10 iunie 2009
Bravo Boc!
Mie mi-a plăcut de Boc la faza cu Ciutacu. Degeaba fac unii spume acum, că nu se vorbeşte aşa cu jurnaliştii. Care jurnalişti? Are cineva impresia că ăştia fac jurnalism? Mă refer la Gâdea, Ciutacu, Stan şi blonda aia cu dinţii rari pe care nu mai ştiu cum o cheamă. Mircea Badea, de exemplu, recunoaşte că ceea ce face el nu e jurnalism, ci băşcălie, dar Ciutacu are pretenţii că el e prezentator de talk-show. Talk-show făcea Tucă. Talk-show face Ursu la Realitatea, când invită 3-4 politicieni la o dezbatere, şi, ceva ce tonomatele n-au înţeles, îi lasă să vorbească. Alde Gâdea invită câte un politician pe care-l pun la zid în faţa a 3-4 "jurnalişti" de pe statul de plată al lui Voiculescu, iar discuţia coboară deseori la nivelul celei purtate de babele de la scara mea. De exemplu, ce-i zice jurnalistul Ciutacu lui Boc când intră în legătură directă? Să nu mai ceară impozite! Asta fac jurnaliştii? Slugile astea? Ar fi avut tupeu martalogul ăsta care se crede băiatul rău al presei româneşti să facă acelaşi lucru cu Adrian Năstase în zilele lui bune?
Dar faza cea mai tare a zis-o Gâdea aseară. Cică Ciutacu - comisar european. Bă eşti nebun la cur? Dar de ce să n-o trimitem pe Naomi direct? Să fim serioşi. Nu sunt pedelist, îmi sunt şi mie antipatici piticul erotic Boc şi restul menajeriei cu care Băsescu a împănat Guvernul şi Parlamentul (Udrea, Ridzi, Anastase), dar Ciutacu ratatu' ar face bine să-i ceară lui Felix voie să coboare cu picioarele pe pământ. Până atunci, bravo domnu' Boc!
02 iunie 2009
Zvonastica
Fraţii mei, am realizat o nouă descoperire! Nu în domeniul ştiinţei şi tehnicii, ci al vieţii socieale, cum ar zice cineva. Treaba stă în felul următor: vreţi să fiţi vedete? Să vă recunoască lumea pe stradă? Să ştie tot cartieru' ce, cum, cât şi în ce poziţii faceţi? Să vă simţiţi ca Ţânţăreanu, Sexy Brăileanca, Tolea şi alte personaje, care de care mai publice? Vreţi toate astea dar nu ştiţi cum? Vă zice beiatu'! Luaţi-vă femei!
O femeie nu face distincţia între viaţa personală şi subiectele de discuţie la o cafea. Sau la şcoală. Sau pe net. Tot ce-i trebuie ca să încalce limita dintre ce ţine pentru ea şi ce spune la tot anturajul este doar lipsa de ocupaţie, şi aici am scris înclinat ca să nu pun ghilimelele de rigoare, că am citat dintr-una. O femeie adică. Revenind, unele nici nu au acea limită. Dar acest lucru e perfect normal având în vedere că trăim într-o vreme în care informaţia se propagă cu o viteză uimitoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni au acces la ea. Femeile par să fi înţeles cel mai bine acest lucru. Aţi observat că la facultăţile gen comunicare sau jurnalism e plin de gagici? De ce oare? Pentru că femeile nu vor să ţină un secret. Nu pot. Nu vor să poată! Dacă ar face-o, ar muri. Din ce cauză? Din lipsă de ocupaţie, ovcorze!
În fine, ca să înţelegeţi mai bine, vă dau un exemplu concret. Poţi să stai ca băeţii pe mess şi să intri în vorbă cu diverse domnişoare, normal şi firesc, că doar nu suntem animale. Şi pac!, la un moment dat, când relaţia avansează înainte, cum ar zice cineva, realizezi că domnişoara respectivă ştie despre tine o grămadă de chestii, personale de altfel, de la o alta cu care ai "vorbit" mai demult. Sau să zicem că tot pe mess porţi o discuţie la fel de personală cu donşoara, şi pac!, să se bage în ea (în discuţie) o a doua donşoară, care să-ţi ofere cu mână largă (în cazul de faţă, gură) preţioase sfaturi de viaţă! Nu-i aşa că iubim femeile? Oo, da!
Altele, mai creative, dar la fel de respectabile, nu au încă acces la informaţii demne de răspândire. Dar credeţi că o mică problemă tehnică stă în calea manifestării naturale a vocaţiei feminine de ciripitoare? Credeţi că o femeie care nu dispune de informaţii îşi va ţine gura închisă? Nooo! Femeile vor inventa informaţii pe care nu le au, doar pentru plăcerea de a le răspândi! Nu am înţeles niciodată de ce termenul zvonac este unul masculin, când tocmai sexul slab este cel care compensează acest (închipuit) dezavantaj excelând în domeniul ştiinţelor comunicării de mahala, sau, mai pe româneşte, al bârfei. Astfel m-am speriat într-o zi când am aflat despre mine că sunt pe picior de exmatriculare de la facultate sau că am enşpe mii de restanţe, plus alte chestii pe care nu vi le pot împărtăşi (că doar nu sunt femeie). Ptiu drace, tre' să scuip în sân ca să-mi treacă!
În fine, le asigur pe toate fetele care trăiesc doar pentru a avea ce să dea pe gaura gurii (vorba lui Vadim), de întreaga mea preţuire! Ba nu, a tuturor băieţilor! Nu ştiu ce ne-am face fără voi, şi dacă, ferească Ăl de sus, nu aţi fi existat, aţi fi trebuit inventate!
* Disclaimer: de bună seamă, nu sunt de părere că toate femeile sunt ca cele descrise mai sus. Doar că am eu noroc de d-astea :))! Vă pupă tata!
O femeie nu face distincţia între viaţa personală şi subiectele de discuţie la o cafea. Sau la şcoală. Sau pe net. Tot ce-i trebuie ca să încalce limita dintre ce ţine pentru ea şi ce spune la tot anturajul este doar lipsa de ocupaţie, şi aici am scris înclinat ca să nu pun ghilimelele de rigoare, că am citat dintr-una. O femeie adică. Revenind, unele nici nu au acea limită. Dar acest lucru e perfect normal având în vedere că trăim într-o vreme în care informaţia se propagă cu o viteză uimitoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni au acces la ea. Femeile par să fi înţeles cel mai bine acest lucru. Aţi observat că la facultăţile gen comunicare sau jurnalism e plin de gagici? De ce oare? Pentru că femeile nu vor să ţină un secret. Nu pot. Nu vor să poată! Dacă ar face-o, ar muri. Din ce cauză? Din lipsă de ocupaţie, ovcorze!
În fine, ca să înţelegeţi mai bine, vă dau un exemplu concret. Poţi să stai ca băeţii pe mess şi să intri în vorbă cu diverse domnişoare, normal şi firesc, că doar nu suntem animale. Şi pac!, la un moment dat, când relaţia avansează înainte, cum ar zice cineva, realizezi că domnişoara respectivă ştie despre tine o grămadă de chestii, personale de altfel, de la o alta cu care ai "vorbit" mai demult. Sau să zicem că tot pe mess porţi o discuţie la fel de personală cu donşoara, şi pac!, să se bage în ea (în discuţie) o a doua donşoară, care să-ţi ofere cu mână largă (în cazul de faţă, gură) preţioase sfaturi de viaţă! Nu-i aşa că iubim femeile? Oo, da!
Altele, mai creative, dar la fel de respectabile, nu au încă acces la informaţii demne de răspândire. Dar credeţi că o mică problemă tehnică stă în calea manifestării naturale a vocaţiei feminine de ciripitoare? Credeţi că o femeie care nu dispune de informaţii îşi va ţine gura închisă? Nooo! Femeile vor inventa informaţii pe care nu le au, doar pentru plăcerea de a le răspândi! Nu am înţeles niciodată de ce termenul zvonac este unul masculin, când tocmai sexul slab este cel care compensează acest (închipuit) dezavantaj excelând în domeniul ştiinţelor comunicării de mahala, sau, mai pe româneşte, al bârfei. Astfel m-am speriat într-o zi când am aflat despre mine că sunt pe picior de exmatriculare de la facultate sau că am enşpe mii de restanţe, plus alte chestii pe care nu vi le pot împărtăşi (că doar nu sunt femeie). Ptiu drace, tre' să scuip în sân ca să-mi treacă!
În fine, le asigur pe toate fetele care trăiesc doar pentru a avea ce să dea pe gaura gurii (vorba lui Vadim), de întreaga mea preţuire! Ba nu, a tuturor băieţilor! Nu ştiu ce ne-am face fără voi, şi dacă, ferească Ăl de sus, nu aţi fi existat, aţi fi trebuit inventate!
* Disclaimer: de bună seamă, nu sunt de părere că toate femeile sunt ca cele descrise mai sus. Doar că am eu noroc de d-astea :))! Vă pupă tata!
20 mai 2009
Arhiva Portocalie sau Cum lucrează duşmanii poporului român
Pe sistemul Noi nu suntem pedelişti, nici cu marinaru nu ţinem, eram doar tineri, frumoşi şi nebuni, lansat de colega mea Lore, simt o nevoie acută de a da iegzplicaţii.
Deci (că aşa am învăţat la facultate că se începe o prelegere de orice fel), eu, ca toţi colegii mei de altfel, n-am făcut niciodată politică, nici la vot n-am fost, nici pe la partide, nimic, nada, niente! Sunt un apolitic convins, un stâlp al liberalismului civic în zona de nord-est a Capitalei, deci vă rog păstraţi-vă acuzaţiile de antecedente politice nesănătoase, cum bine spune Lore, pentru bunicii voştri, care au adus comunismul în România călare pe tancurile ruseşti!
Nici Pulhac, Torje şi cu celălalt (pe care nu mai ştiu cum îl cheamă) n-au cântat în filmarea aia manele cu Steaua, ci Vine Borcea cu spartanii! De fapt, ziariştii de la GSP, vânduţi conspiraţiei iudeo-masonice, au trucat filmarea, la fel cum au procedat agenţii revizionismului maghiar cu următoarele poze! Nu sunt eu ăla urât şi cu ochelari, şi chiar dacă aş fi fost, aş fi avut un tricou imprimat cu poza lui Ungureanu, Patapievici, Liiceanu sau a unei alte personalităţi apolitice şi echidistante! Am zis!


Deci (că aşa am învăţat la facultate că se începe o prelegere de orice fel), eu, ca toţi colegii mei de altfel, n-am făcut niciodată politică, nici la vot n-am fost, nici pe la partide, nimic, nada, niente! Sunt un apolitic convins, un stâlp al liberalismului civic în zona de nord-est a Capitalei, deci vă rog păstraţi-vă acuzaţiile de antecedente politice nesănătoase, cum bine spune Lore, pentru bunicii voştri, care au adus comunismul în România călare pe tancurile ruseşti!
Nici Pulhac, Torje şi cu celălalt (pe care nu mai ştiu cum îl cheamă) n-au cântat în filmarea aia manele cu Steaua, ci Vine Borcea cu spartanii! De fapt, ziariştii de la GSP, vânduţi conspiraţiei iudeo-masonice, au trucat filmarea, la fel cum au procedat agenţii revizionismului maghiar cu următoarele poze! Nu sunt eu ăla urât şi cu ochelari, şi chiar dacă aş fi fost, aş fi avut un tricou imprimat cu poza lui Ungureanu, Patapievici, Liiceanu sau a unei alte personalităţi apolitice şi echidistante! Am zis!
10 aprilie 2009
Valoarea mea, valoarea mea

Valorile Uniunii Europene sunt: respectarea demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, a egalităţii, a statului de drept şi a drepturilor omului. Am citat de pe o vrăjeală de site. Vorbe, domnilor. Şi domnişoarelor, bineînţeles. Labă. Unde este occidentul când săracii basarabeni încearcă cu disperare să scape de comunism? Unde a fost şi în 89, când peste 1000 de români au murit în stradă, sau în 90-91, când minerii făceau legea în Bucureşti? Unde a fost şi astă vară, când ruşii au atacat Georgia. Sau în 68, când aceiaşi rusnaci au invadat Cehoslovacia. Sau anterior, în 56, când a fost rândul Ungariei să şi-o ia în barbă (ceea ce nu e întru totul rău, dacă stăm să ne gândim, dar nu e vorba de asta acum). În 45, când ne-au ocupat ruşii, sau în 40 când prin Diktatul de la Viena am pierdut mai mult de jumătate din ţară, unde-au fost?
În fine, nu mi-am propus o lecţie de istorie, vreau ca postul ăsta să fie scurt şi la obiect: Europa e degeaba, americanii la fel. Dacă Basarabia avea petrol sau diamante, altfel stateau lucrurile. Instantaneu s-ar fi pus placa cu drepturile omului şi libertăţile şi alte alea. Repet: UE e degeaba. Ştiu doar să vorbească frumos, să pună condiţii şi să ceară bani. Respect Marea Britanie pentru scepticismul cu care a tratat întotdeauna ficţiunea asta care-şi spune organizaţie internaţională. Au şi dreptate: ei s-au bătut ca chiorii în WW2 din Egipt până-n Japonia, ca broscarii (care au capitulat în 6 luni, da ei au avut rezistenţă cică, ce glumă bună) şi noii lor pretenaşi nemţii să se joace apoi de-a cooperarea între state. Oricine ar putea să facă asta la adăpostul bazelor militare americane din Germania de Vest şi pe dolarii vărsaţi în Occident prin Planul Marshall. De ce nu încercaţi să faceţi acelaşi lucru pe malul Mării Negre, cu vecinul Ivan? Unde-s principiile? Valorile? Cum ar zice Vadim: fir-aţi ai dracu de golani, cu uniunea voastră cu tot!
PS: la toamnă s-ar putea să-mi calc pe suflet şi să ies totuşi la vot, dar numai pentru combinaţia de excepţie Vadim-Becali, din capul listei PRM. Dacă nici pentru ăştia, atunci pentru cine?
Etichete:
animal politic,
erectii cerebrale,
life,
mă seacă,
prosti
08 aprilie 2009
O stare de fapt
Mă uitam azi pe hi5 în cursul unei aprige sesiuni de documentare pentru licenţă şi am dat de o domnişoară care... ce face? Să zicem că mai înţeleg fundalul de prost gust, specific piţipoancelor şi generaţiei degeaba în general, dar tot mi se pare exagerat. O fi vreo făcătură? Se pare că nu!

Şi un bonus, apropo de ocupaţiile domnişoarei =))!
22 martie 2009
La Brăila-n port
Recent am avut nişte probleme pe la scârbici, declaraţii de dat, sume de justificat, alea alea, şi a trebuit să dispar câteva zile. Aşadar, mai mult de nevoie decât de voie, am revăzut, după un an jumate, oraşul meu natal cu parcuri, salcâmi şi cuiburi de cioară, adică Brăila. Ce să zic, liniştit ca întotdeauna, pare mai curat acum, de când e PSD la putere au mai renovat parcurile şi un pic prin centrul vechi. Linişte, aer curat, Dunărea aproape, băutură ieftină (50 de whiskey - 12 lei, o bere - maxim 5 lei), din păcate multe localuri închid la 11 seara. Gagici mişto nu mai sunt aşa multe, cred că au plecat toate în Spania şi Italia. E tot plin de cocalari care rag pe stradă ca animalele, dar n-ai ce face. Eu mi-am paradit plămânii de la aerul de Dunăre şi de la ţigări, am băut cam mult cu tata, m-am mai văzut cu lumea, a fost o escapadă foarte reuşită. Acum stau şi beau un ceai să-mi dreg un pic vocea şi, ştiţi senzaţia, mă doare-n paişpe de tot. De tâmpiţii de la muncă, de facultate, de criză, de tăt. Vorba aia, la tăţi ni greu!
În fine, ce-o să spun acum este pentru băieţii şi fetele de caracter din Brăila şi nu pentru cei care nu ies din casă dacă nu au maşina la scară (Radu mamii, Radule) sau care după ce că-s praf, mai dau şi aiurea din gură (sub numele conspirativ "Mădălina" - te ştii tu care eşti, gagi), ci pentru Romică, Alinuţu, Raluca, Madi, Teo, Andreea, Oana, Adiţă, toţi băieţii din Viziru şi care oţi mai fi, că lista e lungă şi memoria mea nu. Vă pupă tătuţu' pe fiecare-n parte, nu vă uit şi pentru voi ţin steagu' sus de aici din Bucales, vorba lu' fratele Tataee, a pornit de la voi, pentru voi, vremuri mai bune!
15 martie 2009
Facultatea de Gargară, Universitatea Bucureşti
Ceva mai tare n-am văzut de la Tarzan încoace. Deci nu se poate aşa ceva. Noul curs cu care ne-au dotat domnii de la facultate se cheamă ceva gen consiliere profesională. La ştiinţe politice. Asta e tare rău. Deci, ca să avem ceafă şi burtă pe viitor şi ca să furăm bani de la stat trebuie să fim consiliaţi în prealabil! Ge-ni-al!
Să vă zic, celor care n-aveţi bafta să-mi fiţi colegi, condiţia de acordare a creditelor. Predarea unui eseu de o pagină intitulat Povestea mea. Cu asta s-a terminat. Pregătiţi-vă să mâncaţi colivă, că în curând voi muri. De râs.
Vrăjeala asta cu consilierea p(..)ii... pardon, profesională, apărea de mult pe site, dar cred că nu s-a dus nimeni şi au decis să o facă obligatorie, ca să mănânce o pâine şi anumite guri. Vai de viaţa noastră. Abia aştept să merg!
Să vă zic, celor care n-aveţi bafta să-mi fiţi colegi, condiţia de acordare a creditelor. Predarea unui eseu de o pagină intitulat Povestea mea. Cu asta s-a terminat. Pregătiţi-vă să mâncaţi colivă, că în curând voi muri. De râs.
Vrăjeala asta cu consilierea p(..)ii... pardon, profesională, apărea de mult pe site, dar cred că nu s-a dus nimeni şi au decis să o facă obligatorie, ca să mănânce o pâine şi anumite guri. Vai de viaţa noastră. Abia aştept să merg!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)