dar Iulică citeşte mult, în general chestii de care n-a auzit nimeni. Şi la muzică sau filme, gusturile lui Iulică sunt la fel de obscure. Lui Iulică îi place sportul. Trage de fiare, fără să se îndoape cu suplimente sau să stea cu zilele în sală, dar Iulică ţine la cum arată. Şi nu arată rău, burta a dat-o jos, mai rămâne să ajungă la 40 cm în braţe. Şi până în toamnă va ajunge!
Iulică se uită la fotbal, la engleji în special. Echipa lui de suflet e Newcastle United şi de la noi ţine cu Dinamo. Şi Iulică trebuie să înveţe să nu mai amestece băutura cu discuţiile în contradictoriu pe teme fotbalistice. Sau politice. Pentru că Iulică e pasionat şi de politică. Nu merge niciodată la vot deoarece buletinul lui e virgin şi vrea să rămână aşa. Naţionalist înfocat, Iulică îşi iubeşte ţara, şi dacă nu simţi la fel, nu te bagă în seamă. Ci în mă-ta.
Dar Iulică e vesel şi optimist de fel. Când trece prin vreo pasă mai proastă, mai ales din cauza vreunei fete, Iulică se apucă de băut şi face prostii. Pentru că Iulică e un romantic incurabil şi o fire deosebit de sensibilă. Drept dovadă, Iulică iubeşte animalele şi a crescut generaţii întregi de pisici.
Iulică ştie de toate şi le-a făcut pe toate. Vorbeşte cu siguranţă chiar şi despre lucrurile la care nu se pricepe. Şi Iulică spune multe, şi chestii geniale, şi inepţii. Pentru că Iulică are gura mare. Şi, de obicei, e foarte calm, nu răspunde la provocări, dar uneori Iulică înţeapă pe cine merită. Şi înţepătura de Iulică doare!
Şi Iulică ştie că cineva, într-o zi, o să-l cam rupă în bătaie din cauza asta. Dar acea zi întârzie să apară, pentru că Iulică nu e vreun fraier. Vorba cântecului, cika-laka-cică lui Iulică nu-i e frică! Deşi nu e violent deloc şi nu-i plăcea să se bată nici în copilărie, Iulică are prieteni care bat cum bea el bere. Şi lui Iulică îi place berea. Îi place Bucureştiul. Îi plac fetele. Îi plac fetele care beau bere în Bucureşti.
Lui Iulică nu îi place munca, pentru că Iulică nu a fost făcut pentru muncă. Visează să fie patron. Şi în puţin timp va fi! Şi apoi Iulică îşi va deschide un bar numit La Indicatoare, unde cine aduce un semn de circulaţie şi-l pune pe perete va bea gratis toată noaptea! Dar cel mai mult, lui Iulică îi place să râdă. Şi să-i facă şi pe alţii. De-aia scrie aici. Şi Iulică se simte extraordinar când cineva îi spune că i-a citit blogul şi s-a amuzat!
Iulică ţine foarte mult la familia şi prietenii lui, nu dă nume, că vă ştiţi voi care sunteţi. Şi nu ar da în spate de la nimic pentru voi. Că Iulică vă cunoaşte bine şi lângă voi a trecut prin multe. Şi fără voi, Iulică n-ar mai fi Iulică!

Profesorie pe felie

2011-03-31T13:25:00.000-07:00

Mă gândeam zilele astea că, dacă nu reuşesc în afaceri, mă fac popă, mafiot sau profesor universitar. Am peste 15 ani de şcoală: am făcut 8 clase, am început un liceu, am terminat altul, apoi o facultate şi acum sunt la master, deci am cunoscut o grămadă de profesori. Încerc să-mi amintesc de cei care merită şi de la care pot fura meserie în vederea unei viitoare cariere.
La început a fost şcoala generală, perioada mea de glorie. De acolo, totul a mers în jos. Dacă la liceu am avut corigenţe şi la facultate restanţe, în generală luam premiul I cu coroniţă, dovada aici! Şi totuşi, primul lucru care-mi vine în minte când îmi amintesc de clasele I-VII este, fără îndoială, bătaia! Nu ştiu ce soartă au zilele astea şcolarii patriei, dar pe noi ne băteau de ne ascultau cu urechea, de la doamna învăţătoare (altminteri, o doamnă!) până la ultimul tractorist care preda atelierul. Ne cocoşau!
Domnişoara de info, o tipă brunetă cu nişte ochi de broscoi, ne ridica în picioare trăgându-ne de perciuni, metodă extrem de dureroasă, de ajunsesem să ne tundem toţi cu 1 şi arătam ca nişte puşcăriaşi. Proful de sport, un ţărănoi pe nume Negoiţă (prin urmare alintat Nea Coiţă) avea un ghiul masiv a cărui amprentă încă o mai port pe obraz la câte perechi de palme mi-a cărat. Până şi favoritul meu, domnul de istorie, cel care mi-a insuflat pasiunea pentru această disciplină şi naţionalismul crâncen, avea, pe lângă mustaţă de general prusac, un indicator gros din lemn cu care ne trosnea peste mâini!
Nici la licee, că, după cum am amintit, am trecut pe la două (şi asta nu-i nimic, tovarăşul meu Adiţă are la activ trei), nu am avut viaţa mai uşoară. Întâi m-am pricopsit cu un debil mintal ca dirig şi prof de mate, disciplină pe care am urât-o dintotdeauna. Omul suferea grav cu nervii, chiar se ducea pe la sanatorii, inhala plante cu efect calmant şi altele, dar îl menţineau în funcţie că era căsătorit cu cine trebuie. Nu preda niciodată (eu îl bănuiesc că nu ştie) şi nu era oră la care să nu zbiere, măcar aşa, de antrenament. Încă e celebru pentru că a aruncat cu pantoful într-o elevă.
Oricum, fac o paranteză, aveam un coleg evreu, care la început se arăta cel mai înverşunat împotriva psihopatului, dar peste vreun an a început mediaţiile la el şi încerca să ne convingă ce om de treabă e. Asta ca să vedeţi cum sunt evreii.
La a doua încercare am dat de mai multe personaje colorate. O profă de mate care arăta exact aşa şi se jurase să-mi facă zile fripte pentru că în tinereţe îi plăcuse de tata şi nu i-a ieşit combinaţia. Una de română care nu cunoştea mai mult de 100 de cuvinte şi ni se adresa invariabil cu bă băiatule. Un prof de sport care invita elevele să testeze duşurile de la noua sală, bineînţeles sub atenta lui supraveghere.
Printr-a XII-a, toţi profesorii începuseră să se preocupe serios de noi, ne spuneau să nu dăm la Universitate, ci la Politehnică sau ASE, că sunt mai de viitor. De parcă la call center se ţine cont de ce diplomă ai. Însuşi domnul director, poet de renume la el în bloc, se arăta interesat de viitorul nostru! Ne numea feţele repetenţiei, metaforă pe care probabil a visat-o când dormea cu capul pe masă la Ascunsa, bar plasat strategic în apropierea liceului. Cea mai implicată era doamna dirigintă, care înainte de BAC ne-a ajutat enorm! Să strângem banii, să cumpărăm sticle de whiskey şi să le dăm cui trebuie ca să luăm oralele cu 10.
În facultate, cu totul altă atmosferă, oamenii predau bine, erau deschişi şi mult mai apropiaţi de noi. Un domn profesor ne scotea la terasă şi în club, o doamnă mi-a vorbit odată atât de frumos, că am crezut că e studentă şi am încercat s-o agăţ, în fine, un alt domn profesor organiza, în weekend, seminarii private. Doar pentru studente, la cabana dânsului din Predeal.
Era bine şi frumos, şi totuşi se găseau câteva specimene să strice peisajul! Era un nene care semăna izbitor cu Nelu Ploieşteanu, învăţase filosofia politică studiind marxism-leninismul la Politehnică şi când citea, urmărea pe foaie cu două degete, ca să nu piardă şirul. Sau o domnişoară care se maimuţărea atât de mult, că bănuiam că după cursuri are filmare la vreo telenovelă şi repetă cu noi. Dar preferata mea era o frustrată cu nume de stradă şi faţă de felinar. Era aşa nasoală că încă mai am coşmaruri în care vine spre mine dezbrăcată! Spunea că nu-i place să predea, că ea e cercetător, nu profesor! Păi n-am înţeles ce căuta la catedră, nu putea fi amanta cuiva la cum arăta, deci cred că era vreo nepoată. Sau mai ştii?
De profesorii de la master nu scriu nimic, nu vreau să mă dea afară. Vă pupă tata!

Primăvara - compunere şcolară

2011-03-18T00:04:00.001-07:00

(cu care, în clasele primare, aş fi luat premiul I cu coroniţă)

Au apărut primele raze ale soarelui, natura s-a trezit la viaţă, frizeriile şi spălătoriile auto sunt pline, se aud manele la greu şi miroase a mici alteraţi. Prin oraş, fetele mai dezinhibate dau semnalul deschiderii sezonului sfârcos, am văzut azi una în faţa Facultăţii de Drept de-mi venea să mă înscriu. Cu acest decor feeric, demn de poeziile lui Topârceanu, sosirea primăverii mă face să mă gândesc la lucrurile bune din viaţa mea, pentru care sunt recunoscător. Cum ar fi cei aproape 40 de cm din braţ, la cald, sau faptul că Eva Kent a revenit în activitate. Sau că unul dintre câinii agresivi din spatele blocului, un exemplar scund şi chior, cel mai periculos din haită (un fel de Băsescu al lor), a dispărut după ce a luat contact cu roata din faţă a unui anume Matiz.
În această perioadă oamenii ţin post, fac rugăciuni şi fapte bune. Eu încă nu m-am apucat de rugăciuni, mă păstrez pentru sesiune, când n-o să aibă babele loc de mine în biserică la câte acatiste am de dat. Dar fapte bune fac mereu, de exemplu ieri am dat două beri unui om însetat şi extrem obosit după o zi de muncă şi de cursuri. Unul Iulică, nu cred că-l cunoaşteţi.
De când a venit căldura, am tot felul de vise ciudate. Să vi-l povestesc pe cel de acum două seri: se făcea că toţi prietenii mei se cuminţiseră. Nicuşor prefera să stea acasă cu iubita în loc să o facem lată prin Regie. Mariusică îşi lăsase barbă ca Fidel Castro, se gândea să închidă pub-ul şi să se însoare. Andreea avea o carieră de care era încântată, dar nu-mi putea povesti prea multe fără să mă împuşte ulterior. Iar Chelu era cel mai cuminte dintre toţi, abia ieşea la o bere că se şi grăbea acasă deoarece a doua zi avea master. Cât despre mandea, aveam un început de chelie şi impresii de antreprenor. Naiba ştie ce o însemna asta.
Şi cum nu se putea ca totul să fie roz, nebuna, din nefericire trezită şi ea la viaţă de adierile primăvăratice, mi-a zis că îşi trimite actualul prieten să-mi rupă capul. Deci gagi, că ştiu că în fiecare zi citeşti aici, transmite-i tu şogorului* că, dacă vrea să "discutăm", să vină cu argumente convingătoare. Ale mele sunt expuse mai jos.

*şogor (regionalism din Ardeal) = apelativ pentru bărbaţii care s-au bucurat de farmecele aceleiaşi femei.

Metode de agăţat pe net (II)

2011-02-25T06:58:00.000-08:00

V-am dat ponturi cu privire la cele mai bune locuri de pescuit şi am exemplificat cu episoade din propria experienţă. Aşadar să avansăm înainte, analizând câteva tipologii de oameni ce pot fi găsiţi pe net. Spun oameni deoarece, aşa cum mi-a atras cineva atenţia, ce scriu eu aici despre sexul frumos e valabil şi la bărbaţi. Având acest aspect în minte, să începem aşadar cu cazul ideal.

1. Fata bună
E o persoană veselă şi deschisă, îţi dă id-ul repede, râde la glumele tale, se naşte treptat o legătură între voi, totul e bine şi frumos. Esenţial e să fii sincer, s-o faci să râdă şi să-i spui chestii interesante. E absolut necesar să ai un clip cu pisici, majoritatea fetelor iubesc pisicile, vă recomand ăsta, cu Ildiko a mea făcând baie la 4 dimineaţa. Să aveţi şi unul cu căţeluşi, de rezervă, iar dacă nici acolo nu percutează, daţi-o pe iepuraşi. Dacă treaba merge bine, faceţi schimb de numere de telefon şi încep sms-urile nocturne. După puţin timp are loc şi prima întâlnire, ocazie cu care e foarte posibil să o combini, iar relaţia ulterioară e frumoasă şi fără dureri de cap. Are însă un singur mare dezavantaj: după o vreme nu te va mai surprinde cu nimic şi inevitabil te plictiseşti. Totuşi, consider că aceste fete merită apreciate, mai ales sunt din ce în ce mai puţine, eu nu am cunoscut decât una.

2. Agăţătoarea
Se manifestă exact ca fata bună, cu mici excepţii greu de sesizat pentru cineva fără experienţă. De fapt, asta e şi intenţia ei, să pară pâinea lui Dumnezeu, doar că nu-i vine natural. Pentru a face distincţia, esenţială este atenţia la detalii. Încercaţi s-o testaţi astfel: în loc de pisici, arătaţi-i ceva care nu poate fi pe gustul unei fete, de exemplu nişte clipuri scârboase (tovarăşul meu Chelu ştie multe, vă poate recomanda), cu bătaie, înjurături, ciudăţenii etc. Puteţi da şi un articol de pe aici, chiar m-aş bucura să ajute. Vă descurcaţi, e plin netul de porcării, dar atenţie să nu fie ceva prea hard. Sau spuneţi chestii stupide, gen ştii, eu cred că PDL-ul chiar a scos România din criză, tu ce părere ai? Dacă se arată dispusă să treacă peste aceste deviaţii flagrante, e clar: ai de a face cu o obsedată în devenire care se ataşează foarte repede de tine şi suportă orice în proces, doar pentru ca apoi să-ţi mănânce ficaţii. Aplicaţi metoda struţului şi treceţi mai departe, nu se merită. Dacă mai aveţi nevoie de vreun avertisment, reţineţi că eu aşa m-am fript cu nebuna, crezând-o fată bună în loc să-mi pun întrebări când râdea la marşurile naziste pe care i le trimiteam!

3. Reticenta
Are o atitudine glacială, nu se arată deloc dornică de a comunica, nu intră în amănunte, mai ales cu privire la propria persoană. Tocmai când crezi că ai dat-o pe spate cu o replică genială, îţi răspunde sec cu un smiley sau ceva monosilabic urmat inevitabil de Last message received on... Ai senzaţia frustrantă că trebuie să-i smulgi cu patentul fiecare cuvinţel şi că mai productivă ar fi o conversaţie cu un scaun. Nici nu te salută când iese de pe net şi, mai grav, dacă nu vorbeşti cu ea câteva zile, te uită. Se recomandă să-i câştigi încrederea, să o motivezi să iasă din carapace, să o surprinzi cu ceva. Şi pentru asta, din păcate, un clip cu pisici nu ajunge. Trebuie să te remarci, să nu fii doar unul din zecile de dârlăi din lista ei. Citeşte printre puţinele rânduri pe care le scrie, e imposibil să nu apară vreun indiciu ce merită exploatat. Într-adevăr, şansele de reuşită sunt minime şi e nevoie de o cisternă de răbdare, dar, aşa cum, în condiţii prielnice, omida se transformă în fluture şi pokemonii evoluează, reticenta poate deveni fată bună.

4. Blocata
E la fel de zgherţoi ca cea de mai sus, însă există o deosebire esenţială: ea a rămas blocată în trecut, pe o relaţie care s-a încheiat şi peste care nu a putut trece. Din start îţi va spune cât de fericită se simţea lângă acel lache şi cât de mult suferă acum. Cum ar vrea să se împace dar nu se poate din diverse motive. Pregăteşte-te pentru o serie interminabilă de conversaţii lacrimogene, în care vei afla, de parcă te-ar interesa, toate culisele relaţiei lor. Îmi amintesc de una care îmi povestea cu lux de amănunte cum lachele ei o ducea de mână la liceu şi îi cumpăra covrigi, ce fericită se simţea ea în acele momente, în care credea că găsise stabilitatea şi dragostea vieţii ei. Blocata nu este în căutarea unui nou partener, ci a unui umăr pe care să-şi plângă iubirea pierdută. Dar tu trebuie să fii impersonal ca un birocrat, să suporţi cu stoicism lamentaţiile şi să cauţi acel element ce poate influenţa semnificativ şansele de reuşită: de cât timp s-a despărţit de lache. Dacă au trecut peste 6 luni, viitorul sună bine. Deşi, evident, tipa nu are disponibilitatea psihologică pentru o nouă relaţie, hormonii ei, presaţi de inactivitate, lucrează în avantajul tău. Bazează-te pe asta şi continuă s-o consolezi - ca apoi s-o penetrezi. Cum ar zice Nicuşor de la Brăila, succesc pretenaş!

5. Miezul din dodoaşcă
Acest personaj, de departe cel mai interesant, se remarcă prin atitudinea deschisă la maxim. Ca o fată deosebită ce este, are abilitatea nativă de a flirta fără să fie uşuratecă şi de la început îţi vorbeşte ca şi cum te-ar cunoaşte de o viaţă. Îşi permite cu tine tot felul de glume, altminteri destul de personale, şi partea bună e că îi poţi face la fel fără să se atace. Vorbeşte deschis despre gusturile şi pasiunile ei, care nu pot fi altfel decât deosebite; în general ascultă muzică bună, citeşte chestii mişto şi preferă o piesă de teatru decât să meargă la cinema. E praf la capitolul îmbrăcat, dar ştim că gusturile nu se discută, doar mirosurile. Mai mult ca sigur că are talent literar, pe care şi-l concretizează în chestii redundante pe un blog, fără majuscule, coerenţă sau alte chestii prea mainstream pentru ea. E persoană specială care necesită un tratament special, deci nu vă aşteptaţi să aprecieze vreodată discuţiile despre lucruri concrete, gen ce-ai făcut azi. Nici la clipul cu pisici nu se arată prea entuziasmată, trimite-i unele de la Prostitute Desfigurement sau altă formaţie deosebită (via Chelu), ca să vadă că ai şi tu gusturi neconvenţionale. Se crede unică şi face totul ca să dovedească tuturor asta, chiar dacă uneori o dă în penibil. Mai mult, a citit pe undeva că ca să se combine, o fată trebuie motivată la nivel emoţional, adică e nevoie de vorbă multă şi fără rost. Ca să ai cât de cât succes cu această minune a lumii virtuale, trebuie să te prefaci că ai renunţat la comedii în favoarea filmeor de Tarkovsky şi la revistele Playboy pentru Coelho sau Osho. Dar cea mai importantă este atitudinea: arată-te interesat, dar nu impresionat. Las-o să-şi trăiască momentele de narcisism, să se desfăşoare în voie, să-şi exprime creativitatea, să-ţi înşire pe monitor ideile ei despre lume în timp ce te uiţi pe tube8.com şi tastezi cu o singură mână, ideea e ca la finalul conversaţiei, tu să fii cel care spune Bine pisi, înţeleg perfect ce scrii tu acolo, am făcut şi eu ceva filosofie în facultate, când ne vedem la nişte meditaţii în particular? Doar o şedinţă să-ţi dau, mânca-ţi-aş sistemul tău de valori şi viziunea ta haladită!

Politically erect

2011-02-23T10:13:00.000-08:00

Care credeţi că este primul lucru pe care îl fac dimineaţa? Citesc tabloidele! Nici nu mă spăl pe ochi până nu văd ce au mai făcut Crudu, Moni, Bote şi alte căprioare. Şi acum câteva zile am dat de acest articol, care relatează cum la ziua cuiva, nişte măicuţe au interpretat un frumos repertoriu de cântece naţionaliste şi legionare. Şi, după cum era de aşteptat, nici nu s-a uscat cerneala pe paginile celui mai ieftin ziar din ţară că s-a şi sesizat o organizaţie anti-antisemită. La prima vedere, cântecele nu par deloc să jignească pe cineva sau să îndemne la violenţă, unde mai pui că nici măcar nu am auzit cuvântul jidan sau ceva. Gurile rele spun că ăştia mici şi perciunaţi s-au supărat deoarece în versuri se vorbeşte despre ţară şi Dumnezeu, iar ei nu prea au nimic de genul ăsta. Dar în fine, e de înţeles că nişte muzici scrise de legionari, care au fost destul de vehemenţi împotriva evreilor, nu au cum să fie kuşer. Eu am altă problemă: cărui oenge mă adresez în condiţiile în care e plin netul de proşti care proliferează un foarte acid discurs antiromânesc? Exemple aici şi aici. Talentatul imitator Bendeac afirmă pe blog că românii au filme istorice mai naşpa decât americanii sau ceva de gen. Păi să nu mai enerveze lumea pe aici, să meargă în America, probabil va dori să se stabilească în Iowa sau Vermont deoarece acolo sunt legale căsătoriile între homosexuali. Iar despre celălalt specimen nici nu mai vorbesc, n-are nici haz, nici nu ştie să scrie corect.
Am mai observat o chestie: toţi cei care îşi înjură ţara nu cred în Dumnezeu. Orice papagal căruia mă-sa i-a pus cablu ca să se uite pe Discovery se declară cu mândrie ateu. Dacă a mai intrat şi la facultate şi a citit prefaţa la Spinoza, deja capătă încredere în convingerile lui şi se consideră inteligent. Tineretul nostru bovin a făcut o modă din contestarea valorilor, probabil deoarece au auzit că aşa s-au remarcat multe genii la vremea lor. Desigur, societatea românească are multe defecte. Lucrurile merg prost, speranţe nu sunt, e normal să fii nemulţumit şi critic. Chiar dacă nu e o mare bucurie să trăieşti în România, mulţi oameni au tras din greu ca acest lucru să fie astăzi posibil. Vorba americanului, all gave some and some gave all. Şi trebuie să respectăm asta.
E bine că totuşi există cineva care echilibrează balanţa. Cel mai bun exemplu sunt eu. Fac parte dintr-o specie pe cale de dispariţie, care nu se preface a fi politically correct deoarece înţelege că acest termen există doar în manual. Am crescut cu poveştile bunicului, care în vara lui 1941 a mers într-o excursie la ruşi sub îndrumarea lui Antonescu, iar străbunicul a luptat cu turcii în 1877. Îmi place cum cântă Nicolae Furdui Iancu şi nu-mi amintesc vreun chef la care să nu fi încins o horă pe Doamne ocroteşte-i pe români. De fapt, asta cântam şi la Budapesta în timp ce făceam pipi pe cea mai înaltă statuie din centru. Chiar şi la revelion, când am fost într-un bar altminteri decent, mai de corporatişti aşa, tot am găsit nişte domni cu care să cânt, înainte de a cădea sub masă, Tot ce e românesc nu piere. Folosesc des termeni ca iudeo-masoneria sau agenţii revizionismului maghiar şi am văzut de prea multe ori filmele lui Sergiu Nicolaescu. Am în dormitor un drapel mare (a căzut de pe un stâlp) şi urmăresc emisiunile lui Mircea Dogaru. Am tovarăşi care citesc Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii şi zbiară sieg heil prin cluburi când beau prea mult. Şi da, pentru toate acestea mă cred mai bun decât proştii şi poponarii notorii care se bagă în seamă înjurându-şi ţara!

Metode de agăţat pe net (I)

2011-01-31T02:33:00.000-08:00

Am decis să mă ocup separat de acest mod de a cunoaşte lume datorită numeroaselor sale particularităţi. E drept, e şi metoda mea preferată şi sunt destul de experimentat, pot spune că cele mai frumoase relaţii ale mele au fost cu fete de pe net. Posibilitatea de a agăţa online este, pentru mine, realizarea supremă a progresului tehnologic şi un avantaj de nepreţuit al vieţii în secolul XXI, alături de urinatul la duş. Cu această ocazie, să le mulţumim fraţilor americani care, după sclavie, McDonalds şi Jenna Jameson, ne-au dăruit şi alte motive de bucurie ca Yahoo Messenger, Skype, Facebook şi câte or mai fi! Eternă recunoştiinţă!
Un prim avantaj al acestei metode, lesne de sesizat, este faptul că necesită un minim de efort fizic. Nu trebuie să ieşi nicăieri sau să te îmbraci într-un anumit fel. La naiba, poţi să nici nu te speli dacă vrei, pe net nu e valabilă maxima gusturile nu se discută, doar mirosurile! Şi având în vedere că la agăţat trebuie să fii relaxat, cum intri mai bine în starea respectivă decât stând lejer, în camera ta, pe scaunul tău, cu muzica ta, cu un ceai în faţă? Atenţie, am specificat ceai deoarece relaxarea nu trebuie să fie maximă! Nu încercaţi niciodată să vorbiţi cu fete pe net după ce aţi băut sau fumat, deşi poate părea o idee bună. Nu iese deloc cum trebuie! Exemplu: eram la camaradul Mariusică după o noapte de chef şi cum nu mai aveam cu cine să vorbesc, că adormiseră toţi, pe la 4 am intrat pe facebook să mă iau în limbă cu fetele dar am sfârşit prin a lăsa nişte commenturi care nu-mi făceau deloc cinste. În plus, pe la 5 juma am plecat să mă întâlnesc cu una, de mă dăduseră ăştia dispărut, deci învăţaţi de la mine şi evitaţi să amestecaţi plăcerea de a vorbi pe net cu cea de a consuma produse stupefiante!
În caz că se mai întreabă cineva cum cunoşti lume pe net, modalităţile sunt practic infinite. Să facem o mică antologie: la început a fost mirc. De bună seamă că majoritatea l-aţi uitat, iar cei mai tineri cititori nici nu l-au utilizat vreodată. Dar pentru noi, cei născuţi în comunism, cum spune tovarăşul meu Chelu, a fost un punct de plecare. Îmi amintesc cum mergeam la net cafe-uri şi abordam, invariabil cu asl pls, nişte fete care se intitulau Alina16 sau Ell3nutzza. Şi îmi mai plăcea mult să-mi pun eu nick-uri gen Ell3nutzza şi să văd schemele de agăţat ale altora. Sincer, nu-mi amintesc nici una originală, prim urmare, dacă aş fi fost fată, nu m-aş fi întâlnit cu vreunul de pe net. Astfel am ajuns, întrucâtva, să înţeleg femeile la o vârstă fragedă! Altceva nu pot spune că am avut de câştigat, n-am ieşit decât o dată cu o chestie naşpa care cică era o fată şi am renunţat.
Pe hi5 se putea agăţa decent într-o vreme, dar nu mai e aşa, deoarece majoritatea fetelor care merită au migrat spre facebook. Şi acolo merge parcă prea uşor. De bunăvoie şi nesilită de nimeni, fata îţi expune pe profilul ei o grămadă de informaţii utile, care pot deveni avantaje decisive în mâinile cui ştie să le folosească. Vă zice mandea: voi ăştia tineri, habar n-aveţi cât de norocoşi sunteţi! Mai nou sunt site-uri unde lumea îşi lasă id-urile spre a fi culese şi întrebuinţate de oricine trece pe acolo, dar nu m-aş preta niciodată la aşa ceva, dintr-o sumedenie de motive, cel mai întemeiat fiind zodia mea: sunt leu şi îmi place să-mi vânez singur hrana!
Chiar şi pe nebună am cunoscut-o tot pe net! Îşi făcuse un site umanitar pe care a scris: ajutaţi-o pe Raluca, o sărmană fată de la ţară în vârstă de 18 ani care suferă de bătaia cu coada toporului, sau, după caz, cu furtunul, aplicată sistematic de părinţi! Are nevoie de un dârlău prezentabil, obligatoriu cu apartament în Bucureşti şi maşină ca să o poată transporta din bătătura părintească cu bagaje cu tot. Glumesc, nu aşa a fost. Într-o zi o să scriu toată povestea, să aibă de ce râde şi oamenii mei, că versiunea ei o ştie juma de Bucureşti, la ce gură mare prezintă în dotare. Revenind, e un paradox straniu faptul că am dat de ea prin cea mai ingenioasă metodă pe care am folosit-o vreodată. Era la facultate un (tip care se credea) prof şi îşi spunea Cosmo, deşi îl chema Ion. Şi a vrut el să implementeze un aşa-numit program de mentorat, în felul următor: elevii care vroiau să dea la noi primeau id-ul unui student, care le explica tot ce trebuie să facă, bibliografia, cum e la facultate etc. Mişto, dar Cosmo a scăpat din vedere faptul că listele cu participanţi erau publice, aşa că le parcurgeam, mă opream la id-urile de gagici, verificam pe hi5 dacă erau prezentabile şi, dacă se merita, pac! în listă. Şi le spuneam că implementăm un program paralel, care te învaţă chestii cu adevărat utile, gen unde se bea mai ieftin în apropierea facultăţii sau care profă e amanta cărui prof. Doar trebuia să-mi etalez şi eu cunoştiinţele acumulate în 3 ani, nu?
Mai există sute de locuri unde poţi cunoaşte fete frumoase şi deştepte, ca, de exemplu, forumurile, domeniul nu prea contează, atenţie doar să nu scrie despre bebeluşi sau alte boli cu transmitere sexuală. Secţiunile de comentarii de pe site-urile tabloidelor sunt de asemenea un teren proprice vânătorii de păsăret pseudointelectual. Un tovarăş intra pe sentimente.ro sau simpatie.ro sau ceva gen, cică ar merge. Mie îmi plăcea regielive.ro, care nu pricep de ce se cheamă aşa, că nici o fată care are profil acolo nu stă în Regie. Am mai agăţat şi pe ODC, unde intrasem să caut muzică. La naiba, pot şi în Excel dacă îmi pun mintea!
Şi nu voi ca să mă laud, vorba poetului, dar în urmă cu ceva timp mi-am făcut un id separat pentru gagici, ca să nu le amestec cu amicele sau colegele. Ştiţi câte capete am strâns în listă până acum? Fix 96! Când ajung la 100, o scot la vânzare!

Metode de agăţat

2011-01-24T09:38:00.000-08:00

Dacă la despărţiri am demonstrat că sunt artist, în materie de agăţat experienţa mea este cel puţin limitată. Ce să mai vorbim de tehnică, n-am! Cum ar spune chinezii din Europa când le ceri tenişi mărimea 44, nu este. Sinceramente, nici nu prea am avut nevoie, mai toate fetele cu care am fost m-au abordat singure. Şi asta din cele mai vechi timpuri, din şcoala primară chiar, pentru că scriam poezii, şi se ştie că fetelor le plac băieţii care scriu poezii şi care au (belengherul) sufletul mare. Iar în ultima vreme nu prea am avut ocazia să experimentez, că până de curând descoperisem stabilitatea, aveam o nevastă care mă aştepta acasă cu braţele deschise (atât de deschise încât au mai încăput şi alţii). Totuşi, am şi eu secretele mele în domeniu, dar nu vă aşteptaţi să vi le dezvălui acum, o s-o fac mult mai târziu, asemeni lui Casanova, când mă voi retrage din circuit şi-mi voi scrie memoriile. Până atunci vă pot da câteva ponturi.
Îţi maximizezi şansele dacă te dai străin. Ştie toată lumea că fetele sunt atrase de străinezi. Chiar şi unul din alt oraş e mult mai interesant pentru domnişoare decât un băştinaş, are ceva incitant, ceva necunoscut, misterios, aţi prins ideea. Avea şi George din Seinfeld o fază de gen, e surprinzător dar credeţi-mă, funcţionează! Eram la mare şi am auzit nişte tipe care se piţiponceau vorbind într-o romgleză de prost gust învăţată din Tuailait, şi una îi spune alteia lie yourself sau ceva de gen. Acum, eu la muncă am numai englezi şi m-am deprins să vorbesc destul de bine, cu accent şi tot ce trebuie, deci mi-am permis să merg la ele cu un rânjet mare pe faţă şi să-i spun domnişoarei în culpă că e corect lie to yourself. Bineînţeles că mi-am uitat româna în celălalt slip, şi ele, plăcut surprinse, m-au întrebat aproape în cor where are you from? Am zis că din Manchester, că mă cheamă Steve şi am venit în vacanţă în România, iar discuţia a continuat promiţător până să mă repereze tovarăşii cu care eram şi să înceapă să ragă băăă Iulicăăăă ce faci acolo băăăăă . Cum ar zice Steve, shit happens.
Unii mai agaţă în cluburi, personal nu prea mă simt în largul meu. E muzica tare şi auzul n-a fost niciodată punctul meu forte, dacă vorbesc cu vreo fată trebuie s-o rog să-mi repete de 2-3 ori şi astfel se duce naibii orice urmă de spontaneitate, un factor esenţial al oricărui agaţament reuşit. Am încercat să evit acest impediment folosind metoda din reclama Cosmote, cu un bileţel pe care am scris exact ca acolo, bună, vrei să-mi dai şi mie id-ul tău bla bla bla. Nu merge! Minciuni, vrăjeală, propagandă iudeo-masonică!
Nota bene, întotdeauna e mai bine să ceri id-ul decât numărul de telefon, fetele sunt mult mai deschise. Încă nu mi s-a întâmplat să mi se dea vreun id sau număr fals, dar am păţit altceva. Am cunoscut într-o seară o fată drăguţă dar a supărat-o tovarăşul meu Nicuşor (zis două-palme-ş-una-la-ficat în unele cercuri) şi a plecat subit, deci am rugat o prietenă comună să-mi dea numărul ei. Doar că pretena, rămasă probabil cu gândul la Nicuşor, a încurcat numerele şi am ajuns să sun altă tipă. A fost o convorbire interesantă, eu încercam să-i explic de unde ne ştim, credeam că a fost drogată în seara aia de nu-şi mai aminteşte nimic, de cealaltă parte ea se jura că nu ne-am cunoscut niciodată şi că habar n-are cine e Iulică. E bine că, până la urmă, a aflat ;).
Dar, în esenţă, sunt o fire comodă şi nu obişnuiesc să fac primul pas. Şi fiind învăţat, după cum am amintit, să vină ele la mine, m-am gândit la ceva interesant. Îi propun lui Voiculescu să facă următoarea ediţie a emisiunii Burlacul de la Antena 1 în prim-plan nu cu Bote, care nu are pic de credibilitate ca mascul heterosexual, ci cu mine! Şi facem aşa: le-a dus Bote în cele mai tari cluburi? Le duc la Mariusică, tovarăşul meu care dă nişte chefuri de face mâţa miau! Le-a dus în Deltă? Mergem pe baltă, în spate la Piaţa Delfin din Pantelimon! Cumpărături în Dubai? Avem Dragonul Roşu aproape, sau, pentru maximum de stil, Bucur Obor! La Paris??Ştiu un parc de distracţii pe lângă Slobozia unde e o copie la scară mai mică a turnului Eiffel!
Concluzionând, eu nu ştiu să agăţ, nu am replici sau ceva, nu am avut niciodată. Pot, cel mult, să o abordez direct şi sincer, după cum urmează: Bună, Iulică mă cheamă, am 23 de ani, împing 80 kg de la piept şi în viaţă cel mai mult apreciez onestitatea, modestia şi băutura. Dacă ridică (coada)) sprânceana şi se arată interesată, pot să dezvolt prezentarea astfel: Sunt un antreprenor în devenire, am o cifră de afaceri de peste 20 de cm la apă caldă şi reşedinţa în Baicului, în spate la complex. Îmi place cum cântă Dumitru Fărcaşu, BUG Mafia şi Merciful Fate, ţin cu Dinamo şi mă uit la Oz - Închisoarea Federală. Cred că am fi un cuplu excepţional, chiar mai reuşit decât Hitler-Eva Braun! Închei cu un zâmbet iliescian şi, dacă nu merge, îi pun ceva în băutură!

Metode eficiente de despărţire

2011-01-05T06:55:00.000-08:00

Deci vorbim iarăşi despre despărţire, şi aici, slavă Domnului, sunt pe felia mea, le ştiu pe toate şi le-am făcut pe toate. Vreau să clarificăm de la început ceva: nimeni, dar absolut nimeni nu se desparte amiabil! Nu există abordări directe, explicaţii, înţelegere şi alte umanisme de gen decât în poveştile de adormit copiii proşti! E simplu: o relaţie care se încheie cu calm, în urma unei discuţii civilizate nu e o relaţie! Nu a fost niciodată! Nimeni nu se desparte prin vorbe, telefon sau sms. Asa ceva NU e o despărţire, ci fie o pauză, fie lipsă de interes. Adică, dacă nu ţi-a păsat niciodată de partener, îţi permiţi să închei aşa, în bătaie de joc, dar o relaţie serioasă merită o despărţire pe măsură, în genul celor exemplificate mai jos:

1. Metoda struţului
La care personal mă declar expert. În dragoste, şi în viaţă în general, cel mai bine mă pricep să dispar din peisaj. Complet, curat, fără urme. De parcă n-am trecut vreodată pe acolo. Ca pata de pe haină. Să vă explic cum se face: presupunând că te-ai hotărât ferm să muţi cortul, timp de 3-4 zile nu dai nici un semn, nici un bip măcar, taci ca mortu'! La sms-uri nu răspunzi, apelurile le dai pe silent, în nici un caz nu le respingi, ar însemna să-i dai de înţeles că trăieşti, ori aici e nevoie de inactivitate totală! Sau îi poţi restricţiona numărul cu un software gen Nokia Handy Blocker, eu l-am găsit pe blogul unui domn care se intitulează Bunelu şi funcţionează perfect pe vechiul meu N73, luaţi cu încredere de aici. Eventual te poţi sechestra în casă sau pleca din oraş în perioada respectivă, ca să te asiguri ferm că rupi orice contact şi nu vă întâniţi pe stradă sau ceva. Eficienţa e maximă când fata e deşteaptă, iar fetele cu care am umblat eu sunt în multe feluri, dar cu siguranţă proaste nu sunt. Toate au înţeles mesajul.
Cum spuneam, e metoda mea preferată - cinstită şi fără dureri inutile. Totuşi, dacă fata nu vrea să înţeleagă, se trece la următoarea fază.

2. Metoda scandal
Şi la asta mă pricep obscen de bine. Ideea nu e să o enervezi, ci să o oripilezi de-a dreptul, să o îngreţoşezi atât de tare încât să vrea să te uite cât mai repede şi să nu te mai caute niciodată. Şi sunt multe feluri în care o poţi face să vrea asta:
- îi hiperbolizezi anumite defecte fizice, care ştii că o deranjează, gen faptul că e grasă, că are un neg pe faţă sau dinţii strâmbi.
- o poţi acuza de alte defecte, pe care le-a ales în mod conştient, de exemplu că are ditai blana de urs la fofo pentru că nu vrea să se radă sau că se îmbracă de parcă ar fi vomitat pe ea Dragonul Roşu, secţiunea trei-la-zeţe-lei.
- ţinteşti spre persoane apropiate, la care ţine, gen acel amic enervant cu care iese prin cluburi când tu stai acasă şi joci StarCraft. Sau, şi asta nu dă greş niciodată, mă-sa. E imposibil să nu-i găseşti mă-sii un defect, şi nici o fată decentă nu va accepta să mai întreţină relaţii cu cineva care a jignit-o pe mă-sa. Aceasta din cauză că fetele ţin mult la mă-sele lor, orice insultă îndreptată în acea direcţie devenind de 10 ori mai puternică şi, în consecinţă, mai eficientă.
- dacă, în focul argumentaţiei, îţi spune că o ai mică, şi apoi, ca să învârtă cuţitul în rană, specifică faptul că fostul era mai dotat, alint-o cu apelativul găleată şi spune-i că ai priceput de ce făcea în pat ca o anvelopă spartă. De Dacie. Adică fîs.
E absolut irelevant dacă cearta are loc la telefon, pe net sau faţă în faţă, eu recomand totuşi să evitaţi contactul direct deoarece se poate ajunge la scatoalce, şi ne-am intercala cu următoarea metodă. Oricum, de când cu noul serviciu internet mobil de la Vodafone, la care face Chivu reclamă, vă puteţi şi vedea fără probleme.

3. Metoda Două palme şi una la ficat by Nicuşor
Inventată de tovarăşul meu cu acelaşi nume, un pionier în domeniu. Pe acest blog nu încurajăm violenţa în nici un fel, prin urmare nu recomandăm deloc această metodă! În plus, are efecte secundare, în sensul că dacă o altoieşti poţi avea remuşcări şi apoi să vrei să-ţi ceri iertare. Însă, oricât am prefera să nu fie aşa, schema există şi e practicată, deci n-ar fi obiectiv să nu fie prezentată ca soluţie pentru acele momente în care cuvintele nu mai sunt de ajuns ca să-ţi exprimi tăria sentimentelor. Vorba americanului, love goes beyond words. Acelaşi Nicuşor, pe vremea când locuia la cămin, a lăsat moştenire umanităţii o variantă a acestei manevre, numită Un şut în cur şi marş afară pe hol. Inutil să adaug că la el a funcţionat întotdeauna.

4. Metoda delegării competenţelor
Provine din mediul corporatist şi personal am început recent să experimentez pe marginea ei. Dar e simplu, aranjezi o convorbire telefonică între viitoarea fostă şi o altă fată care se prezintă drept noua ta iubită. Şi dacă într-adevăr e, cu atât mai bine, următorul pas e să te afişezi cu ea în public, pui poze pe net, dai sfoară-n ţară ca să ştie toată lumea. În faza iniţială, determinant este elementul-surpriză. Imaginaţi-vă următorul scenariu: pleci după ţigări, nu te întorci 2-3 zile, te sună nevasta, îi răspunde o tipă spunându-i că eşti la baie şi nu poţi vorbi momentan. Succes garantat!

Desigur, mai există şi altele, posibilităţile sunt infinite. Eu vă încurajez să daţi dovadă de spirit inovativ şi să realizaţi noi combinaţii, chiar să vă brevetaţi propriile metode. Ca un tovarăş de-al meu, care se desparte săptămânal de iubită, acum lucrând la un proiect foarte interesant, inspirat din scrierile marchizului de Sade, care va reuni metodele 2 şi 3, un şantaj cu film porno şi elemente din ceea ce Hitler numea soluţia finală. Chiar dacă nu veţi ajunge la aşa o performanţă, ideea e să vă folosiţi imaginaţia şi să lăsaţi o impresie puternică asupra foştilor parteneri. Succes!

Mic tratat de botanică

2010-12-27T06:04:00.000-08:00

Dintotdeauna mi-a plăcut biologia, în special botanica. Îmi amintesc cum prin clasa a II-a am rugat-o pe mama să-mi cumpere manualul de a V-a, atât de pasionat eram. Ca o fire sensibilă şi romantică ce sunt, iubesc orice plantă, fie că se numeşte Hortensia, Dalia sau Narcisa. Ornamentale sau de consum, crescute în grădină sau apartament, toate îmi plac la fel de mult, şi, dacă nu mi-ar aspira tot oxigenul, aş ţine sute de exemplare prin cameră! Această pasiune timpurie a mea a început să se concretizeze pe la 15 ani, când m-am apucat serios de grădinărit. Mai prindeam o floarea-soarelui pe la bunicu' prin curte, mai o muşcată acasă pe balcon, mai o rostopască pe la mare, mergea treaba. Fiind un tip altruist, mereu gata să-şi ajute semenii, m-am ocupat chiar şi de florile altora când aceştia nu erau acasă. Însă cel mai nasol pot spune că a fost cu o plantă agăţătoare, denumită ştiinţific Depresia Dilibaceea Roscatis.
Aceasta face parte din încrengătura Obsedata, familia Neamus prostus, tulpina creaţă şi frunzele de culoare roşu aprins servindu-i la camuflarea ventuzelor cu care se agaţă de diferiţi suporţi. Originară dintr-un sat din Bărăgan, Depresia este nepretenţioasă de fel, se mulţumeşte cu o îngrijire redusă şi se dezvoltă extrem de repede, încolăcind suportul în maxim o lună. La început, florile sunt roz, închizându-şi culoarea pe parcurs până la o surprinzătoare nuanţă mov-închis sau chiar maro. Astfel, putem găsi pe plantă, simultan, culori diferite, în funcţie de cine o udă. Altminteri greu de dirijat pe un singur suport, Depresia se va extinde îndeosebi noaptea în curţile, balcoanele sau chiar dormitoarele vecine, unde va prinde rădăcini dacă nu este retezată la timp. În cazul în care simte că alte flori devin obiectul atenţiei grădinarului, planta de faţă le va sufoca, fie ştrangulându-le, fie emanând un puternic miros de usturoi.
După cum putem vedea, statutul de grădinar amator nu se mai potriveşte în ecuaţie, Depresia fiind o plantă cu suflet, care necesită exclusivitate pe toate planurile. Astfel, prietenii, facultatea, alte hobby-uri, de fapt, tot ceea ce făceai cu plăcere trebuie să pălească în faţa relaţiei cu planta, în caz contrar vor avea loc reacţii adverse. Plânsul este una dintre ele, Depresia putând provoca veritabile inundaţii cu lacrimile din dotare, ca astă vară când mi-a umflat parchetul. De asemenea, sună la miezul nopţii cu număr privat sau dă mesaje gen vreau doar să-ţi aud vocea.
Sfaturi speciale: pentru momentele când relaţia grădinar-plantă nu mai are nici un haz, cam ca Revelioanele cu Nae şi Vasile, folosiţi Furadan. Nu o veţi ucide, fiind imună la orice tip de otravă, dar o veţi ameţi, câştigând astfel măcar puţin timp.

Biografie: www.gradinamea.ro .

Temă pentru data viitoare: metode de despărţire înainte şi după Sărbători. Ştiu persoane care au de gând s-o facă şi, după cum spunea un fost profesor, căruia din respect nu-i dau numele (Stoica) eu anticip acest lucru şi vin în întâmpinarea voastră cu sfaturi şi idei. Nu degeaba mi se spunea Tătuţu' !

Hai la mulţi ani !

O scrisoare pierdută

2010-12-03T11:56:00.000-08:00

Glumă cu circuit închis

Motto : Trebuie sa ma duc la curs si nu am cheeeeeeeeeefffff!!! Bueah! - Coana Joiţica într-un celebru e-mail, pe vremea când nu era Prodecan.

Parcursul meu academic a fost frumos, dar nu prea. Încă îmi amintesc cum la examenul de licenţă mă privea încruntat un prof care semăna izbitor cu Al Capone, de credeam că mă duce în spate şi mă toarnă-n ciment. Încă îmi vine să râd cu dinţii strânşi când, la o restanţă, i-am spus profei să-mi schimbe subiectul întrucât credeam că e de la alt curs. Încă simt cum decanul şi-a bătut taraba de mine când mi-a atras atenţia pe hol, în auzul tuturor, că trebuie să învăţ să pun corect ghilimelele, altfel sunt pasibil de plagiat. Când, la seminarii, câte un asistent mai zelos mă punea să iau cuvântul şi mă uitam, în tăcere, ca la poarta nouă, aşteptând să numească mai repede alt bou. Mai rău, încă am coşmaruri în care o profă cu nume de stradă se dezbracă.
Şi totuşi, alt aspect al facultăţii pe care (surprinzător) am terminat-o m-a făcut să am sechele: eseurile ! M-au pus să fac mai multe eseuri decât pot unii foşti colegi să numere ! Am scris mai multe eseuri decât erau tipe bune în grupă ! Mâncam eseuri pe pâine dimineaţă, prânz şi seară ! Pe cât de uşor era să faci un referat în liceu, copy paste de pe net sau în cel mai rău caz o traducere de pe wikipedia, pe atât de anost e să faci un eseu în facultate: au pretenţii, vor structură, vor argumentaţie, la naiba, vor note de subsol !! Şi alea să fie într-un anumit format, nu aşa, din burtă ! Oroare !!
Prin al doilea an de pârnaie am promis solemn că mă voi răzbuna. Că, după ce voi termina, eventual, facultatea, le voi plăti cu vârf şi îndesat celor care m-au ţintuit zeci de ore în faţa calculatorului, dar nu cum e firesc, la FIFA sau la pornache, ci la scris eseuri într-un Word impersonal şi rece! În mintea mea traumatizată a încolţit un plan diabolic: voi scrie un ultim eseu în care să-mi vărs toată ura acumulată în trei ani de sânge, sudoare şi lacrimi. Victimele: Danielitto "Ochi de Şoim" Pitt şi iubita lui, miss Prodecan, o veritabilă Angelina Jolie a Universităţii. Profesional, nu prea am avut tangenţe cu dumnealor. La cursul lui am fost o singură dată într-un semestru întreg, am văzut că vorbea despre morcovi şi am plecat, crezând că am nimerit la agronomie. La domnişoara am fost de 3-4 ori, că vroia prezenţă obligatorie şi, mai mult, ameninţa că cine nu s-a remarcat la curs nu va intra în examen. Eu mă remarcam cel mai des, mereu o auzeam atrăgându-mi atenţia: Băiatul din spate, dacă mai vorbeşti, ieşi afară! sau alte chestii de sorginte poliţienească. În fine, ideea e că nu am avut şi nu am nimic personal cu dânşii, dar îi alesesem din multitudinea de personaje caragialeşti care popula curtea facultăţii pentru că aveau un infinit potenţial de caterincă. Voi descrie, îmi spuneam, idila celor doi într-un mod cât mai plastic, voi printa în format A1 şi voi tapeta pereţii amfiteatrelor!
Şi iată că nu a mai fost nevoie. Acum vreo lună a apărut pe net o serie de mail-uri din corespondenţa privată a amorezilor, după cum toţi foştii colegi ştiu bine. Deşi chestia e destul de haioasă, înclin să cred că e făcătură, scornită de nişte oameni răi, invidioşi pe tăria sentimentelor ce-i leagă pe aceşti doi stâlpi ai facultăţii, ori pe neîndoielnicele performanţe profesionale ale ibovnicilor (îndeosebi ale ei). Altfel, nu îmi explic cum o femeie de talia şi inteligenţa d-rei Prodecan se poate exprima la fel ca fosta mea gagică maniaco-depresivă :
Te iubesc Danielitto, şi chiar dacă te dezamăgesc adesea, cred că te iubesc mai mult decât o face oricine altcineva...
Epic. În încheiere, mai spun doar atât: poţi să-i laşi cheia lui Cristi =)) !

Anunţ

2010-09-28T07:02:00.000-07:00

Persoană fizică autorizată, 23 de ani, vaccinat, botezat, 80 kg împins la piept, întrucât de aproximativ 6 luni sunt agasat în mod constant de fosta mea super-gagică, mă văd nevoit a scoate la concurs următoarele posturi -

1. Sosie (1 post)

Băiat cu vârstă şi semnalmente similare cu ale subsemnatului, obligatoriu rezistent la băutură, altfel se prinde perversa. Ştiu sigur că există cel puţin un astfel de exemplar, că tata a fost bagabont.
Responsabilităţile constau în întâlniri frecvente cu subiecta, discuţii zilnice la telefon sau pe mess, romantism, tandreţe, portofel plin, toleranţă maximă la escapade extraconjugale, respect de sine cât mai redus.

2. Ofiţer transmisionist (1 post)

Experienţa în teatrele de operaţiuni (Afganistan, Irak, Harghita) prezintă un avantaj. Sau măcar să fi învăţat meserie de la foştii membri SS. Responsabilităţile constau în restricţionarea permanentă a accesului domnişoarei la numerele mele de telefon, id de mess, facebook, blog, etc.

3. Hipnotizator (1 post)

Exclus şarlatani, circari, otevişti! Se va ocupa de ştergerea definitivă din memoria subiectei a tuturor informaţiilor cu privire la subsemnatul. Deoarece va întâmpina dificultăţi la unele aspecte (dimensiuni, circumferinţă etc.) se oferă bonus în cazul reuşitei.

4. Agent pază (2 posturi)

Aspect fizic plăcut, constituiţe atletică, obligatoriu practicantă de culturism sau arte marţiale, cunoscătoare a mişcării perversa ca pe Târgu Ocna, nu contează vârsta, rasa sau starea civilă. Candidata ideală arată aşa -

sau aşa -

Ca beneficii, menţionez salariu atractiv, companie şi mai.

5. Piţipoancă

Nu există cerinţe specifice postului, iar singura responsabilitate este de a răspunde la uşă îmbrăcată cât mai sumar în momentul în care terorista sună (de altfel, destul de frecvent). Angajatorul avertizează şi nu îşi asumă responsabilitatea asupra pericolelor de înjunghiere inerente.

CV-urile nu se trimit nicăieri (aţi înţeles că sunt filate toate căile de comunicare cu exteriorul), ci se vor lăsa în grădina Cişmigiu, zona Bibliotecă, în spatele celei de-a doua bănci de piatră din dreapta. Trebuie să fim discreţi, duşmanii poporului lucră!

Lecţia de istorie alternativă

2010-08-06T07:31:00.000-07:00

Terminaţi mă cu prostiile ! Formaţia Dinamo Bucureşti s-a calificat aseară în play-off-ul Europa League după ce a trecut cu 3-0 de Hajduk Split prin golurile lui Torje (9), Niculae (23) şi Ad. Cristea (34) ! Vă aştept pe toţi în această seară să sărbătorim la vila din Pipera (în cea din Corbeanca am dus câinele ) ! Se anunţă distracţie maximă, mai rău ca astă iarnă când am marcat înfrângerea lui Băsescu la alegeri ! Ţânţăreanu vine cu fetele, Serghei cu băutura, Piedone cu grătarul (nea Prigoană va lipsi, e în spital). Cântă Nelu Ploieşteanu, jucăm volei cu Daniela Crudu, spunem poezii cu Vadim, pe scurt va fi super caterincă !
Dacă rataţi cheful ăsta, următorul e abia pe 23 august, când sărbătorim victoria româno-germană din al doilea război mondial !

PS - nu se borăşte în piscină !

Dragă Orange !

2010-07-09T11:55:00.000-07:00

Fiindcă tot se vorbeşte de cât de naşpa au fost subiectele de la BAC anul ăsta, eu consider că, la cel cu scrisoarea, în loc de redundantele urări de bine către o verişoară imaginară sau povestiri dintr-o vacanţă fictivă, ar trebui introdus ceva care să cultive spiritul practic al specimenelor, în acelaşi timp stimulându-le cu adevărat creativitatea. De exemplu, scrie un mesaj de o pagină adresat vecinului care parchează în fiecare seară pe locul tău. Sau relatează unui prieten, în maxim o pagină, cum te-ai mucificat sâmbătă seară, din câte beri şi cu cine. Sau scrie ceva de dulce tembelilor de la Orange. Ceea ce eu am făcut deja şi aici dau copy-paste din mail. Atenţie, conţinut al naibii explicit !

Dragă Orange,

Ţin să-ţi mulţumesc pentru noua ta găselniţă menită, desigur, să vină în sprijinul clienţilor, şi anume serviciul de trezire rapidă. Aseară tocmai îmi spunea cineva cât de trendy e să dormi până la 12 ziua. Şi am zis, vorba moldovencei, uat dă fac iu ia io, hai să încerc şi eu. Doar că, surpriză, la 8.00 dimineaţa fix, pac mesaj! Nu era nici măcar fosta mea fostă gagică, să mă anunţe lucruri deosebit de importante, cum face de obicei, gen m-a visat urât şi acum plânge, a zis tas-o că-mi rupe picioarele sau că s-a culcat cu încă unul pentru că eu i-am spus că e curvă. Nu, ea are bun simţ, începe să bâzâie de la 9, când ştie sigur că sunt treaz. Expeditor : tu, dragă Orange! Text : "Ai 60 min bonus pt min primite" . Ce zici mă? Pe lângă faptul că ortografia este a unei piţipoance de Fundu Moldovei (sau altă comună reprezentativă în acest sens), nu am înţeles nimic. Şi de când vorbeşti tu cu mine la persoana I ? Am păzit cumva curcile împreună în localitatea sus-menţionată ? De bună seamă că, trezit brutal din somnul meu dulce ca vodka Zubrowka, am încercat să-ţi răspund, dragă Orange, cu un text scurt, în care îţi aduceam la cunoştiinţă ce ai primit tu pentru mesajele trimise aiurea. Gen ce începe cu p, se termină cu ulă şi se ia în gură. Pilulă, dragă Orange, 60 de pilule bonus! Dar surpriză, nu pot trimite mesaj, zice destinatar invalid. Păi nu-i frumos, portocală mică şi invalidă, eşti ca o tipă care vrea limbi fără să presteze (nu dăm nume), adică tu să mă anunţi pe mine inopinant şi agramat de o chestie total nesemnificativă dar eu să nu pot să-ţi întorc favorul. Nasol!
La un minut după toată distracţia urmează alt mesaj. Expeditor: 333. M-am speriat, am zis că e dracu! Dar nu, ăla sună noaptea cu număr privat şi îţi intră în suflet prin ureche, mi-a zis un teolog la o beţie. Şi a scris aşa : "0,00 EURcenţi au fost adăugaţi în contul tău, valabil până la data de... Creditul tău este de 184 EURcenţi" (cât aveam şi până atunci). Grozav, alte informaţii extrem de utile de dimineaţă ! Am încercat să-ţi trimit răspunsul meu, dragă Orange, câte pilule ţi-am adăugat eu în cont şi ceva realităţi evidente despre doamna mă-ta dar jbang! Destinaţie nepermisă. Hai că deja eşti mârlan!

Cu respect profund precum competenţele Elenei Udrea şi adânc ca gura Brianei Banks,

Iulică,
75 de kg împins din culcat, 3 serii x 10-12 repetări.

PS - Pe la prânz mi-ai scris iar, probabil ca să mă împaci. Mă invitai la concertul unei tipe Mika. Tocmai când să zic că ţi-ai mai spălat din păcate, am văzut pe youtube că Mika e un transexual, un fel de Naomi străin. Deci pas. Dacă chemai şi tu un Merciful Fate, un Dying Fetus ceva, mai ziceam.

Gata !

2010-06-28T12:11:00.000-07:00

Am învins, vorba lui Băsescu! Deci căţeaua se numeşte Ralu. Şi pe asta mică am botezat-o la fel :)). Mulţumesc celor care au votat, mi-e lene să scriu ceva de la mine aşa că vă dau un banc tare.

Intră un tip într-un bar, înalt, bine făcut dar cu o faţă foarte mică. Barmanul îl întreabă :
- Dom'le dar ce s-a întâmplat cu capu tău ?
- Păi să vezi. Mă duc într-o zi la pescuit şi prind peştişorul de aur care îmi zice că dacă îi dau drumul îmi îndeplineşte orice dorinţă. Şi i-am zis să-mi facă o muie mică şi... mi-a făcut.

Sondaj câinos

2010-06-19T23:09:00.000-07:00

Salut bă băieţi, cum ar zice Doru de la Bacău. Am revenit, ready, willing & able ca întotdeauna. Multe s-au întâmplat, făcute şi nefăcute, n-are rost să discutăm acum, oricum cine ştie... ştie.
M-am făcut băiat bun şi am luat adoptat un câine rasa europeano-stradală de la o asociaţie, ceva gen Salvaţi Natura. Are 2 luni, e fetiţă, gri şi foarte simpatică, pun şi poze dacă vreţi. Acuma aş avea nevoie de voi să mă ajute în problema numelui. Oscilez între Ralu şi Dixie. Vă rog să votaţi, puteţi şi argumenta dacă vreţi. Încercaţi să nu veniţi cu alte propuneri, decât dacă aveţi vreuna tare de tot. Duminica viitoare în jur de ora 21.00 (depinde la cât mă trezesc din mahmureală) închidem urnele, numărăm voturile şi aia e.
Totuşi, să nu vă speriaţi dacă rezultatul de aici nu va coincide cu numele. Se cheamă votul diasporei ;). Chiar sunt în mari dubii şi de-aia facem referendum, nu vă fie lene să votaţi, ştiu că astă toamnă-iarnă când vă dădeau pedeliştii câte 50 de lei vă înghesuiaţi ! Băgaţi mare !

Eu când mai vreau să fluier, stau acasă!

2010-03-31T12:11:00.001-07:00

Visu' lu' tata era să mă fac miliţian. Sau securist sau militar sau măcar ceferist ori portar la hotel. Orice implică o uniformă şi trese, acestea din urmă obligatorii, altfel ajungeam mecdonaldist în cel mai bun caz. Însă, cum mi-am descoperit de timpuriu pasiunea de a freca menta, am dat la Ştiinţe Politice, gest la fel de util pentru un om normal ca limba română în Covasna. În fine, revenind la subiect, nu de multe ori ai ocazia să mergi la cinema şi să-l vezi pe tactu, decât dacă eşti copilul din flori al lui Johnny Depp. Eu am trăit astăzi această experienţă inedită, la ultima producţie românească bună de uitat, distinsă cu Ursoaica Gestantă de Aur la Berlin sau ceva gen. Căci tata este specialist în paza rezidenţilor de la Centrul de Reeducare şi Recuperare a Tinerelor Talente Tichileşti (CRRTTT), numit de neiniţiaţi şi Penitenciarul pentru Minori, locul unde s-a şi filmat cacapopodopera.
Filmul e prost, ca majoritatea celor scoase de români în ultima vreme. E versiunea scurtă şi plină de rahat a lui Batalion Disciplinar din 1997, care e genial (faze din el aici). M-am dus la cinema pentru că am vrut să-l scot azi dimineaţă de pe StrongDC, dar de fapt era un porno, din acela penal, de la Budoar. Totuşi, se impun câteva observaţii:
- tipa e bună rău (cea din film, nu din pornache). Cine are materiale cu ea să sară la cap că-i dau la schimb cu Eva Kent. Deci e exact combinaţia aia de hipsteriţă cu intelectuală care-mi place mie mult. E exact cum trebuie să fie.
- actorul principal putea fi mai convingător. Dacă vroiau un ex-puşcăriaş chelios din Brăila care înjură ca Lăcătuş, dar are lipici la fete cu studii şi nu se sfieşte să-şi dezvăluie latura sensibilă, puteau apela la mine. Nu-s aşa greu de găsit, şi numai pentru tipă jucam gratis. Şi n-am nici defecte de vorbire, ca ciudatul ăla. Decât că nu pot să pronunţ r, ca Geoană, chestie specifică oamenilor deştepţi.
- eu auzisem că la Brăila se agaţă femeile cu bumerangul sau cu cangea, dar am văzut în film că se poate şi cu o bucată de geam spart şi muultă perseverenţă. Tre să o ţii cu fermitate de mână în timp ce o împungi cu ciobu-n gît şi îi repeţi până la oligofrenie îndemnuri gen hai cu mine la o cafea. Cu prima ocazie încerc, chit că îmi cam tremură mâna. Dar vorba dictonului, nici în mână nu mă doare fiindcă am asigurare!

Admiterea în ciclul superior

2010-01-27T08:51:00.000-08:00

Vine ziua îndrăgostiţilor, alţi bani, altă distracţie, buzunarele la control domnilor, că doar, vorba aia, nu poţi cumpăra iubirea. Bine că nu pică într-o joi, că ne mai ardea şi flacăra violet în buzunar, de parcă alea blonde şi roşcate n-ar ajunge. Dar să ne întoarcem aşadar la fecele noşte, lăsând politica pentru alţii, care, deşi nu scapă nici o ocazie să amintească subtil (cui i-o citi) că o ard la master şi ce mai învârt ei pe acolo, tot prost scriu.
Apropo de facultăţi, că doar e sesiune, propun ca, în loc de păpuşile acelea Hentai care arată identic, fetele ar trebui să-şi aplice pe hi5, facebook sau pe uşa camerei o listă cu condiţii. De înscriere şi admitere. Adică - asemenea oricărei instituţii de învăţământ superior, o domnişoară primeşte multiple cereri în vederea studiilor, iar candidatul poate spune că a intrat dacă îndeplineşte anumite criterii. Nota bene: vorbim aicişea de femei adevărate, cu pretenţii, standarde şi principii, nu de disperate care şi-ar trage-o cu orice bagabont. La ele nu se aplică teoria de faţă! Deci, susţin că ar fi mult mai practic ca femeile să facă aceste criterii cât mai publice, astfel încât tinerii aspiranţi la statutul de student să ştie din prima dacă se încadrează sau nu. Nimănui nu-i convine să piardă timp şi bani cu admiterea, ca să descopere pe ultima sută de metri că nu corespunde cerinţelor şi să rămână cu buza umflată. Sau că altul intră pe pile, cum s-ar zice, pe ochi frumoşi, după ce tu te chinui ca fraieru să nu cumva să încalci regulamentul. Nu-i frumos deloc. Deci, fetelor, vrem transparenţă!

Faza I - Verificarea preliminară
La început, fata va proceda cam ca SRI-ul. În urma verificărilor amănunţite, se va stabili dacă tu, familia, anturajul, vecinii aveţi un trecut fără pată. Informaţiile vor fi cu atât mai cuprinzătoare cu cât aveţi mai multe cunoştiinţe comune. Dacă nu inspiri încredere şi, implicit, eşti declarat respins, înfierările Inchiziţiei vor părea groapa cu furnici pe lângă ce-ţi va face fata. Gen:
- Unde ai fost în noaptea de 12 spre 13 februarie?
- Păi... nu mai ştiu.
- Ai băut 4 beri jumate pe Lipscani cu Ionică, Vasilică, Gică şi nişte gagici pe care sursa noastră nu le-a putut identifica; aţi făcut pipi în spatele bodegii că la budă era coadă, după care aţi mers la Unirii să mâncaţi o ciorbă de burtă; acolo aţi intrat în vorbă cu doi ruşi cu feţe de mafioţi şi v-aţi luat la cafteală, v-au alergat cu nişte cabluri de pe jos, aţi fugit printre case până la tramvai, de unde vi s-a pierdut urma. Stimate candidat, comportamentul şi conduita dvs. morală nu vă recomandă pentru statutul de student al facultăţii noastre. Mulţumim, pa.

Faza II - Testarea fizică
Această etapă constă la rândul ei în trei probe:
rezistenţa - candidatul trebuie să suporte timp de 30 de minute discuţii pe teme gen copii, nunţi, tampoane, drepturile omului, Tuailait etc.
parcurgerea unui traseu utilitar - sau, în engleză, Bloody Run, este proba în care candidatul trebuie să trebuie să scoată un timp cât mai bun în timp ce aleargă la cea mai apropiată farmacie, ia 3 tampoane, mai ia ş-un meniu de la KFC şi se întoarce în pas alergător atingând genunchii cu şezuta sau invers. Banii pe tampoane şi potol nu se returnează, considerându-se taxă de participare.
viteza - cu care candidatul îi deschide uşa când intră în vreo bombă, cu care aleargă să-i recupereze vreo prietenă rămasă de căruţă sau cu care scoate portofelul să plătească nota.

Faza III (opţională) - Probe scrise
Doar dacă domnişoara ţine neapărat. Nu prea contează dacă aspirantul are cunoştiinţe de limba română (oricum ea va vorbi mai mult, aşa e frumos), matematică (relevant e câţi bani are, nu dacă ştie să-i numere, de asta se poate ocupa tot ea) sau altceva.

Post-admiterea.
Faza în care candidatul se întreabă şi cu asta ce-am făcut? La fel ca în cazul celor care lucrează în SRI, candidatului declarat admis îi vor fi restrânse anumite drepturi şi libertăţi civile, politice, economice şi sociale, precum: dreptul de asociere, de liberă circulaţie, de a fi ales (de altă gagică), libertatea cuvântului, de conştiinţă, de a nu fi ţinut în sclavie, de a nu fi supus tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante etc. Îmi amintesc de un banc vechi dar bun: care e asemănarea dintre o femeie şi Mafie? În ambele cazuri, te bagi în rahat. Partea bună ar fi că, o dată admis în mediul universitar, se pot face transferuri între facultăţi. Şi despre asta vorbim data viitoare.
Până atunci, vă pupă tata şi baftă la admiteri!

The Bright Side Of Life

2009-12-08T02:22:00.000-08:00

De la Monty Python fără număr pentru Prostănac şi ai lui.

Scrisoare pentru Moş Crăciun

2009-11-29T11:16:00.000-08:00

Dragă Moşule,

E doar o coincidenţă faptul că şi prelegerile ţiganilor care încearcă să-ţi vândă telefoane furate în piaţa Obor încep la fel. Eu nu mă îndeletnicesc cu aşa ceva, dimpotrivă, anul ăsta am fost cuminte rău. Mai cuminte ca o fată mare combinată cu unul de vârsta lu ta-su, ca calul din spatele blocului când îl scarpini după ureche şi ca Elena Udrea la şcoala primară! Nu am bătut pe nimeni, la fel ca echipa naţională! Am mers zilnic la şcoală, chiar şi în weekend, iar în fiecare noapte am stat cu burta pe carte până am făcut bătături şi mi-am luat, într-un final, licenţa cu o lucrare pe tema Femeia şi politica - care e mai de lux! Nu mai ţin minte de când n-am mai pus gura pe alcool şi\sau femei şi dacă totuşi s-a întâmplat să ajung cu o fată dincolo de stadiul bună-vrei-o-gumă, nu am încercat cu nici un chip să obţin foloase sexuale necuvenite de pe urma ei. Dacă alţii şi, mai ales, altili, declară contrariul, nu credeţi, fraţi români, sunt minciuni sfruntate ale propagandei iudeo-masonice! Că tot veni vorba, mi-am îndeplinit cu vârf şi îndesat obligaţiile de ceteţean umplându-mi buletinul de ştampile şi făcând scurtă la mână de la cât am votat (chiar şi de mai multe ori la acelaşi scrutin, uitaţi aici exemplu civic bă!) şi am transpirat ca un câine tot luptând împotriva discriminării rasiale, şi, de fapt, de orice fel, la naiba în puii mei! La filme porno nu m-am mai uitat de un an jumate, de când mi-a spus o doamnă drăguţă şi un pic cam blondă că e mare păcat, deci am chemat un prieten popă să-mi bage o sfeştanie la PC, de a redirecţionat redtube, youporn, pussy-torrents şi tot ce ţine de ele la trinitas.ro. Pot spune că m-am mai cizelat în anul care stă pe ţeavă să se încheie, n-am mai citit România Mare, că prea scrie Vadim minciuni şi porcării, şi nici eu nu am mai înjurat aşa mult pe blog, ci am început să reproduc poezii de dragoste cu dedicaţii pentru fetele pe care le iubesc sincer şi în cel mai platonico-abstinent mod cu putinţă. În fine, mi-am recunoscut greşealele din tenebrosul meu trecut şi am încercat să mi le îndrept pe cât posibil, spre a servi drept pildă tuturor celor ce va să vie dupe mine, să pună mâna să-nveţe spre a nu repeta ca maimuţa, fiindcă îmi pasă la maxim de cei din jur!
În fine, moşule, sau mami, ştiu că n-ai tu timp de gargară, prin urmare scopul cu care îţi scriu este acela de a te ruga, cu respect, să-mi achiziţionezi în vederea apropiatelor Sărbători de Iarnă, cadoul de mai jos. Săru'mâna!

PS - voi, restu', ce vă doriţi de Crăciunete? Pariu că nu e aşa mişto şi nu ştie să facă la fel de multe? :D
PS 2 - băeţii în căutare de material care vor setul complet de poze să dea un semnal, nu sunt egoist.

Adio, dar rămâi... prost

2009-11-19T05:22:00.000-08:00

sau cum să ieşi cu cap dintr-o relaţie fără coadă

N-am mai scris de ceva vreme. E sictir, e de muncă, nu e lovea, e frig, afară plouă (vorba oligofrenului nostru preşedinte), acasă e cald, e un vinişor ceva, pe scurt, e lene cruntă. Subiectul aberaţiei din rândurile următoare nu e chiar în trend, demonstrat ştiinţific (de către cercetătorii britanici după 3 halbe fiecare) fiind faptul că nimeni nu se desparte în preajma sărbătorilor de iarnă, cu excepţia celor mai zgârciţi dintre noi. Totuşi, ideea era prea bună pentru a rămâne la stadiul unui subiect de băşcălie în cadrul unei dezbateri intelectuale la cel mai nivel înalt (sic!) cu prietenii mei alcoolici (dar nu anonimi, s-a-nţeles bă?!).
Am tot vorbit despre cum se manifestă femeile într-o relaţie (sau mai multe), ajungând la concluzia sumbră că, şi anume, habar n-au. Să vorbim aşadar despre partea cea uşor de ţinut minte a unei relaţii, şi anume despărţirea. Nici aici n-ai cu cine domne. Există femei care continuă să fie împerecheate cu cei cărora teoretic le-au plasat papucii, adică nici măcar să se despartă ca omu' nu ştiu. Par example, eşti un tânăr oacheş cu cele mai serioase şi curate intenţii posibile şi îţi place o domnişoară, că doar nu te-o chema Bendeac, să-ţi placă de băieţi. Să mai presupunem că o scoţi la o cafea, o bagi în pat, iar o scoţi la un cico, iar o bagi la malaxor, iar o scoţi, în fine, aţi prins ideea: eşti cu ea. Sau cel puţin aşa crezi, ea având cu totul alte planuri. Domnişorica are poze pe hi5 cu fostul, vorbeşte zilnic cu el la telefon, se înţelege bine cu cei din anturajul lui şi chiar se mai întâlnesc din când în când aşa, în haită. Care-i problema, va sări ea ofuscată dacă îi spui că toate astea nu ţi se par chiar OK, s-au despărţit da?! Au rămas amici, că doar nu suntem animale! Chiar dacă ea nu-ţi vorbeşte decât despre faze din relaţia lor încheiată (de fapt, mai actuală ca niciodată), se hăhăie cu el la telefon când tu eşti de faţă sau se duce vineri seara la el acasă să-i facă un DVD cu Tuailait, neagă vehement că ar mai fi ceva între ei. El e fostul. Iar tu eşti prostul.
Firesc, la un moment dat o întrebi de ce s-a mai despărţit de el dacă acum se înţeleg aşa minunat. Răspunsul e acelaşi la toate tipele, la fel de stupid şi lipsit de înţeles: nepotrivire de caracter. De fapt, realitatea e alta:

A) a înşelat-o ăla sau a făcut ceva care a supărat-o în aşa hal de a sărit disperată de gâtul primului venit, care ai fost tu, pretenaş, dar acum tipa realizează că a greşit şi amabilitatea ei exagerată faţă de martalog e un mod subtil de a-şi cere iertare pentru a se întoarce apoi la el. În acest caz, actuala ta iubită te vede ca pe un amant, fiind doar o problemă de timp până se va întoarce în patru labe la partenerul ei stabil de împerechere şi viaţă. Şi ce mai viaţă!

sau

B) le-au interzis părinţii, poliţia sau alte fiinţe superioare să mai copuleze... pardon, comunice şi acum sunt în faza aia teribilistă în care se opun restricţiilor şi fac ce vor cu viaţa lor, indiferent de ce vor alţii (inclusiv tu, pretenaş). Aici e mai belită treaba, deoarece nici măcar amant nu mai eşti, ci doar o faţadă. Care stă să cadă.

Mie nu-mi place să bag polonicu-n în ciorba altuia, prin urmare eu n-am fost niciodată fostul. Adică ăla de care gagică-ta îşi aduce aminte cu plăcere şi cu care se linge în poze pe hi5. Dimpotrivă, dacă proaspăta prietenă îţi va spune la un moment dat că a avut ghinionul să interacţioneze profund cu cel mai mare animal şi porc (nu râdeţi, sunt cuvintele uneia de pe carneţelul meu de cuceriri), să dai o bere, pretenaş, că unde-ai adunat tu surcele, eu am tăiat lemne! În fine, să vă dea tătuţu spre ascultare cea mai tare melodie de despărţire ever! Îmi dau lacrimili când o ascult!

Zvonastica

2009-06-02T08:33:00.000-07:00

Fraţii mei, am realizat o nouă descoperire! Nu în domeniul ştiinţei şi tehnicii, ci al vieţii socieale, cum ar zice cineva. Treaba stă în felul următor: vreţi să fiţi vedete? Să vă recunoască lumea pe stradă? Să ştie tot cartieru' ce, cum, cât şi în ce poziţii faceţi? Să vă simţiţi ca Ţânţăreanu, Sexy Brăileanca, Tolea şi alte personaje, care de care mai publice? Vreţi toate astea dar nu ştiţi cum? Vă zice beiatu'! Luaţi-vă femei!
O femeie nu face distincţia între viaţa personală şi subiectele de discuţie la o cafea. Sau la şcoală. Sau pe net. Tot ce-i trebuie ca să încalce limita dintre ce ţine pentru ea şi ce spune la tot anturajul este doar lipsa de ocupaţie, şi aici am scris înclinat ca să nu pun ghilimelele de rigoare, că am citat dintr-una. O femeie adică. Revenind, unele nici nu au acea limită. Dar acest lucru e perfect normal având în vedere că trăim într-o vreme în care informaţia se propagă cu o viteză uimitoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni au acces la ea. Femeile par să fi înţeles cel mai bine acest lucru. Aţi observat că la facultăţile gen comunicare sau jurnalism e plin de gagici? De ce oare? Pentru că femeile nu vor să ţină un secret. Nu pot. Nu vor să poată! Dacă ar face-o, ar muri. Din ce cauză? Din lipsă de ocupaţie, ovcorze!
În fine, ca să înţelegeţi mai bine, vă dau un exemplu concret. Poţi să stai ca băeţii pe mess şi să intri în vorbă cu diverse domnişoare, normal şi firesc, că doar nu suntem animale. Şi pac!, la un moment dat, când relaţia avansează înainte, cum ar zice cineva, realizezi că domnişoara respectivă ştie despre tine o grămadă de chestii, personale de altfel, de la o alta cu care ai "vorbit" mai demult. Sau să zicem că tot pe mess porţi o discuţie la fel de personală cu donşoara, şi pac!, să se bage în ea (în discuţie) o a doua donşoară, care să-ţi ofere cu mână largă (în cazul de faţă, gură) preţioase sfaturi de viaţă! Nu-i aşa că iubim femeile? Oo, da!
Altele, mai creative, dar la fel de respectabile, nu au încă acces la informaţii demne de răspândire. Dar credeţi că o mică problemă tehnică stă în calea manifestării naturale a vocaţiei feminine de ciripitoare? Credeţi că o femeie care nu dispune de informaţii îşi va ţine gura închisă? Nooo! Femeile vor inventa informaţii pe care nu le au, doar pentru plăcerea de a le răspândi! Nu am înţeles niciodată de ce termenul zvonac este unul masculin, când tocmai sexul slab este cel care compensează acest (închipuit) dezavantaj excelând în domeniul ştiinţelor comunicării de mahala, sau, mai pe româneşte, al bârfei. Astfel m-am speriat într-o zi când am aflat despre mine că sunt pe picior de exmatriculare de la facultate sau că am enşpe mii de restanţe, plus alte chestii pe care nu vi le pot împărtăşi (că doar nu sunt femeie). Ptiu drace, tre' să scuip în sân ca să-mi treacă!
În fine, le asigur pe toate fetele care trăiesc doar pentru a avea ce să dea pe gaura gurii (vorba lui Vadim), de întreaga mea preţuire! Ba nu, a tuturor băieţilor! Nu ştiu ce ne-am face fără voi, şi dacă, ferească Ăl de sus, nu aţi fi existat, aţi fi trebuit inventate!

* Disclaimer: de bună seamă, nu sunt de părere că toate femeile sunt ca cele descrise mai sus. Doar că am eu noroc de d-astea :))! Vă pupă tata!

Arhiva Portocalie sau Cum lucrează duşmanii poporului român

2009-05-20T04:30:00.001-07:00

Pe sistemul Noi nu suntem pedelişti, nici cu marinaru nu ţinem, eram doar tineri, frumoşi şi nebuni, lansat de colega mea Lore, simt o nevoie acută de a da iegzplicaţii.
Deci (că aşa am învăţat la facultate că se începe o prelegere de orice fel), eu, ca toţi colegii mei de altfel, n-am făcut niciodată politică, nici la vot n-am fost, nici pe la partide, nimic, nada, niente! Sunt un apolitic convins, un stâlp al liberalismului civic în zona de nord-est a Capitalei, deci vă rog păstraţi-vă acuzaţiile de antecedente politice nesănătoase, cum bine spune Lore, pentru bunicii voştri, care au adus comunismul în România călare pe tancurile ruseşti!
Nici Pulhac, Torje şi cu celălalt (pe care nu mai ştiu cum îl cheamă) n-au cântat în filmarea aia manele cu Steaua, ci Vine Borcea cu spartanii! De fapt, ziariştii de la GSP, vânduţi conspiraţiei iudeo-masonice, au trucat filmarea, la fel cum au procedat agenţii revizionismului maghiar cu următoarele poze! Nu sunt eu ăla urât şi cu ochelari, şi chiar dacă aş fi fost, aş fi avut un tricou imprimat cu poza lui Ungureanu, Patapievici, Liiceanu sau a unei alte personalităţi apolitice şi echidistante! Am zis!

Facultatea de Gargară, Universitatea Bucureşti

2009-03-15T05:05:00.001-07:00

Ceva mai tare n-am văzut de la Tarzan încoace. Deci nu se poate aşa ceva. Noul curs cu care ne-au dotat domnii de la facultate se cheamă ceva gen consiliere profesională. La ştiinţe politice. Asta e tare rău. Deci, ca să avem ceafă şi burtă pe viitor şi ca să furăm bani de la stat trebuie să fim consiliaţi în prealabil! Ge-ni-al!
Să vă zic, celor care n-aveţi bafta să-mi fiţi colegi, condiţia de acordare a creditelor. Predarea unui eseu de o pagină intitulat Povestea mea. Cu asta s-a terminat. Pregătiţi-vă să mâncaţi colivă, că în curând voi muri. De râs.
Vrăjeala asta cu consilierea p(..)ii... pardon, profesională, apărea de mult pe site, dar cred că nu s-a dus nimeni şi au decis să o facă obligatorie, ca să mănânce o pâine şi anumite guri. Vai de viaţa noastră. Abia aştept să merg!

Cântec de leagăn

2009-03-06T13:53:00.000-08:00

E clar că generaţiile mai tinere (şi nu numai) au nişte gusturi cel puţin dubioase în materie de muzică, şi-i păcat de ele, fiindcă nu ştiu ce pierd. Adică, cum să strâmbi din nas când auzi Gică Petrescu, dar să te rupi pe bâzâitul ăla fără început şi sfârşit, făcut pe calculator, care se cheamă minimal. Sau tehno sau trance sau house sau cum se cheamă, că să moară ce-am în frigider dacă fac vreo diferenţă între ele. E trist. Nu zic, ascult şi eu aşa ceva pe la vreun chef sau când merg în club să beau vodcă de 30 ron suta şi să văd cum dau fetele din părţile moi, dar nu pot numi diareea aia muzică. Până şi motanul meu, când e în călduri sau constipat, cântă mai frumos decât DJ Tiesto sau care mai e săptămâna asta idolul noului val de cocalari.
Acum serios, eu când merg la lucru trec pe lângă un liceu din Bucureşti, şi mă uit la exemplarele de acolo ca la ZOO. Am avut şi eu 17 ani, am fost şi eu teribilist, am alergat şi eu după fete şi fetiţe, dar ăştia din ziua de azi sunt prea de tot. Nu mai au nici un fel de repere, în sensul că nu ştiu ce se face şi ce nu. Parcă ar fi mereu drogaţi (oare de-aia le-o place muzica aia de zgâriat pereţii sau sunt doar proşti?), urlă, se îmbrâncesc, înjură mult şi fără imaginaţie. Seamănă cu şefa mea când o apucă pandaliile. Dar ea măcar are o scuză, o vârstă şi mulţi subalterni tâmpiţi ca mine care o bagă în belele. Voi ce piţindreaua calului aveţi, că nici nu v-au dat bine flocii, scuzaţi-mi franceza?
Deci copilaş, dacă citeşte vreunul din voi pe aicişea, lasă-le-n sânge de freze şi de ţoale roz, de Inna sau DJ Ryno (vezi că-s docomentat?) sau alţi interpreţi de muzică de unică folosinţă. Mai deschide o carte, ascultă o muzică normală, ieşi la un fotbal ceva, mai bea o ţuică cu tactu (dacă ai). Prea sunteţi constanţi în gusturi şi preocupări. Au reuşit jidanii şi masonii să vă facă o mare masă, care n-are nevoie decât de fast food, messenger şi muzică de rahat.
Când eram eu în liceu, se ştia clar care erau tocilarii, rochiştii, maneliştii, fiţoşii, fufele etc. Azi toţi vă confundaţi între voi, ca maimuţele. Şi e păcat, bă, că cică tu eşti specie ievoluată!

Disclaimer! Pentru oamenii "de bine" care vor să-mi spună că-s un distrus frustrat, atât mai am de adăugat: 1) poate or fi şi unii care ascultă ceva din plăcere, dar sunt prea mulţi cei care o fac pentru că asta se ascultă acum şi 2) să vă dea Dumnezeu atâta fericire în viaţă, cât de frustrat sunt eu ;).

Zona rezidenţială

2009-03-02T07:16:00.000-08:00

Să mai zică cineva că la mine-n cartier nu stă lume bună domle! Ce Pipera? Ce Floreasca? Ia priviţi ce a apărut exact pe colţul unde până de curând păştea calu' lu' Gheorghiţă, vorba cântecului. Ditai limuzina albă, cu volan în piele şi toate cele.

Se uită lumea la ea ca la Inimă de ţigan...

Numai oamenii serioşi şi muncitori trec pe lângă ea indiferenţi, că n-au timp de prostii!

Grasa din viaţa ta*

2009-02-24T07:12:00.001-08:00

* după o idee de Mariusică aka două-beri aka omu cu locaţia aka Pantelimon's finest

Mie îmi place mult să urmăresc Test de fidelitate, OTV, Acces Direct, dar mai mult îmi plac programele gen Discovery şi Animal Planet. Cred că mulţi cunoaşteţi peştii curăţitori pe care balena îi lasă să-i intre în gură şi să mănânce resturile de hrană dintre dinţii ei. Ei, o astfel de relaţie întâlnim şi în societatea noastră cea de toate zilele, între unele domnişoare. Teoria e în felul următor - orice tipă bună (înţelegeţi ce vreau sa zic cu asta, bună frate, de întorci capul după ea pe stradă şi-ţi spargi arcada de stâlp, mie mi s-a întâmplat) are cel puţin o prietenă grasă. Poate fi şi urâtă, tută, pe scurt deloc futabilă, aţi prins ideea. Dar ca să urmăriţi mai uşor această lungă argumentaţie, o vom numi generic grasă.
Revenind, de câte ori aţi văzut o bunăciune de mână cu o grasă pe care o prezintă drept "prietena mea"? Aproape întotdeauna, nu? Şi noi! De fapt, numai prietenie nu se numeşte relaţia dintre cele două exemplare. Ştiinţific vorbind, avem de a face cu o relaţie simbiotică cu beneficii de ambele părţi, la fel ca în cazul peştilor de mai sus: ei mânăncă resturile, balena are gura curată. Astfel, fata bună (da' bună rău frate, mă-nţelegi?) este în mod natural pusă în evidenţă prin alăturarea de grasă. Mai mult, încrederea în sine îi creşte considerabil cu fiecare moment petrecut în preajma grasei. Cum? Fiind mereu împreună cu troglodita, ea se asigură ferm că este frumoasă. În fine, cea mai pneumatică (adică aia bună, şi cine-a citit Minunata lume nouă ştie la ce mă refer) e mult mai fragilă din punct de vedere emoţional, deci stă mai prost cu încrederea în sine şi, din acest motiv, are nevoie să fie în preajma grasei, care, izbindu-se (la propriu) de eşecuri fără număr în viaţa ei de rahat, e deja imună. Grasa este pentru fata bună, şi sintagma îi aparţine în totalitate lui Mariusică, liantul care îi ţine la un loc fragmentele încrederii în sine. V-a dat pe spate, nu?
Când analizăm motivele pentru care grasa stă cu bunăciunea, descoperim un alt element, dincolo de încrederea în sine: ceva concret, ceva palpabil, ceva ce se găseşte-n pantalonii fiecăruia dintre noi, băieţi. Aţi înţeles. La fel ca hienele care stau pe lângă leu şi rod oasele de la masa lui, urâtele colcăie pe lângă fata bună, pentru a apuca nişte firimituri de bărbaţi de la ospăţul ei. Mai la întuneric, mai la înghesuială, mai printr-un prieten al unui prieten, se găseşte unul îndeajuns de disperat să-i satisfacă şi grasei măcar un pic din poftele de natură sexuală. De multe ori însă, grasa pierde băiatul pe care l-ar lăsa cu plăcere să-i frământe şuncile (adică de care îi place), în dauna bunăciunii, dar n-are ce face. E selecţia naturală: unii vânează, alţii mor de foame. Eu chiar cunosc un tip care se combinase cu o urâtă ca să ajungă la prietena ei, care era, bineînţeles, "bună rău frate, bei apă din păsărică la ce bună e".
În fine, observaţi cum în cazul fetelor, o mână se spală pe alta, şi astfel am demonstrat ceea ce era de demonstrat. Reţineţi esenţialul: orice tipă bună are în anturaj cel puţin o grasă/urâtă/virgină etc. Cu cât e mai bună, mai pneumatică, cu atât hienele sunt mai multe în jurul ei, ajungând până la 4-5 (putem dovedi cu poze). Vă pupă tata şi mai ţineţi minte ceva: nu există femeie urâtă, doar băutură prea puţină!

O carte bună

2009-01-30T04:35:00.000-08:00

... sau, mă rog, care mie mi-a plăcut, este Ultima tresărire a submarinului legionar de Petre Barbu. A apărut în 1998, despre autor am aflat de pe Wikipedia noastră cea de toate zilele că este redactor la revista Capital, şi nu, nu apare nici un legionar în carte :). Este o poveste de suspans, cu accente comice, derulată pe două planuri, în perioada 1986-1993. O naraţiune relativ previzibilă, menţine interesul pe parcursul lecturii, fiind destul de uşor de citit (mie mi-a luat o zi jumate). Nu este o cronică plictisitoare a evenimentelor politice din acele vremuri şi nici vreun SF fără legătură cu realitatea (cum ar sugera titlul). Mi-a plăcut, printre altele, cum Ceauşescu şi nevastă-sa apar în halucinaţiile personajelor în stare de ebrietate, alături de femei fatale şi voievozi din secolul XII. Aberând un pic, cartea mi s-a părut o combinaţie între Fight Club de Chuck Palahniuk şi Balanţa lui Ion Băieşu (măcar de filme tre să fi auzit).
Un tablou din viaţa tinerilor de atunci, între coada la Alimentară şi dezbateri intelectuale, între Un om norocos de Octavian Paler şi revistele Playboy de la sârbi, care sunt înlocuite după revoluţie de publicaţiile de gen Libertatea, între Călăuza lui Tarkovsky şi Nouă săptămâni şi jumătate cu Kim Basinger, între himera fugii din ţară şi discursul naţionalist al comuniştilor, între sexualitate, alcoolism şi metafizică, în fine, între Revoluţie şi mineriade. Eu unul mi-am făcut o părere despre cum arăta viaţa părinţilor noştri la vremea când ne concepeau.
Ştiu, mulţi cred că perioada aia nu mai prezintă interes, că acum suntem în UE (o vrăjeală obosită despre care aberăm cu altă ocazie), dar azi, când mergeam prin mijlocul Bucureştiului pe trotuare inundate, numai la UE nu mă gândeam.
Câteva citate:

La 12 ani am descoperit cine sunt. Părinţii mei erau Traian şi Debebal. Îmi amintesc că la acea vârstă am plâns cu hohote la filmul Columna, realizat de talentatul regizor Sergiu Nicolaescu. M-a impresionat scena în care se naşte copilul generalului roman, interpretat de un actor străin, dintr-o femeie dacă, interpretată magistral de o femeie străine, dar nu originea actorilor contează, că doar n-au fost unguri sau evrei.
...
-Sunt alături de tine, Ramona. Mă fascinezi de când te-am cunoscut (...) Te iubesc, Ramona.
-Ce faci mă, labagiule? Ce dracu cauţi acolo? Vrei să ţi-o pun? Du-te-n pizda mă-tii de sărăntoc, crezi că mă fut cu toţi boschetarii?
...
Trenul blindat pus la dispoziţia lui V.I. Lenin de către nemţi, pentru a trece prin Finlanda şi a începe Revoluţia din Octombrie, era condus de un mecanic român! Vedeţi? şi noi am contribuit la victoria Revoluţiei socialiste! De ce nu apare şi numele românului în istorie? Pentru că istoria e scrisă de evrei!
...
Directorul ne-a dat gata: "Ţineţi minte că anul trecut, de ziua mea, aţi băut un carton de şampanie franţuzească? Atunci nu v-am spus, dar vă spun acum, cartonul l-am primit din fondul de protocol al lui Iliescu. Un consilier prezidenţial, nu vă zic numele că nu meritaţi, mi l-a trimis". După ce ne-a spus şi numele consilierului, Danciu a vomitat pe birou. Şampania era libaneză.

Ceauşescu nu mai e!

2009-01-26T00:41:00.000-08:00

Azi ar fi fost ziua lui Nea Nicu, ar fi făcut nuş' câţi ani dacă nu i-ar fi dat tovarăşu Gelu Voican Voiculescu o gaură în cap. Să nu credeţi că aş fi vreun nostalgic, mi-ar fi imposibil, biologic vorbind, aveam 2 ani jumate când l-au împuşcat pe ăla. Problema e alta: trebuiau îndepărtaţi toţi comuniştii şi nu doar Ceauşescu săracu'. L-am omorât pe cizmar, victorie, libertate, alea alea... dar ca să ce?
Ca Iliescu să fie preşedinte timp de 10 (zece) ani, reţineţi, ales!! Ca Băsescu să folosească un limbaj de boschetar din cea mai înaltă funcţie din stat. Ca Păunescu să doarmă în Senat. Ca Geoană, fiu de general de Securitate, să fie preşedintele aceluiaşi Senat. Ca să legifereze Guvernul în locul Parlamentului. Ca peste 70% dintre români să regrete, în 2008, un regim totalitar. Ca PSD-ul să fie cel mai mare partid din ţară. Ca în campanie să strige Ei cu ei, noi cu voi, şi apoi să guverneze împreună. Ca să scăpăm de economia planificată, iar câţiva comunişti de rang secund să ajungă miliardari în câţiva ani, şi acum să ne vorbească de idealurile democraţiei. Ca paraşute precum Elena Udrea şi Monica Iacob Ridzi să ajungă miniştri. Ca să spunem rom în loc de ţigan şi maghiar în loc de bozgor. Ca să nu mai facem studii la Ştefan Gheorghiu, ci la SNSPA. Ca să-l invidiem pe Gigi Becali. În fine, ca să ajungem mexicanii Europei, ca să se ferească până şi italienii de noi (alt popor de tâmpiţi, aţi văzut ce fac ăia pe la meciuri?) şi părinţii noştri să şteargă la cur pensionari libidinoşi din Germania până în Irlanda.
Ca să vedem la OTV cum Tolea îl bagă pe Diaconescu în tomberon. Ca să ascultăm minimal. Ca să ascultăm manele. Ca să dansăm tectonick. Sau manele. Ca să avem net şi să descărcăm în draci filmul cu Eleva porno. Ca să muncim o lună la patroni străini pe 2-300 de euro, pentru ca în weekend să ieşim în Dorobanţi la o cafea de rahat care costă cât un pachet întreg, şi ca ştoarfa de chelneriţă să se uite urât că nu-i lăsăm bacşiş. Ca fetele să-şi piardă virginitatea de la 13-14 ani, şi să aibă idoli gen Pussycat Dolls. Ca băieţii să-şi facă părul cu placa, să se îmbrace în roz, să se machieze şi să se taie pe mâini. Ca să nu mai citim Scânteia, ci Cotidianul. Ca să trecem la BAC pe o sticlă de whiskey (original) şi unul sau două cartuşe de ţigări, în funcţie de numărul membrilor din comisie. Ca Steaua să câştige în continuare pe blat. Ca să ne cumpărăm apartamente în Floreasca la acelaşi preţ ca în Viena. Ca să ne muşte câinii pe stradă, în timp ce primarul (independent din părţi) să fie preocupat de fântâni arteziene în pasajul de la Universitate. Ca să nu mai vedem filme cu Nicolaescu şi Dinică, ci cu Bleonţ, Bucur sau alţi labagii. Ca să mergem sămbătă seară la mall şi să ne călcăm pe picioare cu toţi ţărănoii. Nu-i grozav?
A, era să uit. Ca să ne fie ascultate telefoanele şi citite mail-urile, perfect legal, în baza unei legi votate în 2009 de un Parlament ales democratic şi uninominal. Trăiască Securitatea! Trăiască interesul naţional! Ole, ole, ole Ceauşescu nu mai e!

Ştirea zilei

2009-01-19T03:07:00.000-08:00

În România, cei care au blog se împart, ca şi chestiile din Balada lui Topârceanu, în trei mari categorii. Sunt 1) vedetele, 2) cei care au ce scrie şi 3) cei care nu. Vedetele şi-au făcut mai toate blog, de la Elena Udrea la Bogdan Lobonţ, desigur, ca să fie mai aproape de fani şi să comunice cu ei. O creastă. Vor doar capital de imagine, care se traduce prin audienţe mai mari când apar la TV sau voturi mai multe dacă au de gând să candideze. Până şi Mircea Badea şi-a făcut de curând, el care blama toţi bloggerii din lume. Dar aşa a venit ordinul de la tăticul Dan Voiculescu, să-l înjure pe Băsescu şi pe net, nu doar pe sticlă. Tre să mănânce şi Mircişor o pâine, nu? Hai, ziceţi că nu-i aşa, aplaudacilor.
Cei care nu sunt vedete se împart la rândul lor în două - cei care au ce scrie (între care eu sunt cel dintâi, vorba Caţavencului), şi cei care nu. Să ne referim la aceştia din urmă. Există unii care au abilitatea ieşită din comun de a umple pagini întregi fără să scrie în fond nimic, şi din cauza asta sunt toţi studenţi la facultăţi cu profil uman. Ăştia sunt numiţi de acelaşi Mircea Badea proşti cu şcoală, au posturi lungi, plictisitoare, despre ce trăiri îi încearcă pe ei când aşteaptă troleul şi văd cum cade o frunză sau alte tâmpenii de gen. Lucruri fără rost scrise de oameni fără rost. Ei cred că ce fac pe blog e un fel de artă, deci le urez, vorba poetului, să nu calce în ce-au creat.
În fine, ultima categorie sunt cei care îşi închipuie că fac jurnalism. Adică cum? Adică se uită şi ei pe site-uri sau pe alte bloguri, dau copy paste şi gata ştirea. Bă, ştiu şi eu să intru pe hotnews.ro (chiar dacă băieţii de acolo sunt mai pupinbăseşti ca Avramescu şi cu Boc şi cu Udrea la un loc, pam pam) si pe Antena3 (chiar dacă din două ştiri, trei sunt despre fundaţiile lui Voiculescu), pe Libertatea şi pe Cancan să văd ce-au mai făcut Sexy brăileanca, Simona Sensual sau Piticul porno (prima dată că e vorba de Emil Boc), am în listă băieţi şi fete care lucrează la Mediafax, deci mă descurc.
Nu zic, sunt unii care găsesc nişte ştiri, le comentează mai la caterincă, scriu ceva din ce-au citit sau ştiu, la urmă iese frumos. Dar n-am nevoie să aflu că a pozat Răduleasca în chiloţi de tablă, ce telefon a mai apărut sau ce club s-a mai deschis din blogurile unora care n-au o chiflă în stomac şi stau cu chirie în Rahova. E simplu, dacă n-ai ce spune, taci, dacă n-ai ce scrie, nu scrie nimic. Sau dacă te chinuie talentul rău, desenează.
În încheiere, ştirile care au ţinut primele pagini ale celor mai vândute ziare săptămâna trecută au fost - Eleva porno se lasă de meserie, Magda Ciumac o copiază pe Elodia şi a dispărut, Sexy Brăileanca a mai spus nişte prostii, s-a descoperit viaţă pe Marte. Nu văd de ce i-ar interesa asta pe români, decât dacă aşteaptă să apară primele filme porno cu marţieni. Hai noroc şi lectură plăcfută!

Epigramă

2009-01-16T00:19:00.000-08:00

Unei brunete
de Al. O. Teodoreanu (Păstorel)

Eşti neagră ca cafeaua
Dulce ca cacaua
Şi curvă ca căţeaua.

Teoremă

2009-01-12T08:37:00.000-08:00

Bă, dacă eu termin facultatea la termen, adică în iunie, sistemul de învăţământ din România e chiar praf!

Oprescule, mănânci ovăz?

2009-01-05T08:21:00.000-08:00

Bună seara dragii mei, la mulţi ani şi tot ce-i frumos!
Cine a urmărit cât de cât mizeria asta de blog al meu a putut observa câteva laitmotive. Adică, pentru cei care în ora de română erau prea ocupaţi să imagineze noi fantezii sexuale cu d-ra profesoară (ca subsemnatul), nişte chestii care se repetă obsesiv în mai multe aberaţii de articole. Acestea sunt - femeile, expresiile de Pantelimon, femeile, greşelile gramaticale voite (cum altfel?), femeile, calul din spatele blocului, femeile, sintagmele rasiste şi, bineînţeles, femeile... De femei am amintit nu? Stop. Calul din spatele blocului. Deja a venit vremea să dedic un articol numai pentru domnia sa.
Am chiulit azi de la facultate ca să mă învârt un pic prin anticariate, să mai caut ceva frumos de citit. Buletinul l-am învăţat pe dinafară, Plai cu Boi nu mai apare, Hustler e integral trasă de pe net, FHM e pentru copii şi Playboy nu cumpăr ca să nu-i fac vânzare lui Sârbu. În fine, revenind, într-un anticariat am văzut o lucrare de specialitate despre creşterea cabalinelor. M-am gândit că n-ar strica să i-o fac cadou vecinului de culoare, proprietarul minunatului animal din spatele blocului. De fapt, al animalelor, că în ultimul timp s-au înmulţit peste măsură. Era interesant de găsit în carte câte ceva despre înmulţirea la cai, şi anume dacă aceasta se face prin diviziune, altfel nu-mi pot explica viteza cu care patrupedele au apărut în număr de 4 într-un timp aşa de scurt. E cineva de la ţară care ştie cât durează perioada de gestaţie la iapă? Hai nu vă sfiiţi. Dau o bere!
În concluzie, adresez cele mai bune urări familiei d-lui primar Oprescu, mult mai preocupat de cum să bage Bucureştiul în Cartea Recoardelor decât de faptul că pe străzi se plimbă nestingherite animale de fermă. Îi doresc din suflet să găsească dimineaţa în faţa casei (chiar, ştie cineva unde stă?) una bucată balegă, care i-ar putea servi drept o doză sănătoasă de viaţă adevărată. Unde sunt agaricii care să-mi debiteze că dacă n-am votat, n-am voie să mă plâng? Şi eu locuiesc tot în Bucureşti, bă aplaudacilor, deci comentez cât vrea inimioara mea! Preferabil până vine Oprescu de mânuţă cu Onţanu să adune caii din parcare, paştele mamii lor de mincinoşi!

Aceasta-i întrebarea

2008-12-08T07:35:00.000-08:00

:-?

De ce iubim politica

2008-11-30T04:41:00.000-08:00

Din mulţimea de texte recitate de pleiada de indivizi aserviţi care îndeamnă să mergem la vot, cel mai tare mi se pare unul - votul tău contează. Da mă bine. Nu încercaţi să mă convingeţi să cred şi-n Moş Crăciun? Unii, mai şmecheri, au scos alta - votezi pentru viitor. Mă, nici cu asta nu m-aţi atins, oricum în maxim 4-5 ani vă salut din mers. În fine, să facem o recapitulare, aşa ca-n zi de vot, şi să vedem pentru cine dau din guriţă băieţii şi fetele respective.

Domnul din imagini este un fost pedelist care s-a dat brusc cu conservatorii, ca atâţia alţii. Priviţi cum se poartă cu o fostă colegă de partid.

Băsescu e campion la perle, totuşi asta e de departe cea mai tare.

Nici cu Vadim nu ne e ruşine.

Sau...

Ultimul, dar sigur nu cel din urmă, Gigi.

Nu uitaţi să mergeţi la vot, să avem de ce ne rîde pe următorii 4 ani!

Eu dau votu', tu faci botu'

2008-11-24T03:42:00.000-08:00

Azi dimineaţă urmăream, ca de obicei, Antena 1 să văd ce-a mai făcut Laura Andreşan şi dau de o mâzgă de spot, produs de Guvern (cine altcineva?) care ne îndemna să mergem duminică la vot. Nu m-au convins. De ce să merg? Ca să aibă PNL-ul ce voturi să fure? Nici nu mă gândesc. În fine, nu asta e ideea, oi fi eu mai bătut în cap, nu vă luaţi dupe mine. Dacă credeţi că aveţi ceva de câştigat şi nu vreţi să faceţi gunoi în casă (cum spunea profu' meu de mate), mergeţi la vot. Dar în colegiul meu (nr. 6, Bucureşti) candidează numai anonimi, nici dacă aş vrea să votez n-aş avea cu cine. La unchi-meo în 1 Mai se bate maestrul Sergiu Nicolaescu, la mine în Baicului, toţi agaricii.
Rodica Nassar - PSD. O doamnă de culoare, după faţă - vânzătoare din Obor, după nume - arăboaică. Deputat până în 2004, Preşedinte Grupul parlamentar de prietenie România-Liban. Învârte afaceri cu firme din republica menţionată. Gurile rele spun că e adânc băgată în mafia arabă. Nu, mersi.
Tudorel Filimon - PDL. Îl ştiţi pe ăsta? Unu' gras de joacă într-o mizerie de serial de la Pro TV. No comment. Oana Zăvoranu era de 1000 de ori mai bună!
Florin Melciu - PNL. De ăsta n-a auzit nici mă-sa. Oricât de fanatic liberal ai fi (şi cunosc câţiva), cum pana mea să votezi Melciu? La profesie a trecut analist politic. Frecangiu. Cică a terminat la mine la facultate şi e mare sculă în Institutul Naţional de Administraţie. Probabil datorită competenţelor şi meritelor deosebite. Marş mă d-aici. Îmi place sloganul lui - Eu dau totul, tu-mi dai votul. Da' n-ai vrea tu să-mi faci botu?
Mai vreţi? De la PNG candidează finul lui Gigi Becali, Tudorache parcă îl cheamă, un tip negricios, violent, care s-a bătut cu nişte PDL-işti pe stradă şi a făcut apoi mare scandal la TV. A, şi mai e domnul Csilla Fazakas de la UDMR :)). De profesie traducător. Poate îşi traduce singur o urare de bine: Meenegh o zoniad piciiaiabo. Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli de ortografie dar nu stăpânesc limba cailor la perfecţie.
În fine, se pare că vom avea un guvern neo-comunist PSD-PC, dar tot e mai bine decât cu actualii demnitari unguri şi slugile lor liberale. Apropo de partidul cu săgeata erectă, sper să şi-o ia ca ţărăniştii în 2000, să ajungă la 3-4% şi acolo să rămână în vecii vecilor, Amin!

Ca la şcoală

2008-11-18T05:16:00.000-08:00

Am fost de curând la ceva ce trebuia să fie un training, doar că a ieşit un fel de stand-up comedy datorită slabelor legături cu realitatea ale d-nei sau d-rei care trebuia să fie traineriţă (traineristă sună a traseistă şi e urât). Mi-am adus aminte de cei câţiva ani de şcoală pe care i-am făcut şi eu, fiindcă aşa a fost, cam ca la şcoală, adică multe reguli, multă vrăjeală, şi la final n-am învăţat nimic. Şcoala e bună, dar să n-o iei în serios, zicea Nae Ionescu, unul de care probabil n-aţi auzit. Sau dacă aţi auzit, nu l-aţi citit. Nici eu n-am citit decât puţin din el, dar mai e timp. În fine, dacă a spus asta acum 70 de ani, mă întreb ce părere ar fi avut despre învăţământul românesc din ziua de azi. Despre performanta şcoală românească, plină de elevi care au 10 cu felicitări la română dar scriu cu q, k, bn, tn etc.
Sunt unii care le place şcoala (cum ar spune un vecin). Ei tocesc tot ce prind, au note mari, iau premii şi burse, merg la olimpiade, le fac pe toate. Iau capacitatea cu medii astronomice şi intră la cele mai bune licee. Apoi bacul, cu medii la fel de mari, şi se duc în masă la ASE. Ce mai, dacă n-am fi conştienţi că în România examenele se iau pe pile şi\sau şpagă, am zice că-s chiar deştepţi. Dar cum ştim din experienţă, ne abţinem. În fine, e ok să-ţi placă şcoala, că doar n-o vrea nimeni să ajungă fotbalist sau manechin, dar chiar să le ştii tu pe toate? Să fii tu miezu' din dodoaşcă? Să-ţi toceşti coatele şi creierii în liceu ca în câţiva ani să ajungi să împarţi fluturaşi? Să faci videochat? Telemarketing? Asistent manager? :)) Bet you didn't see that coming!
Circulă o inepţie de factură comunistă printre acei elevi excepţionali şi frustraţi. Dom'le, în România se face şcoală adevărată! În America ăia învaţă într-a 8a ce învăţăm noi într-a 5a! Corect, probabil aşa se explică de ce ei sunt putere mondială iar economia noastră trăieşte din banii căpşunarilor.
Şi că tot vorbim de şcoală, aveam un vecin cu o meserie ciudată. Era învăţător. Cum pana mea să fii învăţător? Da' asistent medical nu te-ai gândit să te faci? Astea sunt meserii prin excelenţă femeieşti. Să moară cine vă minte, femeile sunt făcute pentru catedră. Aţi observat pasiunea lor de a învăţa pe toată lumea câte ceva? Orice. Să nu înjuri, să nu porţi tricouri de rocker, să nu arunci prezervativele pe geam etc. Unele ne-ar da şi examen în fiecare zi dacă ar fi după mintea lor. Şi, credeţi-mă, mulţi am rămâne repetenţi.

Semnează: un fost elev mediocru.

Vota-mi-ai

2008-11-07T08:51:00.000-08:00

Dom'le, vin alegerile, şi unii merg la vot ca musca la... îngrăşământ. Lumea votează din diverse motive - principiu, convingere, speranţă, datorie - şi nu are rost să le luăm la rost acum. Dacă alegerile sunt Dumnezeul democraţiei, consideraţi-mă ateu. Eu văd votul la noi ca pe un fel de masturbare socială. Ca orice formă de onanie, e sănătos să fie practicat de toată lumea din când în când, important fiind să n-o luăm în mână prea des. Ştampila, desigur.
În liceu aveam o profă de română semianalfabetă (poreclită Cizmuliţă) care ne punea să facem rezumate la orice text din programă. Având în vedere că mulţi dintre cei care (încă) mă citesc habar n-au de politica românească, voi încerca să-i luminez un pic după metoda distinsei Cizmuliţe.
Sunt curios dacă guvernul o să mai fure cum a făcut anul trecut la europarlamentare. Altfel nu-mi explic cine i-o mai vota pe ăştia cu 14-15% cum mint sondajele. Avem un guvern de dreapta, condus de Călin Pinocchio Tăriceanu, şi asta se vede deoarece o miniştrii o iau cam des la frecat în mîna mai sus menţionată. Suntem conduşi de securişti (Meleşcanu, Vosganian, Orban), retardaţi (Nicolăescu, David, Orban) şi, bineînţeles, unguri (Korodi, Borbely, Orban). Un guvern liberal care a îngheţat primele salariale şi a cumpărat loganuri cu 70.000 de euro bucata. Şi ăsta e doar palmaresul pe luna trecută. În fine, există şi ceva care-mi place la Călin Nebunu - nevastă-sa Ioana.
Când eram mic visam să fiu star de tembeliziune şi să apar la Abracadabra. Mai ştiţi emisiunea aia? Pe Magicianu îl mai ţine minte cineva? Ei, gândiţi-vă la el şi aveţi imaginea preşedintelui în funcţie. Un tip glumeţ, cam beţiv, înconjurat de nişte copilaşi veseli care dansează după cum le cântă dânsul. Şi, mai ales, care minte. Minte pe faţă, minte pe dos, ce pana noastră, Băse ne-ar minţi şi în somn dacă nu l-ar avea aşa greu din cauza băuturii. Aşa cum Magicianul făcea pe vremuri tot felul de scamatorii, şi minorii puneau botu'. Măcar el era inofensiv cu Abramburica şi ceilalţi copilaşi simpatici care ţopăiau în jurul lui, dar uitaţi-vă la Patapievici, Tismăneanu, Ungureanu şi alţi intelectuali corciţi, tovarăşi de pahar ai d-lui preşedinte originar din comuna Murfatlar, judeţul Constanţa.
Continuând basmul mai la stânga, dăm de Voiculescu cu antenele din dotare şi echipa lui de şoc (Gâdea, Stan, Ciutacu, Mircea Badea) care-l înjură la ordin pe băsel. Şi de femeia gonflabilă a americanilor (@Romare) alias Mircea Geoană care chiar se crede preşedintele celui mai mare partid din ţară. Ăştia doi şi-au reluat povestea de dragoste începută cu alianţa PSD+PUR(egal pedofilie, vorba parazitului) şi întreruptă pentru o scurtă vreme de vajnicul conservator Voiculescu, acest veritabil succesor al lui Titu Maiorescu. Ce să le zic, casă de piatră, de la ANL eventual, şi la mai mare!
În fine, eu unul m-am săturat de toţi cei de mai sus şi de alţii ca ei, drept pentru care, în principiu, stau acasă duminică, 30 noiembrie. Sau dacă mă lipesc de vreo comisie, cum am de gând, fac cu pixul o căsuţă şi o trec pe Oana Zavoranu! Trăiască!

PS - se mai ocupă cineva de turism electoral? Contactaţi-mă vă rog, sunt ultrainteresat! Mulţumesc anticipat!

Nişte sexişti împuţiţi

2008-09-30T06:22:00.000-07:00

Revenim cu o nouă filă a acestui veritabil Raport Clismăneanu al generaţiei McDonalds. Din ciclul Gândirea simplă a oamenilor simpli, de câte ori aţi auzit pe cineva spunând Eh, bărbaţii ăştia sau Toate femeile sunt la fel? Mă amuză foarte tare mentalitatea respectivă, dar şi mai tare faptul că aceleaşi persoane care gândesc aşa te acuză instananeu de rasism dacă spui lucruri evidente, de exemplu că negrii put, chinezii au ochi oblici sau că ţiganii nu sunt romi. O să mă întrebi de unde ştiu că negrii put. Ştiu, mânca-ţi-aş ochii tăi de păpuşe mică şi liberală, că am avut colegi din toate colţurile Africii şi la facultate şi la servici (nu serviciu cum e la modă să se scrie acum), şi oricum nu e asta ideea.
Cum spuneam, am observat că cei mai fervenţi apărători ai minorităţilor rasiale sunt de fapt, în intimitatea lor, nişte sexişti împuţiţi. Ei blamează pe oricine nu sare de gâtul primului chinez pe care-l vede pe stradă şi în acelaşi timp tratează persoanele de sex opus (de orice culoare) cu respectul cuvenit unei cizme găurite. Dacă vi se pare că sexismul vă face mai breji decât naziştii care băgau sute de copii evrei la cuptor, vă meritaţi soarta.
Pe scurt, sistemul de gândire în jurul căruia îşi organizează viaţa sentimentală majoritatea voastră de sexişti împuţiţi care sunteţi este următorul: fetele sunt curve/materialiste/proaste, iar băieţii sunt porci/beţivi/obsedaţi sexual. Astea sunt conceptele cu care unii vin de-acasă şi îi învaţă pe alţii mai slabi de înger. Şi apoi ne mai întrebăm de ce îşi omoară unii nevestele în bătaie, de ce alea îi înşeală, de ce nu mai există respect ş.a.m.d. Pentru că au, din start, o percepţie greşită asupra celuilalt.
Şi eu, şi multă lume, mai facem băşcălie de culoarea pielii unuia sau altuia. Totuşi n-am cunoscut pe nimeni care să dea în cap cuiva doar fiindcă vine de pe alt continent. În schimb voi, sexişti împuţiţi, ar trebui să fiţi judecaţi pe stadioane, cum spunea un mare om. Fetelor, câţi băieţi sinceri care au vrut să se apropie de voi aţi speriat cu atitudinea e băiat, şi lor doar de sex le pasă? Băieţi, de câte fete v-aţi bătut joc tratându-le ca pe obiecte? Aud? Cum vedeţi o fată mai bine îmbrăcată - pac! îi aplicaţi pe frunte eticheta de materialistă. Cum apare un băiat mai descuiat - pac! afemeiat! Judecaţi de parcă aţi fi vreo instanţă în domeniu, şi, în sufletul vostru negru şi zbârcit, aveţi fantezii cu voi dând sentinţe celorlalţi.
În încheiere, dragii mei, vă rog, continuaţi să deplângeţi soarta negrilor care mor de foame în Africa, aprindeţi lumânări pentru victimele conflictului din Georgia, arboraţi-vă principiile democratice şi alimentaţi rândurile ONG-urilor de profil, dar în acelaşi timp, să nu cumva să aveţi nici o fărâmă de încredere în cei de lângă voi! Şi Hitler a făcut la fel, şi aţi văzut unde a ajuns...

Viva la revolucion!

2008-09-26T03:46:00.000-07:00

Ehe, dragii moşului, am tot aberat noi despre fete şi fetiţe, dar prea puţin despre femei. Doar nu credeţi că putem numi astfel toate pipiţele de prin universităţile patriei care te aburesc că caută dragoste cu năbădăi dar când e vorba de prestat serviciile de rigoare... pauză. Sau pe cele cărora aproape le cresc aripioare de cuminţi ce sunt dar apoi le vezi in Libertatea ţinându-le de urât pensionarilor cu bani. Nu. Femeia adevărată este a altuia.
De ce oare? Pentru că ea ştie, vrea şi poate. Băieţi (cu voi vorbesc, în picioare!) câte aţi întâlnit până acum care vroiau, dar nu ştiau? Sau mai rău, care ştiau şi puteau, dar stăteau prost la capitolul voinţă.
Metoda despre care se vorbeşte în propoziţie este cunoscută în mediul rural sub numele de arvună. Am aflat de la experţi în domeniu cum se procedează: un om are o bucată de pământ (şi ea n-are nimic împotrivă :)) ). Dacă nu e în stare să o are pe toată suprafaţa, ca să nu crească buruieni pe ea, o dă altuia în arvună şi acest individ o lucrează în propriul folos. Atenţie, proprietarului nu-i revine nimic în schimb! Tot astfel sunt unii care dau în arvună prietene sau soţii (tu pe-a mea :) ) către diverse personaje dubioase, denumite ştiinţific dihori.
Cred că conştientizaţi faptul că e o situaţie plăcută pentru toate părţile: ginerică mai scapă de puţină bătaie de cap, dihorul îşi mai alină dorul, de ea ce să mai vorbim ;)) . Vorba yankeului, win-win situation. Ca pe toţi eroii din istoria neamului românesc, o să mă acuzaţi de convingeri socialiste. Da, tovarăşi, vreau instituirea proprietăţii colective asupra mijloacelor de producţie, care-i problema? Sub sloganul nevastă-ta aparţine întregului popor, înainte! Jos cu chiaburii, burghejii şi legionarii! Viva la revolucion!

Din tată-n fiu

2008-09-19T13:24:00.000-07:00

Fază tare. Am un nepoţel de 7 ani jumate pe care-l iubesc mult. De curând a primit cadou o chitară şi merge la şcoala de muzică. După ce l-am învăţat să zdrăngăne cât îmi mai aduceam şi eu aminte a urmat dialogul:

Eu: Să vezi câte gagici agăţi cu chitara când te faci mare!

El: Ştiu... Mami cum crezi că a picat? :))

Ce-aveţi cu mine duşmani?

2008-09-17T08:18:00.000-07:00

...sună versurile unei melodii de-a maestrului Nelu Ploieşteanu, care ar trebui să fie imnul echipei Dinamo. Sondajele au arătat că suntem cel mai hulit club din România, şi s-a văzut ce se întâmplă pe la meciuri. Aţi observat ce striga steliştii pe stadion când echipa lor marchează, indiferent împotriva cui? Înjură Dinamo :)).
Şi nu numai ei, ci toată lumea are ceva cu noi. Nu contează că am câştigat Cupa României de 12 ori, am fost campioni de 18 ori şi de 5 ori semifinalişti în Cupele Europene. Dinamo continuă să fie privită în subconştientul colectiv ca echipa lor, a câinilor, a securiştilor, cu Gheorghiu Dej şi cu Stalin pe banca de rezerve. Suntem plicticoşi, murdari, bogaţi, corupţi şi tot ce trebuie. Întruchipăm tot ce are mai rău fotbalul şi, prin extensie, neamul românesc.
În acelaşi timp, Steaua e echipa oamenilor de bine, Gigi e un ideal de forţă şi onestitate, jucătorii luptă pentru dreptate, sunt Cavalerii Mesei Rotunde şi singurii Păstrători ai Adevăratei Căi. Chiar dacă pe vremuri era echipa lui Valentin Ceauşescu şi blatul erau o obligaţie profesională. Sau legitimau cu japca fotbalişti care făceau armata (vezi cazul lui Gică Popescu). Sau că, până şi în prezent, fac mai multe blaturi decât are Becali oi în turmă. Sau că Rădoi, idolul puştimii roş-albastre, a dat dovadă de prostie cruntă când a spart un geam cu pumnul şi s-a umplut de sânge. Sau că, stelist fiind, Meme a pocnit un suporter chiar în Ghencea fiindcă l-a înjurat pe Dică. Pentru unii, a ţine cu Steaua e o virtute naţională, o datorie, la fel ca blamarea rivalilor, în speţă, a dinamoviştilor.
Nu înţeleg cum apare această mentalitate la oamenii cu cap, care au citit şi altceva decât buletinul. Nu vorbim de maimuţoii cu creierele spălate care nu ştiu bine să vorbească româna, îl idolatrizează pe Guţă şi urmăresc Trăzniţi în NATO. Ei îşi bagă ce-au mai scump în oricine nu ţine cu echipa lor, oricare ar fi ea, deci îi excludem din start. Am avut un coleg de cameră, băiat deştept şi mai citit decât vom fi mulţi dintre noi toată viaţa, care cocheta cu idei anti-dinamoviste în genul celor de mai sus. Şi ca el sunt mulţi. Oare nu poţi să ţii cu echipa ta...şi atât? Fără să-i înjuri pe alţii? Şi dacă eşti stelist, nu poţi să ţii cu altă echipă românească în UEFA? Până la urmă punctele alea sunt în folosul tuturor. Dacă ajung să le facă :)).
O să-mi spuneţi că scriu aceste rânduri din perspectiva suporterului frustrat al unei echipe care nu e în stare să joace. Probabil. Ţin cu o formaţie care a avut 4-0 cu Foresta Fălticeni pentru ca în 25 de minute să ia 5 goluri (vă mai amintiţi acea după-amiază de miercuri din primăvara lui 2000?). Dar tocmai înfrângeri ca asta dau jocului făcut de Dinamo un dramatism pe care nici un stelist ai cărui favoriţi câştigă pe blat cu 4-0 la Constanţa nu-l poate percepe.
Multă lume cunoaşte moto-ul galeriei Rapidului: Singuri împotriva tuturor. Mereu am crezut că ni s-ar potrivi mult mai bine...

100 litri garduri

2008-09-12T06:32:00.000-07:00

Vino iubita mea, sunt sub prima masă, sună un cunoscut cântec alcoolico-studenţesc. Se cer însă câteva interpelări - de ce eşti sub masă şi nu cu iubita? De ce nu eşti cu iubita, pe masă? Şi unde naiba e iubita? Pe vine, din moment ce o chemi. În fine, în cele ce urmează vom încerca să determinăm care pana noastră e problema băieţilor cu băutura şi de ce pana lor se prefac fetele că nu înţeleg.
Există pe lumea asta un lucru pe care-l fac băieţii (nu obsedaţilor, nu ăla :)) ) când sunt veseli. Sau când sunt supăraţi. Sau plictisiţi. Când simt că lucrurile merg un pic mai bine. Sau mai prost. Sau nu. Când sunt singuri sau cu prietenii. În fine, acel dar al zeilor de care vorbesc este cunoscut sub denumiri variate, şi înţelepciunea populară românească şi-a atins culmile desemnându-l. A trage la măsea, drojdier, a se machi, cocârţar, toate aceste variabile fac parte din câmpul lexical al unei singure constante: beţia. Adică acea stare aferentă şi specifică consumului de alcool. În exces, ar zice unii, dar treaba asta-i relativă. Am prieteni care după 5 beri sunt sub masă şi alţii care abia se încălzesc cu aceeaşi cantitate.
Sunt două întrebări de bază pe care fetele le pun pe marginea subiectului. Le-am pune şi noi mai multe tot pe margine :) (iar n-am găsit altă rimă). Multe vor să ştie de ce bem. Faza tare e că... atenţie: nici noi nu ştim. Pur şi simplu. De ce nu? De ce e iarba verde nu vreţi să ştiţi? Da voi de ce vă daţi cu chestii colorate pe la ochi? Corect, ca să fiţi frumoase. Şi noi vrem să fim, doar că pe interior :)!
Mai e un posibil răspuns. Ştiţi ce zice reclama la Calgon? Trăim într-o ţară cu multă apă dură. N-am vrea să facem pietre la rinichi de la sedimentele şi mineralele din apă, aşa că vinul şi berea sunt mult mai sănătoase.
Apoi mai e întrebarea: bei mult? Nu, beau destul! Unii spun că cantitatea e un deliciu. Şi, la urma urmei, e chiar utilă metoda. Fiecare ar trebui să ştie unde are limita, şi nu află decât dacă încearcă. În mod susţinut. Practice makes perfect :)! Filosofia aia de duzină despre cunoaşterea propriului corp n-a fost lansată tot de femei? Fetelor, nu vă supăraţi că vă urmăm îndemnul!
În fine, putem abera la infinit pe tema asta. Personal îmu place să beau la voie bună şi încerc să nu consum mai mult decât pot duce, totuşi am şi eu la activ câteva experienţe de care nu-s chiar mândru, vorba aia, shit happens. Băieţi, nu-mi ziceţi că nu vi s-a întâmplat să ieşiţi la o bere de plictiseală şi dimineaţă să nu mai nimeriţi să vă ţineţi de gard. Sau, ca unui prieten, să vrei să ajungi în Kogălniceanu şi să-i spui şoferului de taxi Brâncoveanu. Doar nu suntem animale! În încheiere, un sfat practic: când vă puneţi pe chefuit asiguraţi-vă că nu aveţi la voi cuţite! Credeţi-mă pe cuvânt :))!

Am pierdut bine, păcat că am jucat...

2008-09-08T03:59:00.000-07:00

Sâmbătă seară am citit, am ieşit în oraş, am băut, pe scurt, am făcut orice altceva decât să privesc la naţionala de rahat a unei ţări de rahat. Nu-mi mai pasă deloc ce se întâmplă cu băieţii lui Piţi de când au ratat lamentabil calificarea la mondialul din 2006, iar astă primăvară eram chiar nesimţit, arboram pe messenger drapelul Franţei\Italiei\Olandei tocmai când aveau ai noştri meciurile respective. Apropo, îmi plac mult băieţii şi fetele din lista mea pătrunşi până la os de cel mai arzător sentiment patriotic când joacă România. Nu mai contează că habar n-au de istoria românilor, că dacă-i pui să vorbească despre Eminescu, de exemplu, nu ştiu nici să reproducă mâzga de cunoştiinţe pe care ar fi trebuit s-o înveţe în şcolile noastre de rahat sau că, în restul timpului îşi bagă copitele integral în ţara pe care o aclamă timp de 90 de minute la câteva luni. Ei ţin cu România, sunt suporteri adevăraţi şi români adevăraţi, ca şi cei 11 cercetători botanişti deghizaţi în tricolori care de fapt intră pe teren ca să studieze creşterea gazonului.
Ce nu vor unii să înţeleagă este că există o grămadă de motive de supărare, dar nici unul dintre ele nu ar trebui să fie înfrângerea pe deplin meritată a unei echipe de rahat, oricare ar fi ea. Nu mai ştiu cine zicea că nici o femeie nu poate da mai mult decât ce are. E valabil şi pentru naţionala vegetală, vorba lui Geambaşu, a celor 11 onanişti obosiţi care ne-au demonstrat, ca de atâtea ori în ultimii 4-5 ani, că nu merită interesul.
Singura parte bună e că în sfârşit, naţionala noastră a ajuns la acelaşi nivel cu Anglia, Franţa şi Brazilia! Toate sunt în criză. Mulţumim băieţi! Vă iubim pe toţi, pe rând (ştiţi voi restul)!
Dar nici cu oficialii nu mi-e ruşine. Mai ştiţi ce spunea Piţi la câteva minute după fluierul final al partidei cu Olanda, scor 0-2, din grupa Campionatului Mondial? Am jucat bine, păcat că am pierdut. Tipic românesc. Nu-i de mirare că se întâmplă atâtea lucruri dubioase într-o ţară în care antrenorul naţionalei face astfel de declaraţii. Profundă chestie, fix din puţul gândirii celui alintat pe vremuri cu dulcele cognomen Piţi Babaros. Să-ţi moară la intrare că aţi jucat bine? Staţi să vedeţi ce dă pe gaura gurii Sandu de la FRF după bătaia de sâmbătă: Nu putem pretinde să ne calificăm la fiecare turneu final. Mi se pare corect. Dar în situaţia dată (nu ne-am mai calificat de pe vremea lui Hagi), mai corect ar fi ca nici domnia sa să nu mai pretindă funcţia pe care cu onoare o călăreşte de mii de ani, să se lase, vorba aceea, de meserie şi să-şi crească liniştit nepoţii (fiică-sa am văzut cât de bine crescută e).
Acum, ce mă irită personal nu e prestaţia penibilă a pieilor roşii în tricouri galbene (cu asta m-am obişnuit), ci reacţiile de după. De ce nu spune nimeni ceea ce e evident pentru toată lumea? Da frate, suntem de rahat, am jucat ca nişte cizme găurite, iar echipa noastră nu e în stare să se califice nici la Olimpiada Specială, proba Fotbal pentru Persoanele cu Dizabilităţi. Primul pas în rezolvarea unei probleme e recunoaşterea. Până atunci, ruşine!

Liviu de la BCR

2008-08-24T00:26:00.000-07:00

Cea mai idioată reclamă din ultima vreme, care le devansează clar pe cele de la detergenţi, e mizeria cu BCR-24-PLM sau cum i-o zice. Eu în general sunt destul de calm, dar când apare inepţia respectivă (destul de des) aş arunca televizorul pe fereastră dacă n-ar pica în capul calului care paşte la parter, ducând la un scandal cu proprietarul de culoare al patrupedului. În fine, de mult credeam că producătorii reclamelor BCR, şi nu numai, sunt nişte retardaţi - vezi sloganul 'Ştim întotdeauna ce-ţi doreşti'. Mi-aş dori ceva cu mamele voastre, la câţi draci îmi faceţi, mă rezolvaţi, ce ziceţi? Dar noua mâzgă, vorba lui Nicuşor de la Brăila, le întrece pe toate.
Scenariul, dacă putem vorbi de aşa ceva, e simplu - o paraşută deşelată cu faţă de pechinez flămând (flămândă fiind şi ea de altfel, dar de altceva), care pare a fi, după vorbă, după port, clona nereuşită a Magdei Ciumac, tunsă cu ciobul, un fel de Rihanna în mizerie, cu ţinută de piaţa Obor - sectorul 3 la leu, în fine, o zdreanţă schiloadă şi crăcănată de parcă şi-ar fi uscat ciorapii pe locomotivă™ (®Romare) stă la o terasă cu un lache şi un borac. One big retarded happy fucking family. Şi cum stau ei şi se uită ca nişte cârnaţi ce sunt unu-n gura altuia, deodată ştoarfa guiţă : 'Apropo, ai plătit lumina?' La care lache al meu cască gura cât roata de la tractor (oare de ce-mi aduce aminte asta?) în loc să-i spună, cum ar fi şi firesc: 'Păi bine fă rapandulo, de-asta îţi arde ţie acum?'. Şi petarda decolează în secunda următoare, aproape că-i înfige lui lache un scaun între ochi. La masa următoare, surpriză, un alt lache, de data asta băiatul ăla cu cravată roşie şi faţă de transexual albinos care aduce ursuleţul şi bomboanele cuplului bovin din altă producţie viermănoasă marca BCR. Acest veritabil căţeluş cu părul creţ (apropo de ce-şi doresc femeile), alintat de fani (veţi vedea de ce) Liviu de la BCR, sare într-un suflet de la masa căreia îi făcea umbră degeaba şi nechează: 'Da' ştiţi că folosind serviciul BCR 24PLM...' bla bla bla. Apoi răţuşca cea urâtă amintită mai sus, după ce bagă un rânjet pionieresc a la Andreea Marin, care mă face să mă înverzesc de nervi şi greaţă, dă pe gaura gurii următoarele: 'Da, ştiu, şi deja folosesc serviciul PLM, (atunci de ce PLM mai fac reclamă?) dar... vroiam să plec puţin'.
Imaginaţi-vă câte înjurături pe secundă se aud de la fereastra mea la faza asta. În încheiere, înainte să mă duc să mă dreg cu o sare de lămâie, vă invit să apreciaţi iniţiativa băieţilor din imaginile de mai jos. Apropo, ai plătit lumina? Nu, marş la produs!

Cartonaşul roşu

2008-08-20T04:32:00.000-07:00

Îmi spunea mai demult o domnişoară cititoare că ar fi curioasă să vadă cum tratez un subiect care nu e legat de femei. Cu cea mai mare plăcere te servesc, ce poate fi mai paralel cu întreaga tagmă femeiască decât fotbalul?
Şi totuşi, femeia e ca mingea. Nu, nu vreau sa spun că e rotundă (deşi unele...) sau că trebuie s-o joci în picioare (misoginilor!). Ideea e alta: trebuie să ştii când s-o pasezi. Ne-am minunat cu toţii de ce putea face Mutu în zilele lui bune, când avea posesia balonului şi trecea printre fundaşi ca un cuţit prin brânză, dar am văzut şi ce iese când încearcă, să zicem, Bănel Nicoliţă să facă la fel. Şi cum sunt mult mai mulţi Bănei pe lumea asta decât Muţi, cel mai indicat e jocul de pase.
Dar băieţii din ziua de azi nu au spiritul de echipă al celor din generaţia de aur, ei visează să atingă performanţele (sportive, financiare, sexuale) ale idolului lor Mutu şi mai bine ar leşina pe teren decât să dea drumul la minge. Unii joacă chiar cu mai multe mingi, pe sistemul una acasă, alta-n deplasare (vezi exemplul clasic, Costel de la Vacanţa Mare) ca să arate cât sunt de potenţi.
Când doi îţi zic că eşti beat, te duci să te culci. În cazul nostru, simptomele sunt altele - adversarii încep să-ţi dea la gioale, te fluieră tribuna, sau, mai rău, arbitrul (dacă n-a cotizat nea Gigi unde trebuie) sau te trezeşti cu o brichetă rătăcită în cap - măcar asta ar trebui să-ţi dea de gândit. Ce-i de făcut? Un singur lucru - dai naibii drumul la minge şi i-o pasezi unuia mai bine plasat, dacă nu vrei să ajungă la adversar.
Aşa-i şi cu femeia - o joci cât o joci, vezi că nu ajungi la poartă sau o dai numa-n bară. În cazul ăsta, ca să nu iei cartonaş roşu, ceri singur schimbarea, saluţi tribuna, părăseşti terenul frumos, fără înjurături sau pumni (Ganea a pocnit un arbitru şi acum nu mai joacă nicăieri) şi laşi postul unui coechipier. Măcar ai încercat, poate te descurci mai bine la următoarea partidă. În fotbal şi în dragoste (n-am găsit altă rimă) întotdeauna există o partidă mai bună. Femeia... pardon, mingea trebuie să circule. Asta-i regula jocului.
PS domnilor oficiali rrapidişti, dacă Steaua şi Dinamo sunt avortonii fotbalului românesc, ce s-ar putea spune, analogic vorbind, despre echipa pe care cu onoare o conduceţi? Să vă dau un indiciu? Mai lăsaţi-o jos, că croncăne...

Liquor and Whores

2008-08-16T00:10:00.000-07:00

Să ridice mânuţa sus cine a învăţat asta în facultate (şi-i pare rău)!

Olimpiada de toamnă

2008-08-14T03:48:00.000-07:00

O restanţă e ca o femeie: n-ai restanţă, n-ai prestanţă, zice o vorbă din bătrâni. Eu vara asta am avut trei, dar parcă ar mai fi mers una-două, aşa, la caterincă. Campion e un prieten care are nu mai puţin de 7 (Nicule, să-mi dai 5 lei că ţi-am făcut reclamă). De, fiecare cu câte poate duce, după puterea... pardon, a intelectului, bineînţeles. Unii nu au nici una, săracii de ei, dar, paradoxal, tocmai ăştia nu ies din casă pe motiv că au de frecat... materia (Mircea, se aude?). Oricum, nu o duc mai rău decât cei care au nevoie de mărire.
Reluând ideea într-o notă mai puţin veselă, o restanţă e exact ca o gagică cu care ai terminat-o cine ştie din ce motive şi care te sună după fix 2 luni jumate şi te invită la un cico fără obligaţii, că aşa le place la don şoarele studente. Am un alt amic care tot dă la o anumită restanţă (trăiască limba română care îmi permite astfel de jocuri de cuvinte libidinoase!) de vreo 5-6 ani, şi tot are şanse microscopice de promovabilitate. De fapt, în locul lui aş fi încercat de mult o altă facultate, dar omul spunea că e îndrăgostit, trăieşte un sentiment frumos şi... alte bălării de compunere şcolară. La început. Acum, se plânge că n-are alternative :)). În fine, destul despre alţii, că apoi se supără şi se închid în casă, cum fac de obicei, aşa că să vă mai zic despre mine.
Eu îmi tratez restanţele cu maximă seriozitate. Zilele astea, cum am avut puţin timp liber, pac! m-am pus cu burta pe carte până m-a apucat durerea de cap, deşi pe cursuri nu prea m-am uitat. Din acelaşi motiv n-a dat tata la facultate - când să înveţe, îl lua câte o migrenă de-i suna darabana în cap. M-am pregătit sîrguincios, am transpirat ca un câine tot trudind la restanţe pe căldura asta şi aştept 1 septembrie ca să pot culege roadele (ce comunist sună). După care, iar - pac! cu burta pe carte şi dă-i şi dă-i, ne pregătim pentru noul an universitar, că doar toamna se numără boboacele. Cam asta ar fi, acum v-am lăsat că bat iegzamenele la uşă şi nu le ia nimeni în locul meu.
Apropo, ştiaţi de ce preferă fetele examenele orale?
Fiindcă profesorii termină mai repede.

La mine-n cartier

2008-08-01T03:54:00.000-07:00

S-au schimbat o mulţime de lucruri de când n-am mai scris - a căzut bila de pe ASE, Magda Ciumac s-a apucat de cântat manele, Oana Zăvoranu şi Avramescu vor să intre în Parlament... Numai femeile au rămas la fel la fel (sugative-n portofel, vorba unui şlagăr din pieţele patriei). Drept pentru care postul ăsta nu este despre femei, că (nu-i aşa?), are şi ele voie să mai respire, săracele.
Eu mi-am petrecut jumătate din adolescenţă ascultând BUG Mafia, şi cealaltă învăţând versurile, deci sunt cel mai mare fan pe care-l cunoaşteţi. Şi când i-am auzit pe băieţi afirmând într-o melodie că ei stau în Baicului în spate la complex şi vorbind despre ce lucruri se mai întâmplă pe acolo, nici în visele mele cele mai umede nu mă imaginam vreodată în distinsa postură de locatar al respectivei zone. Dar anii au trecut, m-am făcut băiat mare (domnişoarele ştie) şi responsabil, m-a mâncat nu vă pot spune unde să-mi iau apartament în Bucureşti şi iată-mă aşteptând autobuzul 143 fix în faţă la complex. There's no place like home!
În afară de Mafia, mai ascult şi manele, şi nu mi-e ruşine deloc să recunosc. Mai ales când nu mai pot de cald şi deschid geamul de la camera mea, care dă spre o strada numită eronat Lunca Florilor. Eronat deoarece flora ca flora, dar judecând după faună ar trebui să-i fi spus Lunca Ciorilor. Cum ziceam, e suficient să deschid geamul la orice oră din zi sau din noapte şi vecinii binevoitori şi coloraţi mă pun la curent cu cele mai noi manele de pe piaţă. Oricum, nu-i mai rău ca la Lizeanu, unde locuiam deasupra unui baterist care repeta numai noaptea, de la 3 la 5.
Dacă am face un recensământ în Baicului, datele ar fi cam următoarele - 70% din populaţie sunt ţigani (eu nu ştiu că există pluralul cuvântului rom, care desemnează o băutură spirtoasă), 10% chinezi, 10% negri africani şi restul, români. E un fel de Bronx al Bucureştiului, doar că n-avem nici un rapper ci interpreţi la darabană care exersează zilnic în parcare. Probabil le-a tradus şi lor cineva expresia americanului "practice makes perfect".
În spate la complex, pe lângă care mi-e frică să strănut, să nu se prăbuşească, îşi fac veacul nişte domni şi fii săi. Ei nu merg ca mine cu 143-ul dimineaţa la muncă, dar au bani. Altfel nu-mi explic cum de au mereu sticlele de bere pline. Domnii respectivi, de altfel cât se poate de serioşi şi prezentabili, răspund la nume de gen Bilă, Bulău, Ospătaru, etc. Cu toţii dau dovadă de spirit civic mai mult decât membrii societăţii civile din România, cu care, altfel, seamănă perfect : am văzut cum au sărit cu toţii în ajutorul unei doamne căreia i-a căzut din sacoşă o sticlă de ulei. Însă, având foarte multe pe cap (exact ca şi Patapievici, Pleşu şi fraţii lor), au uitat să i-o şi înapoieze.
Nu înţeleg de ce ar plăti unii ca să meargă la saună, când pot merge cu 143-ul gratis (de 2-3 luni, n-am văzut decât o singură dată controlor; de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere). Nici la mare nu mai am chef să merg de când a venit căldura : în 143 sunt numai persoane supraponderale şi bronzate, exact ca pe plaja Kudos din Mamaia. Partea mai puţin frumoasă e zgomotul de la frânele autobuzului, care scârţâie de te zgârie la urechi şi îmi aduc aminte de o fostă prietenă care se exterioriza într-un mod asemănător :).
În rest, în Baicului mai există o spălătorie auto la care mă bate maică-mea la cap să-mi duc bolidul, dar mi-e că îl spală băieţii de nu mai are un fir de praf pe ce să se pună. În colţul străzii e un firicel de iarbă pe care paşte cuminte un cal de culoarea ciocolatei cu lapte, de ţi-e mai mare dragul să-l priveşti. Şi se mai construiesc de zor două ansambluri rezidenţiale care vor fi gata în 2-3 ani şi cuprind vreo 10 de blocuri de câte 15 etaje fiecare (vezi www.planorama.ro/). Îmi place sloganul lor : Te ridici împreună cu cartierul tău! . Asta să i-o spună lui Bulău...

Ascultă şi învaţă

2008-07-14T03:55:00.000-07:00

Nu ştiu unde le tot găsesc eu, dar melodia asta le întrece pe toate. Lumea zice că e muzică bolnavă dar mie mi se pare chiar haioasă. Aşadar, special pentru cine ştie, dar mai ales pentru cine nu, audiţie plăcută.

Pick'em, Lick'em Stick'em lyrics by David Allen Coe

I was 15 going on 20 when i met up with the soul man
He was quite a lover of the cards and of the dice
And he had whores and he had ladies, he made love and he made babies
He could tell some damn good stories and give some good advise

You gotta learn how to pick'em son, learn how ta lick'em son,
Learn how to stick'em son... between the thighs
And you got to try not to beat'em too much, try not to teach'em too much
Try not to feed'em to much bull shit and lies.

He sat down and poured some whisky and he mixed it up with water
Here's a picture of my daughter he would say and he would sigh
And he would drink and laugh a little as he picked up that old fiddle
That same ol riddle... I never did knwo why.

You gotta learn how to pick'em son, learn how ta lick'em son,
Learn how to stick'em son... between the thighs
And you got to try not to beat'em too much, try not to teach'em too much
Try not to feed'em to much bull shit and lies.

Now the years have seen him burried, his daughter and me married
I was sure he raised her right an taught her how to fuck
When i asked her what he told her she said he'd never scold her
He would always hold her but he never told her much

Well he told her men were plain and simple, told her love was like a pimple
Once you squeez the juices out it just goes away :))
He taught her how to hold on tighter and he taught her not to let men fight her
And then there was this poem he taught her on his dieing days:

You got to learn how ta suck'em daughter, learn how ta fuck'em daughter
Learn how to take their money and learn how to cry
You got to try not to hold'em too much, try not to scold'em too much
Try not to feed'em too much bull shit and lies.

You gotta learn how to pick'em son, learn how ta lick'em son,
Learn how to stick'em son... between the thighs
And you got to try not to beat'em too much, try not to teach'em too much
Try not to feed'em to much bull shit and lies.

Dulce-i vinul

2008-07-01T03:59:00.001-07:00

Am revenit cu forţe proaspete, pentru că, nu-i aşa, mai trebuie şi cultură. Iar pentru cei mai mulţi cititori de-ai mei este, pe bună dreptate, greu să deschidă o carte pe canicula asta, aşa că măcar citiţi la băiatu'.
Într-un interviu care a apărut şi la cârcotaşi, Conţac spunea, şi anume în felul următor: până la 25 de ani, femeia e vin nou; de la 25 la 30 e vin vechi; de la 30 la 40 e şampanie şi de la 40 în sus e răsuflată. Până acum n-am făcut decât să citez, deci păstraţi acuzaţiile de misoginism pentru mai târziu, că o să vă dau cu plăcere ocazia. Nu mă îndoiesc de experienţa şi inteligenţa lui nea Conţac, dar am câteva completări la afirmaţia domniei sale.
În primul rând, ce te faci cu vinul de masă, ordinar, la plastic făcut din pastile? Indiferent de culoare (şi ea destul de îndoielnică) are acelaşi gust, de praf de curăţat dizolvat în apă stătută. E ieftin (dacă-mi amintesc bine, vreo 7-8 lei o sticlă de 2 l), îl beau în special muncitorii, studenţii sau alte categorii defavorizate şi provoacă mari dureri de stomac, ficat, cap etc. chiar daca e consumat în cantităţi mici.
Apoi, cine n-a văzut destule femei răsuflate până în 25 de ani? Mortul de la groapă nu se mai întoarce, zice o vorbă din bătrâni. Şi nici băutura răsuflată nu mai e consumabilă. Ce o să se întâmple cu ele mai departe, nea Conţac? Mi-aş imagina eu ceva, dar nu e deloc o imagine plăcută :)).
Şi, dacă tot a dat-o Conţac în registrul băuturilor alcoolice, de ce să ne limităm la vin? Personal, deşi m-am lăsat momentan de sportul ăsta fiindcă recent m-am îmbătat rău de tot şi m-am cuminţit (pretenii ştiu de ce, cu ce şi alte detalii tehnice), îmi plăcea tăria. Băutură adevărată, ca şi femeia adevărată: tare, cu aromă, nu te doare capul dacă dai dovadă de moderaţie. Când mă simţeam în formă le mai şi amestecam, dar nu recomand metoda celor cu un ficat slab. Pot să apară oricând complicaţii grave.
A, şi mai am o curiozitate: pe Costel de la Vacanţa mare îl mai ţine ficatu' sau şi l-a pus în pioneze? Hai noroc băieţi şi la mai mare!!

Cafea cu parfum de femeie

2008-06-14T03:44:00.000-07:00

În secolul IX în Etiopia, un păstor a observat efectele ciudate pe care consumul boabelor de cafea le-a avut asupra caprelor din turma lui. Animalele aveau foarte multă energie, începuseră să alege în cerc sau chiar să danseze, probabil cele cu mai mult talent artistic nativ. Aşa spune legenda că a fost descoperită cafeaua, fără de care o mare parte din noi n-ar putea trăi. Acelaşi lucru, dar care ne priveşte pe noi toţi, se poate spune despre femei. Ele au fost descoperite cu mult înaintea cafelei şi, probabil, consumul nu a avut acelaşi efect energizant, ci dimpotrivă.
În ziua de azi, doamnelor, domnişoarelor, mamelor şi femeilor în general (cum ar spune idolul meu Conţac) le place să fie scoase la o cafea. Fie că poartă discuţii în interes de serviciu sau doar din plăcere, e musai să mergă la o cafea. E drept, şi gama s-a diversificat, acum au de unde alege, nu mai e ca pe timpul lui Ceaşcă, atunci când tot pentru o ceaşcă amărâtă şi amară, băută în bucătărie sau pe balcon trebuia să macini juma de oră la râşniţa cu manivelă de te lua cu dureri de dreaptă mai ceva ca pe prietenul Emil.
Sunt cafele de tot felul aşa cum sunt şi femei de tot felul. Există câte un fel de cafea pentru fiecare femeie, totul e să ştii să le împerechezi la timpul potrivit, altfel suporţi consecinţele. Astăzi, studentele patriei preferă tot felul de surogaţi în locul unei cafele ca de la mama ei. Şi asta e bucuria celor care nu au în dotare decât un amaretto trist sau un capuccino îndoit cu lapte şi frişcă, eventual şi cu ciocolată rasă pe deasupra, care mai mult ameţesc decât îşi ating scopul. Degeaba îţi serveşti prietena cu câte o vrăjeală fandosită, de exemplu un espresso lung, că tot subţire e. A trecut de mult de vârsta la care bea ciocolată cu lapte şi probabil că n-ai tu scheme în cap câte ceşti a golit la viaţa ei.
Acum, revenind la tinerele consumatoare, nu cred că este una care, la începutul carierei de băutoare de cafea, să fi refuzat vreo ceaşcă, indiferent de ce conţinea ea. Dar acum sunt şi ele studente şi au devenit deodată mai selective, nu pot da gât orice sau oriunde, şi mai ales de la oricine. Timpurile se schimbă şi oamenii odată cu ele, iar fetele noastre au uitat de vremea când nu aveau atâtea principii (nu are legătură cu articolul anterior) şi lingeau zaţul în fiecare dimineaţă...
Eu personal cred că o femeie adevărată este aceea care ştie să aprecieze o cafea adevărată: neagră, tare şi fără îndulcitori. Eventual două, că fata e de cursă lungă şi nu se satură dintr-o ceaşcă. Deci, care bea o cafea?

PS - pentru cine nu înţelege, cum ar zice cineva, articolul nu are legătură cu cafeaua :))).

Teorie politică aplicată (pe femei) partea II

2008-06-07T05:27:00.000-07:00

Regimul parlamentar

Am analizat cu succes răsunător influenţa principiilor constituţionale asupra sistemului politic şi a actului de guvernare propriu-zis. Am stabilit că dacă principiul zice nu, atunci Constituţia te trece forţat la regim (politic) şi te îndrepţi, din lipsă de opţiuni, spre procesul de autoguvernare, ideologic vorbind, de dreapta. Să trecem acum la distincţia parlamentarism-prezidenţialism în cazul regimurilor politice, respectiv al femeilor.
Un regim parlamentar presupune autoritatea sporită a Adunării reprezentative în raport cu puterea guvernamentală. Principiile constituţionale ale adeptelor unui astfel de regim coincid cu cele aparţinând parlamentarilor din dotare, care pot fi prietene, rude apropiate, vecini, familia extinsă etc. În cazul unui parlamentarism extrem, inspirat din modelul Marii Britanii, corpul legislativ include cartiere întregi sau, în mediul rural, tot satul. Metoda, practicată din timpuri imemoriabile (vezi expresia gura lumii), este încă aplicată la multe femei, chiar dacă acest lucru nu este stipulat în mod explicit în nici o Constituţie.
Practic, dificultatea procesului de guvernare în acest caz se explică prin inconsistenţa dezbaterilor membrilor adunării, combinată cu imposibilitatea domnişoarei respective de a se administra singură, cum ar fi normal şi politic fezabil. Orice proiect de lege venit din partea şefului executivului este supus atenţiei membrilor forului legislativ, proces care durează întotdeauna extrem de puţin datorită progresului tehnologic. În calitate de guvernant, nici nu apuci să iniţiezi bine măsura, că ştie o ţară întreagă proiectele tale pe termen mediu şi lung. Ceea ce n-ar fi un lucru rău, că toată lumea plânge după transparenţa procesului de guvernare din antichitate, dar problema e alta - consultările prelungite pot duce la blocaj guvernamental şi la dispariţia de pe ordinea de zi a solicitării. Proiectul în sine s-ar fi dovedit eficient dacă ar fi fost discutat doar la nivelul executivului, adică al instanţelor care se pot ocupa de implementare.
Dar românului îi place să-şi dea cu părerea când e vorba de politică, prin urmare nu de puţine ori auzi pe la toate colţurile dezbateri aprinse referitoare la evoluţia regimurilor: - Fată, ai auzit ce proiect de lege mi-a propus ministrul? - Fată, eşti nebună, cum să faci aşa ceva, e neconstituţional. Hai să facem o şedinţă legislativă cu fetele, să te convingi. Paradoxal, în România, peste 80% din legi au fost iniţiate de Guvern. La fel e şi cu femeile, ele au nevoie de un executiv puternic, care să domine asupra legislativului fracţionat şi angajat în dezbateri interminabile, şi care să beneficieze de sprijinul populaţiei. Am întâlnit şi astfel de guvernări, deşi majoritatea degenerează în totalitarism, şi asta-i altă mâncare de peşte despre care vorbim la momentul potrivit.
În încheiere trebuie să amintim că o caracteristică a sistemului politic german - prin excelenţă parlamentar - este alegerea şefului statului de către membrii legislativului şi NU de către populaţie. Deci băieţi, băgaţi bine la cap că dacă vreţi să vă jucaţi de-a cancelarul cu o fată care e parlamentaristă convinsă, trebuie să vă faceţi campanie prin vecini. Deşi nici aşa nu v-ar ieşi întotdeauna, deoarece sigur există un candidat care prezintă o platformă mai cuprinzătoare în ochii corpului electoral. A, şi încă ceva - în cadrul acestui tip de regim, tot Parlamentul este cel care-l poate suspenda din funcţie pe şeful statului, deci aveţi mare grijă...

Teorie politică aplicată (pe femei) - partea I

2008-06-02T11:21:00.000-07:00

Principiul

Azi am avut examen la politică comparată. Şi cum stăteam pe hol, repetam în gând sistemele politice ale statelor europene şi mă uitam după domnişoara prodecan, am făcut conexiunea aparent insesizabilă între politică şi femei, aceste entităţi fără de care viaţa n-ar avea sens.
O primă asemănare între o tipă şi un regim politic este, indubitabil, principiul. Prinţipul, cum ar spune Caragiale, este elementul care pune lucrurile în mişcare în politică şi care, invers, încetineşte sau chiar sistează definitiv şi irevocabil orice formă de acţiune la (practic în) femei. Pe scurt, să nu-mi zică vreun băiat că el n-a auzit niciodata ieşind din guriţa prietenei (sau a altuia) "Nu fac asta, că eu am principii", unde asta este un element aparţinând mulţimii {sex înainte de nuntă, sex oral, sex normal, sex în 3, sex în 7, sex din picioare... infinit}. Din acest motiv, ca tânăr student la Ştiinţe Politice, recomand domnişoarelor purtătoare de astfel de principii să se doteze cu câte o Constituţie în care să le menţioneze corespunzător. Şi parcă îmi imaginez o scenă: seara, el şi ea pe o bancă, el îi propune o ordonanţă de urgenţă, ea scoate legea fundamentală şi îi declară solicitarea neconstituţională. Principiul 635, aliniatul 1: "Eu nu...". (întotdeauna femeile încep enunţarea unui principiu cu eu nu), şi astfel proiectul este abandonat şi pus la sertar, în aşteptarea unui moment mai prielnic din punct de vedere constituţional.
Timpurile se schimbă, şi, după ce fata, ca orice stat independent, experimentează mai multe forme de regim politic, modificarea, pe ici pe colo, a Constituţiei este o necesitate. Pentru că trebuie să se alinieze la modernitatea politică, pentru că noua configuraţie strategică o impune, în fine pentru că electoratul e sătul de labă! Principiul nu poate exista decât ca parte a libertăţii, iar regimul spre care se tinde este democraţia liberală, care permite alegătorului să facă multe în ţara lui, chiar şi sex. Astfel, în general sub presiunea populară, dar şi de natură intraguvernamental-hormonală, apare ceea ce proful meu de drept numea moment constituţional, când se constată incapacitatea vechiului regim de a gestiona situaţia şi se amendează Constituţia. Cam în felul următor: "Eu nu... dar în schimb fac...". E o situaţie de compromis între puterea executivă şi cea legislativă, din care toată lumea are de câştigat.
Pentru a încheia această lungă argumentaţie, vă amintesc, dragi pasionaţi de politică şi politici, că actul guvernării în zilele noastre nu mai e asa simplu cum era odată. Poţi să ai tot felul de surprize, de exemplu să crezi că eşti guvernator în Virginia şi de fapt ea e bătută în lung şi-n lat, ca Vestul sălbatic...
Va urma.

Poşta redacţiei

2008-05-27T05:13:00.000-07:00

Voi încerca să răspund întrebărilor primite de la cititori de când am început să ard gazu' pe blog.

Tu ai scris articolele alea ?
Deci am la status link-ul ăsta, deci numele blogului e acelaşi cu id-ul meu, deci în poza din dreapta e mecla mea, deci ce te poate face să crezi că eu le-am scris?? Deci nu dragă, le-a scris un prieten!

Te-ai gândit să scrii o carte ?
Tu te-ai gândit că ai putea să mă citeşti ?

Ai scris numai despre lucruri care te deranjează. Chiar nu există ceva care să-ţi placă pe lumea asta ?
Ba da, ciocolata cu rom şi vinul roşu. Crezi că ar vrea cineva să citească despre ciocolata cu rom ?

Ai poze cu şefa ta ?
Aş vrea eu, m-aş plictisi mai puţin în drum spre servici.

Eşti misogin ?
Nu, îmi plac femeile şi, surpriză, unele chiar mă plac şi pe mine. Însă trebuie, domnişoarelor, să recunoaşteţi că există şi femei proaste pe lume, şi, mai grav, numărul lor e în continuă creştere. O fi ceva în aer...

De ce ai scris de prietena lui Costel de la Vacanţa Mare ?
Mi-a fost milă de ea că apărea numai în Libertatea, lângă Simona Sensual.

Ce ai cu emo kids ?
Sunt o plagă a umanităţii, mai rea decât ciuma şi comunismul la un loc. Dacă prind vreunul pe blog îl trag în ţeapă şi-l pun la intrare, ca să dau un exemplu!

De ce eşti aşa violent pe blog ?
Nu m-ai văzut pe stradă...

Sigur n-ai poze cu şefa ?
Promit că o să fac înainte să mă dea afară.

Mamelor din lumea intreagă

2008-05-21T04:50:00.000-07:00

Azi m-am uitat din întâmplare pe mica publicitate din Libertatea. Dintotdeauna mi-a plăcut să râd de ce mai scrie lumea la matrimoniale, şi cum luasem de la cineva un pachet înfăşurat într-o pagină a celui mai ieftin "ziar" din ţară (50 de bani), am profitat de ocazie. Rubrica matrimoniale din Libertatea e destul de slăbuţă, rezumându-se la vreo 10 anunţuri date de curve şi/sau peşti, dar asta e normal, ştim doar că nimeni nu mai caută iubire adevărată în ziua de azi, doar bani şi/sau sex . În schimb, la mică distanţă, există o rubrică numită Ocultism. Pentru cititorii mei care nu ştiu ce înseamnă asta (hai, recunoaşteţi, sunteţi destui), dexonline.ro ne explică: OCULTÍSM n. 1) Concepţie pseudoştiinţifică care recunoaşte existenţa în natură a unor forţe ascunse, accesibile numai unor oameni „iniţiaţi“. 2) Practică bazată pe această concepţie. O iniţiativă lăudabilă, hai să vedem şi cum se prezintă „iniţiaţii“.
Primul anunţ este însoţit de o poza unei femei (cred) care are spatele mai lat decât Arnold în zilele lui bune, umerii cât capul meu şi braţele ca nişte butelii de aragaz. Îmi pare rău că apare în poză doar jumătatea de sus a respetabilei doamne, vă daţi seama ce diametru o avea la fund (scuzaţi expresia, dar stau în Pantelimon). Arată ca o starletă de film indian, în cap are un prosop de bucătărie, un lanţ gros de aur la gât şi doi cercei cât roţile de la tricicleta nepotului meu. Textul:„STIMAŢI cititori! Lidera incontestabilă a vrăjitoarelor din România -RODICA GHEORGHE- şi unică fiică a mamei OMIDA, recomandată de toate canalele TV -ca cea mai autentică vrăjitoare, are cele mai puternice descântece, neştiute de nici o vrăjitoare din ţară“. Scrie că are şi site, http://www.vrajitoarea-rodica.ro/ , dar eu nu l-am putut accesa. Poate vouă vă merge. Să analizăm anunţul nu mai are rost, aţi văzut doar câte superlative conţine, şi în plus, poate vrăjitoarea intră pe net şi mă transformă în broscoi.
Mai jos e o domnişoară, parcă mai închisă la ten, probabil din cauză că poza e alb-negru, care răspunde la numele de Sulfina şi poartă un hanorac alb cu gluga cu tot, că o fi blestemat-o Rodica şi acum îi plouă în casă, cine ştie? Arată exact ca bagaboantele care stau seara la Lizeanu în colţ şi salută şoferii cu mâna dreaptă, la gât are o cruce cât un baston de poliţist şi ne spune aşa:„ADEVĂRATA tămăduitoare Sulfina (oare există şi falsuri?), dezleagă farmece, blesteme, cununii, vindecă boli. Deschide cartea sfântă gratuit! Cristina mulţumeşte că i-a adus soţul înapoi în 24 ore“. Mare noroc a avut Cristina asta! Eu mă sparg de râs la gândul că există tâmpiţi care cred că paraşuta vindecă boli, când ea arată mai degrabă ca şi cum le-ar transmite. De, dacă sistemul medical din România e la pământ, se tratează şi omul cum poate, nu? Partea cu cartea sfântă n-am înţeles-o. Cum adică o deschide gratuit? Nu poate oricine să facă asta? Serios vorbind, mi-e ruşine că sunt român după ce am citit faza. Într-o ţară europeană, cu populaţie (pretinsă) creştină de peste 90%, avem nevoie de ţigani să ne deschidă cartea sfântă, şi mai zicem mersi că nu ne percep onorariu. Ruşine!
În fine, rubrica e plină de dudui, una mai autentică decât alta, cum ar fi Vizionara Valeria, fiica părintelui Anderson (nu-i dă numele întreg, probabil e ungur), Mama Maria care rezolvă orice caz în 45 de minute (oare mă rezolvă şi pe mine cu licenţa?), sau Sunita, căreia o anume Ioana îi mulţumeşte că a dezlegat-o. Normal, dacă a legat-o soţul de calorifer. Stop-cadru! Mai tare de atât nu există! „JASMINA dezleagă cununii împreunează pe cei despărţiţi lecuieşte beţia, vă poate rezolva chiar şi telefonic“. Incredibil, face chiar şi economie la virgule! Ziarul ăsta e plin de minciuni, nu există vreo femeie care să mă lecuiască pe mine de beţie, chiar şi telefonic...

Fucking emo bitches

2008-05-16T06:56:00.000-07:00

Acum câteva zile o adolescentă din Bucureşti, adeptă a curentului emo, s-a sinucis. De atunci toată lumea vorbeşte de "femomenul emo", inclusiv poliţia. Nu mă aşteptam ca gaborii să înţeleagă că e de fapt o idioţenie şi nu un femonen, dar chiar nu mai gândeşte nimeni în ţara asta?
"Genul si subcultura Emo au devenit ceva greu de definit, din cauza acestui lucru e greu sa ii depistam radacinile" (http://www.emo-kids.ro/emo-culture). Să moara doamna mă-ta? Pentru orice om normal (dacă mai există aşa ceva în ziua de azi) e foarte simplu - emo înseamnă să ai o freză de arici călcat de tractor, ca măcar prin asta să te remarci dacă sub ea nu mişcă nimic, haine de cocotă travestită (obligatoriu nişte pantaloni mulaţi care să te împiedice să te aşezi şi un tricou cât mai viu colorat), un belciug sau breloc de chei înfipt în nas\gură\ochi şi o atitudine pe măsură. Despre aceasta din urmă se pot scrie romane, o puteţi distinge ca fiind cea care apropie fiinţa umană cel mai mult de specia pe care mie îmi place s-o numesc "papagal prost".
Caracteristicile comportamentale ale unui emokid (cum dracu' să nu sesizezi penibilul din sintagma asta?) sunt enervante şi amuzante în acelaşi timp - băiatul (figurat vorbind) e un ex-manelist complexat că nu se poate integra în curentul cu pricina, neavând cojones destul de tari. După ani în care băeţii î-au amintit zi de zi cât de mult se aseamănă sub toate aspectele cu o femeie, după sutele de palme luate peste faţa de avorton milog, săracul maimuţoi se simte, pe bună dreptate, neînţeles, şi crede, tot pe bună dreptate, că viaţa lui s-a sfârşit. Că suferinţa este tot ce i-a mai rămas pe lumea asta. Femeie - nu, prieteni - nu, şcoala (logic) nu-i place, ce să facă Gigel ? Aşa că dă repede click pe Youtube, bagă videoclipuri penibile, fură de la mă-sa placa, rimel, lac de unghii, absorbante şi lubrifiant, şi-astfel dorinţa-i gata, vorba poetului. Peste noapte te pomeneşti pe stradă cu cârduri de babuini frezaţi şi coloraţi, de-ţi vine să-i iei la pumni în buzele alea groase.
Eu unul sunt cea mai tolerantă persoană din câte cunoaşteţi, sunt destul de open minded sau cum se zice termenul ăla cu care bagi tinere voluntare idealiste în pat, dar pe ăştia i-aş omorî în chinuri. Dacă a fi deschis la minte înseamnă a accepta astfel de specimene, atunci prefer să fiu la fel de tolerant ca Gigi Becali în ceea ce-i priveşte pe poponarii ăştia mici şi mulţi. O să apară multe ciuperci care o să-mi spună cât sunt de frustrat, prost, intolerant, etc. În special de gen feminin, studiat fiind faptul că nepoatele Evei, probabil datorită secolelor petrecute în umbra bărbatului, tind să-şi asume rolul de avocat din oficiu al oricărei minorităţi. Dragă domnişoară activistă, dacă îţi plac "băieţii" emo, deja te-ai compromis singură mai mult decât crezi.
În încheiere, merită să aveţi răbdare să citiţi această poezie de Tudor Arghezi, mai actuală ca niciodată:

Fătălăul

Cu vreo câteva tuleie,
Mă, tu semeni a femeie.
La sprinceană
Fetişcană,
Subsuoară
De fecioară.
Ai picioare
Domnişoare,
Coapsa lată
Adâncată,
Ca-n zuvelci,
Urechile, ca doi melci;
Doi zulu fi cu doi cârcei;
Două boabe de cercei
Dezlipite, de muiere.
Şi - al dracului! - a miere
Şi a tiparoase
Hoitul tău miroase.
Ţi-este mâna
Ca smântâna,
Degetele ţi-s -
Parcă ţi le-a scris -
Gemene,
Să semene;
Degetele: ca viermuşii,
Pielea: pielea corcoduşii.
Solz de sticlă-n unghie.
Ochiul tău injunghie,
Gura ta subt firişoare-i
Pafta cu mărgăritare.
Buzei tale apă dă
Fântâna şi leapădă.
Fata, de cum te-o vedea,
Ca din vânt rămâne grea,
Căci pleoapa de ţi-o ridici
O ciupeşti cu trei furnici.

O fi fost mă-ta vioară,
Trestie sau căprioară
Şi-o fi prins in pântec plod
De strigoi de voievod?
Că din oamenii de rând
Nu te-ai zămislit nicicând.
Doar anapoda şi spârc,
Cine ştie din ce smârc,
Morfolit de o copită
De făptură negrăită
Cu coarne de gheaţă,
Cu coama de ceaţă,
Cu uger de omăt –
Iese aşa fel de făt.

Din atâta-mpărechiere şi impreunare,
Tu ai ieşit tâlhar de drumul mare.
Na! ţine o ţigare.

Dragoste cu 6 la prefix

2008-04-24T03:37:00.000-07:00

Inteleg ca fetelor le plac baietii mai mari fiindca, spun ele, sunt mai maturi. Inteleg si ca unele au anumite nevoi pe care doar cineva cu multa experienta le poate satisface. Adica afectiune, protectie, etc :) . Dar daca esti fata si stai cu unul cu 10-15 ani mai mare, care te minte non-stop, isi bate joc de tine si de ai tai, si, de ce nu, la ocazii speciale te mai controleaza la molari (ca doar esti femeia lui, si asa a vazut el acasa ca se face), da-mi voie sa ma intreb retoric ce e in capul tau.
Exista momente cand fetele in cauza isi pun aceeasi intrebare. Cateodata, scuzati-mi franceza, le ajunge cutitul la os. Si nici atunci momentul nu vine de la sine, ci trebuie sa stea cateva ore de vorba cu prietenele, sa bea un pahar sau doua, si ajungem la ora dezvaluirilor. Constientizeaza ca s-au bagat (la propriu) in cea mai odioasa relatie de care au auzit si repeta, in gand dar si pentru cei din jur, constatarea. Ca baiat, daca te bucuri ca fata respectiva isi deschide astfel sufletul fata de tine, si crezi ca o sa marchezi si tu mai tarziu, ia-ti gandul :) . De ce? Fiindca desi realizeaza ca raul e prea mare, ea mai stie si ca nu poate schimba nimic. Pur si simplu. Daca ar fi putut, ar fi facut-o cu mult inainte de a ajunge aici. Ea nu se simte bine altfel decat langa babalacul ei, care, vezi Doamne, e matur, o ia cu masina (sau mai nou cu motocicleta) de la scoala si o iubeste sincer.
Sa nu ma intelegeti gresit, sunt relatii care merg chiar daca care el are mai mult decat dublul varstei ei, si tabloidele sunt pline de astfel de exemple demne de urmat - vezi Costel de la Vacanta mare. Dar majoritatea cazurilor din lumea reala sunt de-a dreptul patologice. In liceu m-am trezit la usa cu unul de 30-35 de ani, beat muci, suparat ca i-am dat un sms prietenei lui, care era cu mine in clasa. Mai stiu un dobitoc cam pe la aceeasi varsta dar mult mai obsedat care inventeaza tot felul de situatii tragice (accidente, decese) ca sa-si faca prietena (20) sa stea cu el, macar din mila. Unde mai e placerea in relatiile astea?
Ce ma amuza este faptul ca unele (vedeti, nu generalizez, sunt politically correct) fete ofera totul unor tampiti care nu merita nici un scuipat, doar pentru ca sunt mai maturi. Eu sincer ma indoiesc de maturitatea unuia care umbla cu fete care mergeau la gradinita cand lui incepea sa-i creasca barba, dar mai stii? Doar traim in secolul vitezei. Deci, baieti, stiu ca Tariceanu este (pentru voi) un barbat de succes si ca vreti sa ajungeti ca el (sau macar ca Irinel), dar nu incepeti sa-i imitati viata sentimentala. O rugaminte pentru adeptele relatiilor de gen: daca aveti pe acasa vreo surioara pana in 10 ani si vreti sa va asigurati ca face cea mai buna alegere pentru viitor, stiti unde ma gasiti ;). Saru'mana!

PS daca te afli intr-una din situatiile descrise mai sus si te simti ofensat(a)... foarte bine.

Noutati de la Lizeanu

2008-04-23T14:47:00.000-07:00

In caz ca se intreaba cineva ce mai fac baietii veseli, o poza face cat o mie de cuvinte.

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese ;) .

Da tu cu ciocanul ca eu ma uit sa nu-ti dai peste deget.

O intentie laudabila!

Tine baa bara aia mai dreapta baa!!

Asa-i bine sefu'? Sefu', da' mai tin mult de ea pana o tragi matale in poza?

Big toys for big boys.

Uite-asa o coada avea...

Evrika!

2008-04-23T03:51:00.000-07:00

In urma efortului colectiv al persoanelor avizate, am putut descifra ce spune doamna din imagini. Ready? Enjoy! :D

-Zice ca i-ati dat cu ceva in cap...
-Ea?! Nu domnu'! Nu domnu', n'am nica. Eu adica, io apuc una a da, ea da doua asa batai, doua. Una din aia , una cu alta. Si ea da batai doua'n mine. Io dupa aceea: ce-ai fata?! Ce-ai cu mine?! Am eu ce? N-am ce! N-am ce da io.
-Deci nu i-ati dat deloc?
-Nu, nimic!! Cum sa dau eu? Iar minte, domnu'! Iar minte! Cum sa fac io, ea. Eu am martori pe toata lumea, am martori eu. Nu poate sa-mi faca nimic, ea, eu!
-Pai si cum a ajuns la spital?
-Pai stiu eu ce are ea? Da' de unde sa stiu eu ce are ea??

Lizeanu state of mind

2008-04-16T09:16:00.000-07:00

Imi place Bucurestiul. Iti ofera experiente inedite, la care, vorba romanului, nici cu gandul nu gandesti. Scriam data trecuta despre supliciile pe care le presupune locuitul in zona Lizeanu. Lizeanu e a doua strada care se intersecteaza cu Stefan cel Mare, pe dreapta, de la Obor. O strada mult prea ingusta si, deci, mult prea circulata. Din cauza traficului am invatat cele mai noi injuraturi din Bucuresti doar stand in casa cu geamul deschis. Tin sa-i multumesc si proprietarului (pe care il alint 'taranu' si care n-a avut bunavointa sa puna termopane la jafu' asta de garsoniera) pentru ca stateam treaz in fiecare noapte pana pe la 3-4 ascultand concertul de motoare din intersectie.
Dar asta era cazul era in iarna. De cateva saptamani, circulatia a fost inchisa pe Lizeanu. Si asta ar fi un lucru bun, doar ca locul masinilor a fost luat de buldozere, escavatoare si alte astfel de jucarii, iar in locul soferilor injura acum cu mai mult spor (mi se pare corect) grupuri de muncitori. Cateodata isi aduc si muzica de joc si voie buna, ca parca muncesti mai bine pe ritmuri de hora, nu?
Fauna de pe Lizeanu e fascinanta. Cel mai tare specimen este un aurolac pe la vreo 30 de ani, pe care nu stiu cum il cheama dar il strig 'Dinamo'. Asta fiindca non-stop e sub fereastra mea, cu fata la intersectie, cantand toate imnurile echipei din Stefan cel Mare care exista. Pe care nu exista, le compune spontan, si credeti-ma pe cuvant cand va spun ca omul are talent. La inceput Dinamo mi se parea simpatic, mai ales ca am aceleasi preferinte fotbalistice, dar cand auzi in fiecare seara aceleasi cantece de stadion incepe sa ti se taie. Odata la scara aparuse un baiat care avea un fular cu Steaua. Cum Dinamo era prin preajma, bineinteles ca s-a lasat cu scantei. Stelistul a scos-o cu talent: i-a oferit artistului 1 RON in schimbul unui discret 'Forta Steaua'. Dinamo al meu, ce sa faca, s-a codit el cat s-a codit dar apoi a zis-o. Si, ca sa fie si mai credibil, a si sarutat fularul. De atunci s-a rupt filmul. In fiecare seara, omul canta in intersectie doar 'Forta Steaua, Forta Steaua, hei, hei'...

Ice cold baby

2008-04-15T04:20:00.000-07:00

De ceva timp ma macina o nedumerire. Nu inteleg cum pot unii sa fie atat de reci, neincrezatori si frustrati pana la penibil. Si mai ales, nu inteleg de ce. Nu vreau sa bravez, dar cred ca am avut parte de mai mult rau in 20 de ani decat vor avea altii toata viata. Si totusi, toti cei care ma cunosc stiu ca sunt optimist si gata sa ajut pe toata lumea cum pot. N-am fost crescut in puf, am invatat de mic cum merge lumea, ceea ce altii habar n-au nici la varsta asta. Stiu bine ce sunt si cum se manifesta prostia, rautatea si nebunia.
Am crescut intr-un cartier de la marginea Brailei si am cicatrici care sa-mi aminteasca mereu asta :) . Niciodata n-am fost prea avut, de cateva ori am savurat din plin gustul amar al saraciei . Am schimbat liceul la 16 ani, aproape am pierdut un an de scoala si eram gata sa ratez si BAC-ul din cauza unor profesori schizofrenici (la propriu). Intre timp, am fost foarte aproape de un sejur intr-o institutie corectionala. Am locuit 8 luni la Lizeanu, locul de pe Pamant cel mai apropiat de Iad (si daca nu ma crezi, hai la o plimbare). Am fost inselat, umilit, ranit fizic si sentimental. Am fost in prim-planul unor evenimente la care majoritatea n-au fost nici macar martori. Si, partea frumoasa, n-am avut niciodata cu cine sa vorbesc cu adevarat despre toate astea.
Am trecut prin multe, dar nu regret ce a fost si stiu ce am de facut in continuare. Am invatat sa iau partea buna din fiecare experienta. Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple, precum o raza de soare sau o bere cu un prieten. Am invatat ca viata e asa cum ti-o faci, ca daca nu esti multumit de persoana ta, atunci nimeni si nimic nu va schimba asta. Dragi prieteni, colegi, cunostiinte, de ce nu puteti invata si voi sa va bucurati de viata? Sa aveti incredere in oameni, sa nu mai fiti constipati si incruntati, sa fiti recunoscatori pentru ceea ce aveti? Nu mai asteptati, in pur spirit mioritic, sa cada drobul de sare. Faptul ca lumea nu e asa cum vreti voi nu e o tragedie.
Ma refer la voi, fete care nu vor sa aiba de-a face cu baietii dupa ce le-a dezamagit unul pe care l-au cunoscut acum o luna sau, dupa caz, baieti care cred ca toate fetele sunt curve fiindca i-a inselat prietena pe care o aveau tot de atunci. Nu conteaza ce devii in viata cat timp cat esti OM. Dragilor, degeaba faceti cate doua facultati si mai aveti si un job bun, degeaba sunteti inteligenti si frumosi, degeaba afisati un zambet larg daca in suflet va plangeti de mila. Luati aminte si maturizati-va mai repede, viata e frumoasa asa cum e si merita s-o traiti...