De la Monty Python fără număr pentru Prostănac şi ai lui.
marți, 8 decembrie 2009
luni, 7 decembrie 2009
Ţara mea
Domnilor şi domnişoarelor, eu m-am decis - mi s-a tăiat, deci o s-o tai şi eu! Electoratul român, care funcţionează pe bază de ulei şi zahăr, şi-a dovedit încă o dată virtuţile democratice! Au demonstrat cât de vigilenţi sunt - nu au vrut stabilitate, guvern şi nişte măsuri cât de cât competente. Din cauza a 5 milioane de oligofreni îndoctrinaţi, ne pregătim pentru încă cine-ştie-câţi ani de criză politică, izolare la nivel internaţional, alegeri anticipate, Udrea prim-ministru, război civil sau cine ştie ce-i mai dă prin cap chiorului!
Bă, ştiţi ceva? Cine a mai votat Băsescu după toate rahaturile pe care ni le-a băgat pe gît în 5 ani e oligofren! Să vă stea în gît democraţia şi speranţele, dobitocilor, să moară ce-am în frigider dacă în anul care vine nu plec din rahatu ăsta de ţară! Dacă cineva acolo sus chiar mă urăşte şi nu reuşesc, mă fac emo şi măta-i pe mână că nu se mai poate!! Oricum, muie Băse şi alegătorii lui, mai ales căpşunarii! Vaffan culo!! Pomanagii ordinari care sunteţi, v-aţi vândut votul pe o găleată colorată în speranţa de rahat a unui viitor luminos, dar din cauza voastră ne-o luăm toţi pe cocoaşă cu salarii reduse cu 25%, concediu fără plată, impozit forfetar şi ţara-n gard! Numai muie! Cimpanzeilor!
Restul, cei care încă mai au ceva în cap, ridicaţi-vă pentru intonarea imnului naţional:
Bă, ştiţi ceva? Cine a mai votat Băsescu după toate rahaturile pe care ni le-a băgat pe gît în 5 ani e oligofren! Să vă stea în gît democraţia şi speranţele, dobitocilor, să moară ce-am în frigider dacă în anul care vine nu plec din rahatu ăsta de ţară! Dacă cineva acolo sus chiar mă urăşte şi nu reuşesc, mă fac emo şi măta-i pe mână că nu se mai poate!! Oricum, muie Băse şi alegătorii lui, mai ales căpşunarii! Vaffan culo!! Pomanagii ordinari care sunteţi, v-aţi vândut votul pe o găleată colorată în speranţa de rahat a unui viitor luminos, dar din cauza voastră ne-o luăm toţi pe cocoaşă cu salarii reduse cu 25%, concediu fără plată, impozit forfetar şi ţara-n gard! Numai muie! Cimpanzeilor!
Restul, cei care încă mai au ceva în cap, ridicaţi-vă pentru intonarea imnului naţional:
duminică, 29 noiembrie 2009
Teorie politică aplicată (pe femei) partea III
Alegerile
În această frumoasă seară de Moş Niciolae, România este ca o tipă de 20 de ani care iese în club cu fetele pentru ca mâine să facă o alegere importantă pentru viitorul ei. Aşa cum prin viaţa unei femei trec, în medie, 3 bărbaţi (până la majorat!), la fel şi prin viaţa politică a Românicii au trecut până acum 3 preşedinţi. Mâine ea are de ales între doi pretendenţi de seamă, ambii politic dotaţi şi capabili (nu vom da nume, că doar suntem în preziua alegerilor).
Unul este un golan versat, şmecher cu diplomă, înconjurat de un anturaj extrem de dubios. Scund, coleric, beţiv, cu o căutătură rea, vorbeşte ca la uşa cortului şi face mereu glume proaste. Cu el Românica s-a încurcat o vreme, din simplul motiv că toate fetele cuminţi caută băieţi răi, care le pot domina (hai, să v-aud că nu-i aşa!), însă domnişoara s-a cam săturat să nu-l poată scoate în lume din cauza comportamentului de bădăran şi să ia bătaie non-stop, aşa că acum se uită după alţii, mai cu bun simţ.
Fără nici o legătură, mai jos este o poză cu viitorul fost preşedinte, domnul Traian Băsescu.
Despre al doilea pretendent, cunoştiinţele zic că nu e prea isteţ. Deşi are un organ politic (a se citi partid) mai mare ca mulţi, nu prea ştie să-l folosească, şi e păcat. Fiind totuşi destul de citit şi mai umblat prin lume decât actualul partener al Romaniţei, este prima alegere a babelor de pe scara fetei, care roşesc în obrăjorii şifonaţi când Făt-Frumos cu stea în frunte trece agale cu trei trandafiri roşii în cioc.
Orice asemănare a descrierii de mai sus cu domnul Mircea Geoană nu există în realitate!
Între timp, Românica a mai filtrat cu un băiat simpatic, care vroia să pară ieşit din tipare. Altminteri, băiat finuţ, glumeţ şi cu o freză şucară. Avea un partid cam mic, dar jucăuş. Problema lui a fost că limbarniţa pur şi simplu n-a ajuns, iar fata s-a mai fript când era mai tânără cu unul la fel de principial, zis şi Ţapu în cercul lui de prieteni, şi nu-i mai trebuie demagogie. Vorbă lungă, sărăcia omului, băiatul ăsta simpatic a prins doar o întâlnire şi-o mână pe picior şi-a cam picat de papagal.
Dacă vă închipuiţi cumva că este vorba despre domnul Crin Antonescu, sunteţi victime ale propagandei iudeo-masonice!
Mai există un personaj care a iniţiat-o pe Românica în viaţa sexual-politică. Între ei a fost dragoste la prima vedere, chiar până la a treia inculsiv. Se prezintă ca un moşuleţ aparent simpatic, dar în spatele zâmbetului pe care-l afişează non-stop se ascunde ambiţia de a controla tot ce mişcă. Spre deosebire de alţii, el nu e deloc violent, manipulând fata cu fler şi abilitate, de nu ştie sărăcuţa ce-a lovit-o. Ca dovadă, chiar şi înconjurată de atâţia flăcăi ţanţoşi şi în putere, Romi încă regretă despărţirea de acest Hugh Hefner al politicii româneşti.
Pentru cei mai tineri votanţi sau pentru cei care l-au uitat, am pus o poză cu domnul Ion Iliescu, aşa, de distracţie.
Eu am dreptul să nu merg la vot şi să nu mă las prostit de cei care încearcă să-mi vândă iluzii, de exemplu că votul meu contează, că democraţia funcţionează sau că preşedintele se alege la urne şi nu în spatele uşilor închise. Să fim serioşi, în ţara noastră nu mai votează decât naivii şi activiştii (cu sau fără carnet) de partid. Primii îşi inchipuie că au ceva de câştigat dacă dau cu ştampila-n simpatia lor, ceilalţi chiar au, fiind pe statul de plată al rechinilor politicii româneşti. Sunt unii care vorbesc de votul obligatoriu sau de introducerea pe buletin a opţiunii Nu votez. Inele, cercele, labă.
În altă ordine de idei, aştept cu interes fetele care să-mi spună că n-am deloc dreptate, că ele personal niciodată n-au "vorbit" cu mai mulţi băieţi simultan, că au acelaşi prieten încă dinainte de a se naşte, că sunt cele mai cuminţi şi fidele creaturi de la fluturele cap-de-mort încoace, cum s-a întâmplat la alte articole care vizau înclinaţiile poligame ale unora. Vă pupă tata şi... vânt din pupă!
În această frumoasă seară de Moş Niciolae, România este ca o tipă de 20 de ani care iese în club cu fetele pentru ca mâine să facă o alegere importantă pentru viitorul ei. Aşa cum prin viaţa unei femei trec, în medie, 3 bărbaţi (până la majorat!), la fel şi prin viaţa politică a Românicii au trecut până acum 3 preşedinţi. Mâine ea are de ales între doi pretendenţi de seamă, ambii politic dotaţi şi capabili (nu vom da nume, că doar suntem în preziua alegerilor).
Unul este un golan versat, şmecher cu diplomă, înconjurat de un anturaj extrem de dubios. Scund, coleric, beţiv, cu o căutătură rea, vorbeşte ca la uşa cortului şi face mereu glume proaste. Cu el Românica s-a încurcat o vreme, din simplul motiv că toate fetele cuminţi caută băieţi răi, care le pot domina (hai, să v-aud că nu-i aşa!), însă domnişoara s-a cam săturat să nu-l poată scoate în lume din cauza comportamentului de bădăran şi să ia bătaie non-stop, aşa că acum se uită după alţii, mai cu bun simţ.
Fără nici o legătură, mai jos este o poză cu viitorul fost preşedinte, domnul Traian Băsescu.
Despre al doilea pretendent, cunoştiinţele zic că nu e prea isteţ. Deşi are un organ politic (a se citi partid) mai mare ca mulţi, nu prea ştie să-l folosească, şi e păcat. Fiind totuşi destul de citit şi mai umblat prin lume decât actualul partener al Romaniţei, este prima alegere a babelor de pe scara fetei, care roşesc în obrăjorii şifonaţi când Făt-Frumos cu stea în frunte trece agale cu trei trandafiri roşii în cioc.
Orice asemănare a descrierii de mai sus cu domnul Mircea Geoană nu există în realitate!
Între timp, Românica a mai filtrat cu un băiat simpatic, care vroia să pară ieşit din tipare. Altminteri, băiat finuţ, glumeţ şi cu o freză şucară. Avea un partid cam mic, dar jucăuş. Problema lui a fost că limbarniţa pur şi simplu n-a ajuns, iar fata s-a mai fript când era mai tânără cu unul la fel de principial, zis şi Ţapu în cercul lui de prieteni, şi nu-i mai trebuie demagogie. Vorbă lungă, sărăcia omului, băiatul ăsta simpatic a prins doar o întâlnire şi-o mână pe picior şi-a cam picat de papagal.
Dacă vă închipuiţi cumva că este vorba despre domnul Crin Antonescu, sunteţi victime ale propagandei iudeo-masonice!
Mai există un personaj care a iniţiat-o pe Românica în viaţa sexual-politică. Între ei a fost dragoste la prima vedere, chiar până la a treia inculsiv. Se prezintă ca un moşuleţ aparent simpatic, dar în spatele zâmbetului pe care-l afişează non-stop se ascunde ambiţia de a controla tot ce mişcă. Spre deosebire de alţii, el nu e deloc violent, manipulând fata cu fler şi abilitate, de nu ştie sărăcuţa ce-a lovit-o. Ca dovadă, chiar şi înconjurată de atâţia flăcăi ţanţoşi şi în putere, Romi încă regretă despărţirea de acest Hugh Hefner al politicii româneşti.
Pentru cei mai tineri votanţi sau pentru cei care l-au uitat, am pus o poză cu domnul Ion Iliescu, aşa, de distracţie.
Eu am dreptul să nu merg la vot şi să nu mă las prostit de cei care încearcă să-mi vândă iluzii, de exemplu că votul meu contează, că democraţia funcţionează sau că preşedintele se alege la urne şi nu în spatele uşilor închise. Să fim serioşi, în ţara noastră nu mai votează decât naivii şi activiştii (cu sau fără carnet) de partid. Primii îşi inchipuie că au ceva de câştigat dacă dau cu ştampila-n simpatia lor, ceilalţi chiar au, fiind pe statul de plată al rechinilor politicii româneşti. Sunt unii care vorbesc de votul obligatoriu sau de introducerea pe buletin a opţiunii Nu votez. Inele, cercele, labă.
În altă ordine de idei, aştept cu interes fetele care să-mi spună că n-am deloc dreptate, că ele personal niciodată n-au "vorbit" cu mai mulţi băieţi simultan, că au acelaşi prieten încă dinainte de a se naşte, că sunt cele mai cuminţi şi fidele creaturi de la fluturele cap-de-mort încoace, cum s-a întâmplat la alte articole care vizau înclinaţiile poligame ale unora. Vă pupă tata şi... vânt din pupă!
Scrisoare pentru Moş Crăciun
Dragă Moşule,
E doar o coincidenţă faptul că şi prelegerile ţiganilor care încearcă să-ţi vândă telefoane furate în piaţa Obor încep la fel. Eu nu mă îndeletnicesc cu aşa ceva, dimpotrivă, anul ăsta am fost cuminte rău. Mai cuminte ca o fată mare combinată cu unul de vârsta lu ta-su, ca calul din spatele blocului când îl scarpini după ureche şi ca Elena Udrea la şcoala primară! Nu am bătut pe nimeni, la fel ca echipa naţională! Am mers zilnic la şcoală, chiar şi în weekend, iar în fiecare noapte am stat cu burta pe carte până am făcut bătături şi mi-am luat, într-un final, licenţa cu o lucrare pe tema Femeia şi politica - care e mai de lux! Nu mai ţin minte de când n-am mai pus gura pe alcool şi\sau femei şi dacă totuşi s-a întâmplat să ajung cu o fată dincolo de stadiul bună-vrei-o-gumă, nu am încercat cu nici un chip să obţin foloase sexuale necuvenite de pe urma ei. Dacă alţii şi, mai ales, altili, declară contrariul, nu credeţi, fraţi români, sunt minciuni sfruntate ale propagandei iudeo-masonice! Că tot veni vorba, mi-am îndeplinit cu vârf şi îndesat obligaţiile de ceteţean umplându-mi buletinul de ştampile şi făcând scurtă la mână de la cât am votat (chiar şi de mai multe ori la acelaşi scrutin, uitaţi aici exemplu civic bă!) şi am transpirat ca un câine tot luptând împotriva discriminării rasiale, şi, de fapt, de orice fel, la naiba în puii mei! La filme porno nu m-am mai uitat de un an jumate, de când mi-a spus o doamnă drăguţă şi un pic cam blondă că e mare păcat, deci am chemat un prieten popă să-mi bage o sfeştanie la PC, de a redirecţionat redtube, youporn, pussy-torrents şi tot ce ţine de ele la trinitas.ro. Pot spune că m-am mai cizelat în anul care stă pe ţeavă să se încheie, n-am mai citit România Mare, că prea scrie Vadim minciuni şi porcării, şi nici eu nu am mai înjurat aşa mult pe blog, ci am început să reproduc poezii de dragoste cu dedicaţii pentru fetele pe care le iubesc sincer şi în cel mai platonico-abstinent mod cu putinţă. În fine, mi-am recunoscut greşealele din tenebrosul meu trecut şi am încercat să mi le îndrept pe cât posibil, spre a servi drept pildă tuturor celor ce va să vie dupe mine, să pună mâna să-nveţe spre a nu repeta ca maimuţa, fiindcă îmi pasă la maxim de cei din jur!
În fine, moşule, sau mami, ştiu că n-ai tu timp de gargară, prin urmare scopul cu care îţi scriu este acela de a te ruga, cu respect, să-mi achiziţionezi în vederea apropiatelor Sărbători de Iarnă, cadoul de mai jos. Săru'mâna!
PS - voi, restu', ce vă doriţi de Crăciunete? Pariu că nu e aşa mişto şi nu ştie să facă la fel de multe? :D
PS 2 - băeţii în căutare de material care vor setul complet de poze să dea un semnal, nu sunt egoist.
E doar o coincidenţă faptul că şi prelegerile ţiganilor care încearcă să-ţi vândă telefoane furate în piaţa Obor încep la fel. Eu nu mă îndeletnicesc cu aşa ceva, dimpotrivă, anul ăsta am fost cuminte rău. Mai cuminte ca o fată mare combinată cu unul de vârsta lu ta-su, ca calul din spatele blocului când îl scarpini după ureche şi ca Elena Udrea la şcoala primară! Nu am bătut pe nimeni, la fel ca echipa naţională! Am mers zilnic la şcoală, chiar şi în weekend, iar în fiecare noapte am stat cu burta pe carte până am făcut bătături şi mi-am luat, într-un final, licenţa cu o lucrare pe tema Femeia şi politica - care e mai de lux! Nu mai ţin minte de când n-am mai pus gura pe alcool şi\sau femei şi dacă totuşi s-a întâmplat să ajung cu o fată dincolo de stadiul bună-vrei-o-gumă, nu am încercat cu nici un chip să obţin foloase sexuale necuvenite de pe urma ei. Dacă alţii şi, mai ales, altili, declară contrariul, nu credeţi, fraţi români, sunt minciuni sfruntate ale propagandei iudeo-masonice! Că tot veni vorba, mi-am îndeplinit cu vârf şi îndesat obligaţiile de ceteţean umplându-mi buletinul de ştampile şi făcând scurtă la mână de la cât am votat (chiar şi de mai multe ori la acelaşi scrutin, uitaţi aici exemplu civic bă!) şi am transpirat ca un câine tot luptând împotriva discriminării rasiale, şi, de fapt, de orice fel, la naiba în puii mei! La filme porno nu m-am mai uitat de un an jumate, de când mi-a spus o doamnă drăguţă şi un pic cam blondă că e mare păcat, deci am chemat un prieten popă să-mi bage o sfeştanie la PC, de a redirecţionat redtube, youporn, pussy-torrents şi tot ce ţine de ele la trinitas.ro. Pot spune că m-am mai cizelat în anul care stă pe ţeavă să se încheie, n-am mai citit România Mare, că prea scrie Vadim minciuni şi porcării, şi nici eu nu am mai înjurat aşa mult pe blog, ci am început să reproduc poezii de dragoste cu dedicaţii pentru fetele pe care le iubesc sincer şi în cel mai platonico-abstinent mod cu putinţă. În fine, mi-am recunoscut greşealele din tenebrosul meu trecut şi am încercat să mi le îndrept pe cât posibil, spre a servi drept pildă tuturor celor ce va să vie dupe mine, să pună mâna să-nveţe spre a nu repeta ca maimuţa, fiindcă îmi pasă la maxim de cei din jur!
În fine, moşule, sau mami, ştiu că n-ai tu timp de gargară, prin urmare scopul cu care îţi scriu este acela de a te ruga, cu respect, să-mi achiziţionezi în vederea apropiatelor Sărbători de Iarnă, cadoul de mai jos. Săru'mâna!
PS - voi, restu', ce vă doriţi de Crăciunete? Pariu că nu e aşa mişto şi nu ştie să facă la fel de multe? :D
PS 2 - băeţii în căutare de material care vor setul complet de poze să dea un semnal, nu sunt egoist.
joi, 19 noiembrie 2009
Adio, dar rămâi... prost
sau cum să ieşi cu cap dintr-o relaţie fără coadă
N-am mai scris de ceva vreme. E sictir, e de muncă, nu e lovea, e frig, afară plouă (vorba oligofrenului nostru preşedinte), acasă e cald, e un vinişor ceva, pe scurt, e lene cruntă. Subiectul aberaţiei din rândurile următoare nu e chiar în trend, demonstrat ştiinţific (de către cercetătorii britanici după 3 halbe fiecare) fiind faptul că nimeni nu se desparte în preajma sărbătorilor de iarnă, cu excepţia celor mai zgârciţi dintre noi. Totuşi, ideea era prea bună pentru a rămâne la stadiul unui subiect de băşcălie în cadrul unei dezbateri intelectuale la cel mai nivel înalt (sic!) cu prietenii mei alcoolici (dar nu anonimi, s-a-nţeles bă?!).
Am tot vorbit despre cum se manifestă femeile într-o relaţie (sau mai multe), ajungând la concluzia sumbră că, şi anume, habar n-au. Să vorbim aşadar despre partea cea uşor de ţinut minte a unei relaţii, şi anume despărţirea. Nici aici n-ai cu cine domne. Există femei care continuă să fie împerecheate cu cei cărora teoretic le-au plasat papucii, adică nici măcar să se despartă ca omu' nu ştiu. Par example, eşti un tânăr oacheş cu cele mai serioase şi curate intenţii posibile şi îţi place o domnişoară, că doar nu te-o chema Bendeac, să-ţi placă de băieţi. Să mai presupunem că o scoţi la o cafea, o bagi în pat, iar o scoţi la un cico, iar o bagi la malaxor, iar o scoţi, în fine, aţi prins ideea: eşti cu ea. Sau cel puţin aşa crezi, ea având cu totul alte planuri. Domnişorica are poze pe hi5 cu fostul, vorbeşte zilnic cu el la telefon, se înţelege bine cu cei din anturajul lui şi chiar se mai întâlnesc din când în când aşa, în haită. Care-i problema, va sări ea ofuscată dacă îi spui că toate astea nu ţi se par chiar OK, s-au despărţit da?! Au rămas amici, că doar nu suntem animale! Chiar dacă ea nu-ţi vorbeşte decât despre faze din relaţia lor încheiată (de fapt, mai actuală ca niciodată), se hăhăie cu el la telefon când tu eşti de faţă sau se duce vineri seara la el acasă să-i facă un DVD cu Tuailait, neagă vehement că ar mai fi ceva între ei. El e fostul. Iar tu eşti prostul.
Firesc, la un moment dat o întrebi de ce s-a mai despărţit de el dacă acum se înţeleg aşa minunat. Răspunsul e acelaşi la toate tipele, la fel de stupid şi lipsit de înţeles: nepotrivire de caracter. De fapt, realitatea e alta:
A) a înşelat-o ăla sau a făcut ceva care a supărat-o în aşa hal de a sărit disperată de gâtul primului venit, care ai fost tu, pretenaş, dar acum tipa realizează că a greşit şi amabilitatea ei exagerată faţă de martalog e un mod subtil de a-şi cere iertare pentru a se întoarce apoi la el. În acest caz, actuala ta iubită te vede ca pe un amant, fiind doar o problemă de timp până se va întoarce în patru labe la partenerul ei stabil de împerechere şi viaţă. Şi ce mai viaţă!
sau
B) le-au interzis părinţii, poliţia sau alte fiinţe superioare să mai copuleze... pardon, comunice şi acum sunt în faza aia teribilistă în care se opun restricţiilor şi fac ce vor cu viaţa lor, indiferent de ce vor alţii (inclusiv tu, pretenaş). Aici e mai belită treaba, deoarece nici măcar amant nu mai eşti, ci doar o faţadă. Care stă să cadă.
Mie nu-mi place să bag polonicu-n în ciorba altuia, prin urmare eu n-am fost niciodată fostul. Adică ăla de care gagică-ta îşi aduce aminte cu plăcere şi cu care se linge în poze pe hi5. Dimpotrivă, dacă proaspăta prietenă îţi va spune la un moment dat că a avut ghinionul să interacţioneze profund cu cel mai mare animal şi porc (nu râdeţi, sunt cuvintele uneia de pe carneţelul meu de cuceriri), să dai o bere, pretenaş, că unde-ai adunat tu surcele, eu am tăiat lemne! În fine, să vă dea tătuţu spre ascultare cea mai tare melodie de despărţire ever! Îmi dau lacrimili când o ascult!
N-am mai scris de ceva vreme. E sictir, e de muncă, nu e lovea, e frig, afară plouă (vorba oligofrenului nostru preşedinte), acasă e cald, e un vinişor ceva, pe scurt, e lene cruntă. Subiectul aberaţiei din rândurile următoare nu e chiar în trend, demonstrat ştiinţific (de către cercetătorii britanici după 3 halbe fiecare) fiind faptul că nimeni nu se desparte în preajma sărbătorilor de iarnă, cu excepţia celor mai zgârciţi dintre noi. Totuşi, ideea era prea bună pentru a rămâne la stadiul unui subiect de băşcălie în cadrul unei dezbateri intelectuale la cel mai nivel înalt (sic!) cu prietenii mei alcoolici (dar nu anonimi, s-a-nţeles bă?!).
Am tot vorbit despre cum se manifestă femeile într-o relaţie (sau mai multe), ajungând la concluzia sumbră că, şi anume, habar n-au. Să vorbim aşadar despre partea cea uşor de ţinut minte a unei relaţii, şi anume despărţirea. Nici aici n-ai cu cine domne. Există femei care continuă să fie împerecheate cu cei cărora teoretic le-au plasat papucii, adică nici măcar să se despartă ca omu' nu ştiu. Par example, eşti un tânăr oacheş cu cele mai serioase şi curate intenţii posibile şi îţi place o domnişoară, că doar nu te-o chema Bendeac, să-ţi placă de băieţi. Să mai presupunem că o scoţi la o cafea, o bagi în pat, iar o scoţi la un cico, iar o bagi la malaxor, iar o scoţi, în fine, aţi prins ideea: eşti cu ea. Sau cel puţin aşa crezi, ea având cu totul alte planuri. Domnişorica are poze pe hi5 cu fostul, vorbeşte zilnic cu el la telefon, se înţelege bine cu cei din anturajul lui şi chiar se mai întâlnesc din când în când aşa, în haită. Care-i problema, va sări ea ofuscată dacă îi spui că toate astea nu ţi se par chiar OK, s-au despărţit da?! Au rămas amici, că doar nu suntem animale! Chiar dacă ea nu-ţi vorbeşte decât despre faze din relaţia lor încheiată (de fapt, mai actuală ca niciodată), se hăhăie cu el la telefon când tu eşti de faţă sau se duce vineri seara la el acasă să-i facă un DVD cu Tuailait, neagă vehement că ar mai fi ceva între ei. El e fostul. Iar tu eşti prostul.
Firesc, la un moment dat o întrebi de ce s-a mai despărţit de el dacă acum se înţeleg aşa minunat. Răspunsul e acelaşi la toate tipele, la fel de stupid şi lipsit de înţeles: nepotrivire de caracter. De fapt, realitatea e alta:
A) a înşelat-o ăla sau a făcut ceva care a supărat-o în aşa hal de a sărit disperată de gâtul primului venit, care ai fost tu, pretenaş, dar acum tipa realizează că a greşit şi amabilitatea ei exagerată faţă de martalog e un mod subtil de a-şi cere iertare pentru a se întoarce apoi la el. În acest caz, actuala ta iubită te vede ca pe un amant, fiind doar o problemă de timp până se va întoarce în patru labe la partenerul ei stabil de împerechere şi viaţă. Şi ce mai viaţă!
sau
B) le-au interzis părinţii, poliţia sau alte fiinţe superioare să mai copuleze... pardon, comunice şi acum sunt în faza aia teribilistă în care se opun restricţiilor şi fac ce vor cu viaţa lor, indiferent de ce vor alţii (inclusiv tu, pretenaş). Aici e mai belită treaba, deoarece nici măcar amant nu mai eşti, ci doar o faţadă. Care stă să cadă.
Mie nu-mi place să bag polonicu-n în ciorba altuia, prin urmare eu n-am fost niciodată fostul. Adică ăla de care gagică-ta îşi aduce aminte cu plăcere şi cu care se linge în poze pe hi5. Dimpotrivă, dacă proaspăta prietenă îţi va spune la un moment dat că a avut ghinionul să interacţioneze profund cu cel mai mare animal şi porc (nu râdeţi, sunt cuvintele uneia de pe carneţelul meu de cuceriri), să dai o bere, pretenaş, că unde-ai adunat tu surcele, eu am tăiat lemne! În fine, să vă dea tătuţu spre ascultare cea mai tare melodie de despărţire ever! Îmi dau lacrimili când o ascult!
marți, 13 octombrie 2009
La gară!
La ora la care piticul erotic Boc repetă obsesiv în Parlament câteva clişee de prost gust care n-au nici o legătură cu realitatea, eu, ca simplu cetăţean turmentat care sunt, îmi permit să-i adresez o sinceră urătură, lui şi celorlalţi portocalii, de la mic la mare.
Bă, v-aţi stricat de tot. Aţi demonstrat că sunteţi mai răi ca pesedeii pe care î-aţi demonizat ani la rând. Acum un an jumate Băsescu, tăticul vostru, încă vorbea de primenirea clasei politice. Cum v-aţi ocupat de asta? Aţi împânzit administraţia cu toţi interlopii locali care v-au ieşit în cale, v-aţi băgat toate amantele în Guvern, aţi furat cu 7 mâini la alegerile europene ca să trimiteţi la Bruxelles o analfabetă, în timp ce diverşi aplaudaci, bursieri de profesie, vă cântă osanale.
În acelaşi timp, aţi devenit experţi în diversiune, tot partidul vostru de curve şi de hoţi joacă pe cartea singuri-împotriva-tuturor care i-a servit lui Băse cu câteva ocazii notabile. Ridzi dă zeci de mii de euro din banii statului pe câteva scânduri, de fapt, de vină sunt liberalii; Udrea cumpără jaluzele la preţul unei garsoniere, vina e, de bună seamă, a lui Vanghelie; în fine, Anastase blochează dosarele celor două zuze, vine aplaudacul de serviciu Avramescu şi spune că Parlamentul e de vină. Şi culmea nesimţirii, aveţi un guvern ilegal, nelegitim şi incompetent, instalat în urma unei fraude electorale, care în câteva săptămâni a băgat toată România-n gard, şi Boc îi dă înainte cu legea pensiilor şi ce mult bine a făcut el pentru noi toţi. Marş mă d-aici!
În tot acest timp, aripa tânără face bloguri anti-Geoană şi anti-Crin, urmând aceeaşi strategie diversionistă patentată de tata Băse. Copii, din cauza lui Geoană li s-au micşorat salariile părinţilor voştri, Crin a făcut ca profesorii să iasă în stradă, şi, de bună seamă, Ciutacu va îngheţa salariile şi în segmentul privat. Nu mai luaţi seama la gurile rele, care spun că guvernul nostru nu e bun, nu sunt decât nişte comunişti care au chemat minerii acum 20 de ani!
Bă, sta-v-ar în gât! Dar-ar Dumnezeu ori dracu să cădeţi toţi în cap ca Boc la Gheorghe în emisiune, şi să nu vă mai ridicaţi, cu demagogii şi curvele voastre cu tot!
joi, 20 august 2009
Déjà vu
Să ne întoarcem în 2004. Pe atunci, exista un domn care se credea conducătorul de facto al României, şi pe bună dreptate - titular al unei funcţii importante şi lider autoritar al celui mai puternic partid din ţară, care se remarca printr-o unitate de monolit, şi-a propulsat apropiaţii în funcţiile-cheie din aparatul de conducere a statului, având controlul asupra unei importante părţi din fondurile publice. Unii îşi exprimau frecvent admiraţia şi devotamentul pentru domnul în cauză, alţii, mai sceptici, vorbeau despre dictatură, aroganţă şi corupţie, iar alţii nu vorbeau deloc, probabil de teama consecinţelor. Oricum, domnia sa devenise o prezenţă constantă în mass-media, ajungând să eclipseze mulţi oameni politici. S-a prezentat în campania electorală ca un prezidenţiabil încrezător în forţele proprii, ca şi partidul său, în interiorul căruia îşi consolidase o temeinică bază de putere.
Tot ce am scris mai sus se întâmplă şi azi, în 2009. Am scăpat de Năstase, Miki Şpagă, Mitrea şi ai lor, acum avem Băsescu, Boc, Udrea etc. Ştim toţi ce s-a întâmplat atunci cu Năstase, problema e alta - Băsescu cel din 2009 e un fel de Năstase din 2004. Ceea ce se caută acum este un personaj care, asemenea lui Băse din 2004, să-l învingă pe acel lider infatuat, corupt şi ipocrit, care a condus ţara cu o mentalitate de stăpân. Un personaj activ, susţinut de un partid puternic (dar nu de mase - cazul PSD), care să fie în stare să contabilizeze voturile negative la adresa "tiranului". Aici este şansa lui Crin, şi asta le-a scăpat strategilor PNL - nu trebuie reiterat modelul Iliescu, ci tocmai cel băsescian din 2004. Nu s-a făcut nimic în acest sens, prin urmare s-a pierdut timp valoros, dar eu unul tot mai cred (şi sper) că istoria se va repeta...
Tot ce am scris mai sus se întâmplă şi azi, în 2009. Am scăpat de Năstase, Miki Şpagă, Mitrea şi ai lor, acum avem Băsescu, Boc, Udrea etc. Ştim toţi ce s-a întâmplat atunci cu Năstase, problema e alta - Băsescu cel din 2009 e un fel de Năstase din 2004. Ceea ce se caută acum este un personaj care, asemenea lui Băse din 2004, să-l învingă pe acel lider infatuat, corupt şi ipocrit, care a condus ţara cu o mentalitate de stăpân. Un personaj activ, susţinut de un partid puternic (dar nu de mase - cazul PSD), care să fie în stare să contabilizeze voturile negative la adresa "tiranului". Aici este şansa lui Crin, şi asta le-a scăpat strategilor PNL - nu trebuie reiterat modelul Iliescu, ci tocmai cel băsescian din 2004. Nu s-a făcut nimic în acest sens, prin urmare s-a pierdut timp valoros, dar eu unul tot mai cred (şi sper) că istoria se va repeta...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
